Bedros Horasangian

DOSAR 1915 / Bedros Horasangian : Istoria lumii fără genocidul armean. Aferim!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

În colecția Historia, coordonată de istoricul Mihai-Răzvan Ungureanu ( fost Director al Serviciului de Informații Externe, fost Ministru de Externe, fost chiar Prim Ministru, dar și un distins intelectual &public speaker etc) apare un masiv volum scris, editat și reeditat de ajunge la ediția șasea, ce aparține unui istoric britanic. Istoricul cu pricina, un distins scholar , cu o bună cotă pe piața academică, ne-am interesat în mod special și printre colegii de breaslă din România, se numește J.M.Roberts ( 1928-2003). A studiat la Oxford, unde a și predat la Merton College, tot la Oxford, din 1953 până în 1979. Ceea ce nu e chiar de lepădat pentru un CV de prof universitar. Din 1979 și până în 1985 a fost și vicerector la Southampton University, și apoi director la Merton College până în 1994. Mai deslușim din acest bogat CV, că din 1967 și până în 1976 a fost coeditor la The English Historical Review. A mai realizat și documentare istorice pentru BBC2, una peste alta, o viață profesională și academică de toată stima. Căsătorit de două ori, numeroase cărți publicate și apreciate, în plus, dintr-un emoționant necrolog din prestigiosul The Guardian din 6 iunie 2003 aflăm că a fost catalogat drept „leading historical mind of his generation.”. Încă un nume de mare istoric britanic, pe lîngă altele precum Sir Steven Runciman, Toynbee, Trevelyan – care n-a fost armean! – sau Sebagh Montefiore și Boris Johnson mai aproape de noi. OK. Ediția a VI-a care apare la noi din acest volum de 1000 de pagini, mai are un autor. Care nici el nu este vânzător de cafea, leblebi si năut – hurukhahvegi, cum se spunea la Constantinopol acum peste o sută de ani – ci un istoric de prestigiu de toată lauda. Alături de J.M.Roberts apare numele norvegianului Odd Arne Westad. Profesor de USA-Asia Relations la „Harvard, Kennedy School of Government”, după ce a fost profesor de istorie universală la „London School of Economics „( entre nous dissons, aici a conferențiat și cunoscutul economist Traian Băsescu!) care girează o ediție revăzută și adăugită de peste 1000 de pagini, cum spuneam, cu tot dichisul. Text, hărți, un lung index, extrem de util și sugestiv, la care ne vom raporta imediat și de care ne-am folosit și noi. Foarte straniu, mai ales pentru astfel de extinse lucrări, bibliografie, Iok! Lucrarea poartă  titlul, la concret, „Istoria lumii. Din Preistorie până în prezent „ (Editura Polirom, 2018, prefață la ediția VI-a de O. A. Westad, din iulie 2012, o ediție din 2013, prima ediție fiind din, dacă am deslușit bine prin păienjenișul de titluri și ediții, din 1976, la Hutchinson, ediția IV deja la Penguin). Cartea și cuprinsul sunt impresionante, nimic de zis. Ca și prestigiul

J.M.Roberts

autorului/autorilor, așezat în timp, printre instituții academice de prim rang și reconfirmat de numeroase premii/onoruri la fel de prestigioase. Bon. Sunt parcurse la pas toate epocile istoriei lumii. Tip-tilip , pâș-pâș, la pas, iavaș-iavaș, cătinel, langsam, aber siecher, cu bune, cu rele, cu sucirile și răsucirile istoriei pe tot mapamondul, mergem de-a lungul istoriei și geografiei lumii. Realizări, progres, lupte, bătălii, dezastre, cuceriri, imperii care cresc, descresc sau dispar, civilizații, descoperiri, avem de toate, democrația câștigând teren în fața autocrațiilor de tot felul. Din antichitatea greco-romană, până la crearea lumii moderne de după cel de-al doilea război mondial. Opt cărți cu totul, capitole ca să fie mai clar. Preistoria, Civilizațiile, Epoca clasică, Epoca tradițiilor divergente, Făurirea epocii europene, Marea accelerare, Sfârșitul epocii europene, Epoca noastră. Toate bune și frumoase sau mai puțin. Nu intrăm în detalii – care și ele sunt foarte importante după cum sunt puse accentele și oferite explicațiile. Sir Steven Runciman are o celebră carte Căderea Constantinopolului. Istoriografia turcă de azi pomenește doar de cucerirea Constantinopolului. Mă întreb dacă volumul lui Runciman mai poate apare în Turcia cu titlul original. În fine. Doar că. Ce să mai lungim vorba. Iată ce ne sare în ochi, și nu ne vine să credem. Dincolo de una, alta. Nimic despre Holocaust!!!. Ca și cum n-ar fi existat, foarte straniu, mai ales pentru un istoric britanic și țara care a oferit Declarația Lordului Balfour care a dus apoi la crearea unui cămin evreiesc în Palestina și apoi la nașterea Eretz-Israel, în 1948. Își permite să ignore Holocaustul? Foarte tare, cum de nimeni nu i-a bătut cu degetul în obraz. Nu mai înțeleg nimic. Nimic-nimic însă și despre alt genocid, cel armenesc, din primul Război Mondial. Care genocid, ce genocid? Chiar așa. Da, chiar așa. Dacă nu se pomenește nimic, înseamnă că nici n-a avut loc. E bine așa? Nu e bine. Și nici cinstit. Susținătorii echipei de fotbal britanice Arsenal în mod sigur știu câte ceva de jucătorul lor Mkhitaryan. Cititorii lui Roberts & Wested nu află nimic despre Marea catastrofă din 1915. Nu e vorba doar de armeni, ci de mistificarea istoriei. La Index, în dreptul cuvântului Armenia apar următoarele trimiteri:- cucerită de sasanizi 284,- independența 781,- sovietică 939, și Alexandru – 180, – și arabii 310, – și Bizanțul 310-311, 313, – și Persia 229, 284, și Roma – 204-205,228-229, – și Rusia 636, 676.Și cam atât. Și altceva? Nimic. Genocid, crime, masacre, ceva ? Nimic. Nu mai notez intrările pentru turci și Turcia din index. Trimiterile sunt numeroase, multe detalii și un vag sentiment de simpatie pentru personalitatea – absolut remarcabilă, realmente, la câte a făcut Kemal Mustafa pentru crearea națiunii turce și modernizarea Turciei moderne. Dincolo de poveștile cu fesul, cu alfabetul, cu desființarea califatului și laicitatea republicii aflu și de cuvântul vikend – de la weekend, a fost introdus special pentru ca turcii să se bucure de libertatea sfârșitului de săptămână. La pagina 781 se spune, eliptic, cum Mustafa Kemal i-a zdrobit pe armeni. Care armeni, ce armeni, parcă nici nu existau. Mister. Două pagini elogioase despre Mustafa Kemal, supranumit Ataturk, părintele turcilor, care a făcut multe pentru poporul său. Și pentru o Turcie modernă, prosperă și pusă pe harta lumii. Nu doar în NATO. Nu e puțin lucru să știe lumea despre poporul căruia îi aparții. Și Hitler se bucură de o atenție nuanțată, cumva inducându-ne ideea că a fost el băiat rău, dar și cei din jur, contemporanii săi, contextul istoric e de vină. Cumva. În același necrolog din The Guardian am găsit și formularea „but also an ability to contextualize it.” De Mr. Roberts și istorie este vorba. Și armenii? Ba da, la pag. 777 când vine vorba de Junii Turci apare cuvântul masacre. Epurările etnice din 1923 ar fi fost rodnice, zice Roberts. Adică n-au mai fost masacre pe scară mare și doar schimburi de populație. Grecii de pe costa Ionică a Mării Egee, unde au fost două mii de ani au fost strămutați în schimbul a câteva sute de mii de musulmani din Tracia, aduși în Anatolia. Despre armeni și Armenia, care chiar a existat la un moment dat și ca stat, nimic. Nimic concret, cu toate că destule surse istorice oferă detalii despre cumplite atrocități din timpul deportărilor în deșertul sirian sau de luptele dintre otomani și ruși/britanici cărora le-au căzut victimă populația civilă armeană din Imperiul Otoman. Chiar și conaționalul lui Roberts, faimosul Lawrence al Arabiei care pomenește fără ocolișuri despre ceea ce Roberts ignoră cu desăvârșire. Și iar nimic  despre ce s-a întâmplat cu etnicii herero făcuți harcea-parcea de germani în Africa începutului de secol XX, nimic despre ce s-a consumat prin Germania nazistă, prin Cambodgia, Ruanda sau prin fosta Iugoslavie. Milioane de morți, crime împotriva umanității. Nu știm ce să spunem. Ba mai mult. Portretul dedicat lui Hitler este foarte soft, un fel de victimă a conjuncturii și o consecință a factorilor externi. Rânduri care ar trebui să genereze indignare. A cui? Nu știu să se fi întâmplat așa ceva. Profesorul norvegiano-american, care admite că a completat și adăugat câte ceva la anumite capitole în urma noilor cercetări și reevaluări/interpretări ale unor evenimente din antichitate, suntem la a șasea ediție, totuși, despre Holocaust și alte forme de genocid nici o vorbuliță. La indexul de care pomeneam cele două sinistre cuvinte nu apar. Apare în schimb un extins și elogios portret al lui Mustafa Kemal, întemeietorul statului turc modern, cumva disproporționat cu puținătatea comentariilor alocate unui Churchill, De Gaulle sau președinți americani care chiar au făcut istorie, precum Wilson. Nu mai insist.

Podul Galata ( Istanbul) cca 1890

Cartea e frumoasă și elegant tipărită. Nu vrem să polemizăm cu nimeni. Atragem atenția doar asupra unor distorsionări și falsificări ale istoriei. Sunt un simplu cititor, pensionar, care în loc să joace table sau ghiulbahar – nu știți? tot cu puluri și zaruri se joacă, e mai spectaculos însă, vă învăț eu! – stă și urmărește ce se mai scrie despre ce nu se dorește să se afle. Comenteze. Nu are rost să mă enervez sau revolt. E bine și așa? Da, viața e scurtă. E foarte bine. Vahe Berberian, cunoscutul și simpaticul comic libanezo-american ar putea să mă susțină. Dar aș fi interesat de un punct de vedere al experților noștri – români – în istorie universală. Eu sunt un simplu cititor și citesc, recunosc, de-a valma. Uneori și superficial. Dar nu și de această dată. Bunica mea, Mariam Hanâm, născută la Aghn, crescută și măritată la Bolis – în 1911, am actul original emis de Patriarhia de la Istanbulul de azi, pripășită printr-o Românie care a îngăduit-o cu discreție, ar fi spus foarte simplu și cuprinzător, clătinând din cap, dacă i-aș și povestit ce-a făcut John Effendi : Aman, aman, Bilmemek ayip degil,ogrenmemek ayip!( Doamne, doamne, nu e o rușine să nu știi, este o rușine să nu afli!)

Mi se pare rezonabil.

Și o să mă apuc să citesc “Armenian Golgotha. A Memoir of the Armenian Genocide, 1915-1918”( A Vintage Books, A Division of Random House, Inc.New York, 2012) un teribil testimoniu al Părintelui Grigoris Balakian (1876-1934) în traducerea în limba engleză a lui Peter Balakian și Aris Sevag. ”Gripping… A powerful and important book…It takes its place as one of the key-first-hand sources for understanding the Armenian Genocide,” de care nu ne spune nimic G.M. Roberts, dar scrie Mark Mazover, cu un citat din The New Republic pe coperta IV a volumului.

Bedros HORASANGIAN

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *