Bedros Horasangian

DOSAR 1915 / Bedros Horasangian : Dovada „soluției finale” în cazul Genocidului Armean din 1915

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

 

„KILLING ORDERS. Talat Pasha’s Telegrams and the Armenian Genocide”. Este titlul unei lucrări semnate de istoricul Taner Akcam, de la Clark University, Worchester, MA, USA, sub auspiciile Palgrave Studies in  the History of Genocide, 2018, Library of Congress Control Number: 2017961007. Dăm toate aceste detalii pentru că avem o sinteză analitică, bazată pe noi documente și o demonstrație de logică bazată pe o experiență de decenii a ceea ce s-a numit „negarea genocidului”. Taner Akcam aduce dovezi irefutabile pentru (re)stabilirea adevărului și valabilitatea unor documente de acum o sută de ani. Dar istoria e istorie, politica e politică. Mai ales o Politică de Stat, cu un mesaj falsificat, dar impus cu anasâna, extrem de violent, prin care generații de cetățeni turci au fost manipulați printr-o propagandă virulentă. Bazată pe falsuri și mistificarea evenimentelor, bazată pe rea credință și utilizarea în scopuri propagandistice oficiale a statului turc pentru a răsuci adevărul și întoarce pe dos responsabilitățile oficialităților otomane. Dincolo de numeroasele cercetări ale unor  consacrați experți ai subiectului și dincolo de înmulțitele studii academice extrem de bine argumentate și cu explicit formulate argumente pentru stabilirea cât mai exactă a celor întâmplate între 1915 și 1923. Și ulterior. Pentru că Genocidul din 1915, recunoscut sau nu de Turcia kemalistă și cea islamistă de azi, a lui Erdogan, a lăsat mult mai multe urme. Este și rămâne încă un dosar deschis. Cu consecințe poate încă neevaluate la adevărata lor dimensiune. Nu  e simplu și nici lesne de ajuns la detaliile care alcătuiesc DOSAR 1915. Pe de o parte imensa muncă de cercetare, analiza și coroborarea informațiilor ce stau ascunse prin documente vechi de peste 100 de ani. Informații bazate pe acte oficiale de tot felul, ca și mărturii, la fel de numeroase, ceea ce azi se numește istorie orală. Nimic nu poate fi neglijat, nimic din ce poate folosi la restabilirea adevărului nu poate fi lăsat de o parte. Documentele și mărturiile, unele inedite, altele ce confirmă informații unde pot exista incertitudini, prin arhive din diferite țări, cu documente în diferite limbi – unele ieșite din uzul curent, cum ar fi turca otomană – ca și cele editate, dar puțin circulate și practic rămase necunoscute în afara lumii universitare și academice pot clarifica și contura fără putință de tăgadă ceea ce se numește Genocidul Armean.

transliterarea în armeană a primei telegrame a lui Mahmut Kamil Pasa

a doua telegramă a lui Mahmut Kamil Pasa

Legat de 1915, evident legat de Primul Război Mondial, în care Imperiul Otoman a fost aliata Germaniei și Austro-Ungariei împotriva forțelor Antantei (Rusia, Franța, Marea Britania) la care pe parcurs s-au raliat și România și Statele Unite.Dar nu despre WWI se ocupă Taner Akcam în noua sa lucrare. Ci despre autenticitatea unor documente care certifică indubitabil și fără echivoc decizia „soluției finale” întreprinsă de Junii Turci și pusă în practică de autoritățile otomane. Taner Akcam pune sub lupa noii sale cercetări așa numitele „Memorii ale lui Naim Efendi”, publicate de Aram Andonian, „Documents officiels concernant les massacre Armeniens „( Paris, Imprimerie H.Turabian 227, Boulevard Raspail) în 1920, ca și „The Memoirs of Naim Bey, Turkish Official Documents relating to the Deportations and Massacres of Armenians”,cu comentariile lui Aram Andonian și o introducere de Viscount Gladstone, la care se adaugă o variantă în limba armeană, „Medz Vojire” (Marea Crimă) publicată în 1921 ( Boston, Bahag Printing House). Doar varianta în limba armeană conține textul complet și la ea se face referire în lucrarea de față, precizează Taner Akcam, într-unul dintre numeroasele note ce însoțesc, erudit și extrem de atent documentat, lucrarea de față. Faimoasele telegrame ale lui Talat Pasha au fost contestate sub diverse forme de oficialitățile turcești. Cea mai cunoscută lucrare fiind Șinasi Orel ve Sureya Yuka, Ermenilerce Talat Pașaya Atfedilen Telgraflarin Gercek Yuzu ( Ankara, Turk Tarih Kurumu, 1983), versiunea engleză “The Talat Pasha Telegrams, Historical Fact or Armenian Fiction,”(Nicosia, K.Rustem&Brother, 1986) Iar aduce Taner Akcam câteva halucinante precizări. Nici unul dintre cei doi semnatari/ autori (?) nu a scris nici înainte și nici după vreun rând despre un subiect cu foarte numeroase și detaliate aspecte tehnice ale subiectului. Nici unul dintre cei doi nu era istoric, Orel fiind cunoscut doar ca diplomat. Ipoteza lui Taner Akcam, perfect plauzibilă e că textul a fost redactat de un grup ce cercetători sub direcția Ministerului de Externe turc. Condus la acea dată de Kamuran Gurun – autor al unei larg distribuite „The Armenian File”, care apăra, evident, versiunea oficială turceacă a istoriei. Lucrarea celor doi a fost, scrisă sau nu de cei doi, a fost utilizată masiv de propaganda negaționistă turcă. Precum Gunter Lewy ( The Armenian Massacres in otoman Turkey:A Disputed Genocide apărut la Salt Lake City,  University of Utah Press, 2004) care a contestat valabilitatea și chiar existența documentelor produse de Aram Andonian. Teză dubitativă la care erau deja raliați și alți diverși scholars. În frunte cu Bernard Lewis, un reputat istoric și orientalist, care inițial a acceptat Genocidul din 1915, ca apoi să-l pună sub semnul întrebării. A fost sau nu a fost genocid, au existat ordine clare și fără echivoc pentru deportarea și lichidarea armenilor/creștinilor din Imperiul Otoman? Deja răspunsul era/este cunoscut. Dincolo de toate actele, documentele și mărturiile, oficiale sau private – în acești ani, când cercetătorii au ajuns și cercetat și în arhivele Vaticanului documentele incriminatorii s-au înmulțit vertiginos – confirmă tot ceea ce propaganda oficială turcă contestă repetat.

Despre noi probe care să anihileze contestările fără suport este vorba în demonstrația lui Taner Akcam. Care aduce in discuție documente inedite din arhiva lui Krikor Guerguerian ( 1911-1988) originar din Gurun, vilayetul Sivas. El a fost cel mai mic dintre cei 16 frați si surori, dintre care doar 6 au supraviețuit masacrelor și deportărilor din 1916. Ceilalți, ca și părinții au fost uciși. Împreună cu un frate mai mare ajunge la un orfelinat la Beirut, unde petrece restul copilăriei. În 1925 intră la Școala Mânăstirii Catolice Zimmar (Bzommar), apoi după absolvirea universității St.Joseph din Beirut pleacă la Roma să-și continue studiile teologice. Devine călugăr catolic în 1937 și începe să cerceteze ce s-a întâmplat în 1915, un doctorat care nu va fi finalizat, chiar dacă toată viața sa ulterioară s-a ocupat de acest subiect. Arhiva este actualmente produsul muncii sale de-o viață, precizează Taner Akcam, cu acribia sa de a cita exact orice informație. Așa ajungem la documentele din arhiva Părintelui Krikor Guerguerian și a fratelui său Bedros. Ajuns la Cairo și stabilit acolo. Unde cei doi frați îl cunosc pe Mustafa Pasha, fost unul dintre judecătorii Primului tribunal Militar /Curte Marțială din Istanbul. Povestea este fabuloasă și halucinantă. Ca și a documentelor legate de proces, dar și alte documente oficiale din epocă. Care ajung la Manchesterm apoi la Patriarhatul Armean din Ierusalim. Parte din ele au fost salvate de Părintel Krikor și păstrate în arhiva lui. De asemenea el a ajuns și la Biblioteca Nubar pașa de la Paris, în 1950, când încă Aram Andonian era director ( și distinsul Raymond Kevorkian, viitor director încă nu se născuse…) Acolo a văzut Guerguerian așa zisele Memorii ale lui Naim Efendi și faimoasele telegrame ale lui Talaat Pașa, ambele fotografiate și care formează subiectul prezentei cărți. O spune Taner Akcam, repetat de-a lungul acestei extrem de detaliate și tehnice cercetări, arhiva lui Krikor Guerguerian, în absența accesului la arhivele Patriarhatului Armean de la Ierusalim și dispariția documentelor cheie din Biblioteca Nubar Pașa – precizează într-o notă și Raymond Kevorkian –  devin indispensabile pentru refacerea adevărului. Sigur că marele public, poate nu foarte bine acomodat cu subiectul cărții și temele puse în discuție să întâmpine greutăți în a urmări traseul urmat de Taner Akcam. Dar un cititor, cu o minimă introducere în subiect poate desluși relativ lesne ce s-a întâmplat. Cu faptele, cu documentele, cu victimele și călăii deopotrivă, cu negaționiștii care prin acest volum ar trebui să nu mai deschidă gura. Ar fi/este foarte mult de relatat ce se găsește in studiul lui Taner Akcam, și cum punând cap la cap informații culese din documente – inclusiv din cele criptate de oficialii otomani – ajunge la adevăr. Un adevăr de necontestat. Telegramele lui Talaat Pașa sunt o dovadă a deciziilor criminale luate de Junii Turci pentru exterminarea armenilor, creștinilor în general nu doar a armenilor, din Imperiul Otoman. Nu știu ce editură din România s-ar încumeta să traducă și tipărească acest studiu al lui Taner Akcam, dar ar merita efortul cu prisosință. În anexe găsim încă o sumedenie de documente. Volumul beneficiază și de o extrem de utilă bibliografie ca și de imagini, inedite, fotocopii după diverse documente. Cap-coadă un imens material probatoriu, indispensabil de azi înainte când ar fi vorba să abordăm DOSAR 1915. 

Bedros HORASANGIAN

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *