Bedros Horasangian

DOSAR 1915 / Bedros Horasangian : De la Genocidul din 1915 la islamismul radical din 2016

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
sheikh-ul-islam-of-the-ottoman-empire-pronouncing-holy-war-picture-alliance

14 noiembrie 1914. Sheikh-ul-islam, Mustafa Hayri Efendi proclamă războiul sfînt împotriva necredincioșilor la Moscheea Fatih din Constantinopol după ce Imperiul Otoman a intrat în Primul Război Mondial

 

Atacul criminal de la un club gay din Orlando, Florida,SUA, soldat cu 49 de morți și peste 50 de răniți, ca și crimele produse la Tel Aviv,Paris și Istanbul la doar cîteva zile distanță – și nu putem să nu amintim și de cei peste 200 de morți de la Bagdad sau atentatele de la Medina și Riad, dar ei nu sunt contabilizați de occident, de parcă nu ar fi tot oameni nevinovați – ar trebui să readucă în discuția publică, internațională și românească situarea democrațiilor occidentale vizavi de Islam. Armenia și armenii își plîng morții de acum o sută de ani. Armenia și armenii de pretudindeni se luptă ca această teribilă crimă în masă produsă în Imperiul Otoman să fie recunoscută ca genocid. Armenia și armenii de azi încearcă să-și găsească un loc și un rost pe harta lumii contemporane. Este adevărat, nu putem trăi doar în trecut. Este adevărat, nu putem trăi fără memorie. Este adevărat că interesele politice și militare, geostrategice, ale marilor puteri, de ieri sau de azi, au prevalat adevărului, dreptății sau binelui. Interesul ține fesul, se spunea cîndva. Acum purtăm pălărie sau negociem orice. Fără nimic pe cap. S-a ajuns la situația în care lumea e dată peste cap. Cu sau fără pălărie. Și nu doar din cauza Armeniei sau a armenilor. De actualitate stringentă este Islamul radical. Djihadiștii.Statul Islamic născut din nimic care terorizează o lume întreagă. Nu doar atentatele și crimele săvîrșite cu barbarie unde nu te aștepteți – unde va avea următorul atentat?, este mereu o întrebare și o temere de actualitate,dar și o agresivă propagandă desfășurată pe toate canelele. Media, internet sau viu grai. Ăsta e adevărul, oricît ne-am ascunde după deget.Marile moschei și geamii din Occident, de la Londra,Bruxelles, Amsterdam sau Marsilia sunt locuri unde numeroși clerici musulmani propagă ura și violența împotriva necredincioșilor. Djihad-ul războiul sfînt, cum era el definit cînd Sheik ul-Islam-ul de la Constantinopol îl declara împotriva armenilor în 1914-1915 este acum generalizat. Din motive politice occidentul închide ochii la multe din aceste provocări.Propuse nu doar de Islamul radical, de parcă acesta nu ar fi tot Islam. Moartea și funeraliile de amploare de care a avut parte fostul mare campion de box Cassius Clay, alias Muhammad Ali, după trecerea lui la Islam, a atras atenția nu doar a iubitorilor de box. Cassius Clay a trecut la Islam din dorința de a nu mai fi sclav, după cum s-a exprimat el însuși. Cine stă să analizeze mișcările pentru drepturile civile al afro-americanilor din SUA din anii 60-70, influențe crescîndă a grupării Black Power și a aripilor dure ale studențimii afroamericane – mai țineți minte mînușile negre din pumnul ridicat în sus ale celor doi campioni olimpici americani ? – , nu are cum să nu observe o strînsă legătură cu radicalizarea Islamului. Atacarea și uciderea unor polițiști albi la Dallas de către un afroamerican după ce doi civili de culoare fuseseră împușcați de de poliția din Texas, redeschide acest unul dintre dosarele nefericite și nerezolvate ale lumii contemporane. Că este vorba de culoarea pielii noastre, că este vorba de opțiunile religioase.De care Astăzi  președintele Barack Obama se dezice și combate toate aceste violențe. Dar în același timp încearcă să inducă ideea – preluată și de CNN – că atacatorul american de origine afgană din Orlando, s-a autoradicalizat singur. Și nu are legătură cu militanții islamiști radicali din ISIS, s-a radicalizat himself, după ce a citit pe net apeluri ale militanților islamiști. Este frumos și diplomatic  gestul președintelui Barack Obama de a nu inflama situația – locală, vin alegerile, internațională, și așa destul de încinsă pe acest subiect – dar este el și adevărat? Faptul că FBI a fost  avertizat de legăturile acestui criminal cu grupările teroriste radicale iese abia acum la iveală. L-a luat la întrebări serios pe acest criminal?Nu. Folosește cuiva faptul că mereu ne ascundem după deget? “România are islamofobia zero”, declara senin și vag mîndru de această situație fostul Consilier Prezidențial Iulian Fota la o lansare de carte de la Bookfest. Era vorba de o carte despre islamism._planul_secret_de_creare_a_califatuluiISIS,extrem de virulentă  la adresa autorităților americane, care vegetează pe acest subiect și nu i-au măsuri. Cartea, „Islamism. Planul secret de creare a califatului „( Editura Corint, 2016, cu o cuprinzătoare și bine articulată prefață a fostului ministru de externe român Teodor Baconschi ) și autorul ei, o vedetă media americană Glenn Beck,pun accentele cuvenite pentru asumarea unei stări de fapt grave, care se agravează pe zi ce trece. Cinismul și multiplele interese cu vîrîtul adevărului sub preș nu vor duce nicăieri, spune virulentul comentator american. Islamofobia zero în România?Da, OK.  Oare acesta era subiectul sau faptul că în loc să lichideze Statul Islamic, occidentul lucrează cu mănuși protejînd interese strategice sau regionale. Liderii politici români frecventează Baku-ul și după ce un criminal, ofițer azer, condamnat la 30 de ani de detenție pentru  decapitarea unui ofițer armean în Ungaria a fost eliberat și ridicat în grad la întoarcerea acasă, unde urma să-și continue executarea pedepsei. Și nu aclamat ca erou național pentru o crimă odioasă.Cui folosește faptul că Statul Islamic încă mai există,cu toate ofensivele din teren ale kurzilor sau forțelor  regimului lui Bashar al Assad.Și bombardametelor americane, rusești sau franceze? Cum e posibil ca acest Stat Islamic să mai existe fără sprijinul, mai mult sau mai puțin tacit al altor state din zonă. Că se numesc ele Qatar, Bahrain sau Turcia. Nu de multă vreme, doi ziariști de prestigiu de la Istanbul au fost judecați și condamnați pentru că au devoalat matrapazlăcurile cu arme ale serviciilor secrete turcești.Cui folosește că atentatele și crimele făcute în numele cui  – cînd se strigă de fiecare dată Allah Akbar!- produc multiple victime și instalează teroarea în te miri ce colț al lumii? Atentatul de la Tel Aviv a fost asumat de gruparea teroristă Hamas, crima de la Paris – un polițist francez și soția lui asasinați cu cuțite – a fost revendicat de ISIS. Cel de la Istanbul este nerevendicat.Să fie doar Israelul apărătorul Occidentului? În același timp cine face schimb de bezele cu Ankara și statul azer, făcîndu-se că plouă dacă e vorba de genocidul armean? A murit în aceste zile Elie Wiesel. Unul dintre intelectualii de marcă ai lumii iudaice. Care a militat, ca și alte prestigioase nume precum Israel Charny, Yehuda Bauer,Yair Auron sau Amos Oz , pentru recunoașterea Genocidului din 1915. Și nu sunt singurii.Și chiar dacă președintele Rivlin a folosit în 2015 termeni ebraici apropiați de termenul Genocid. Ar fi foarte important ca Israelul să recunoască Genocidul.Mai ales că nu vorba doar de jocuri de cuvinte.In Războiul de patru zile din Karabagh, acum două luni, și despre care în România nu s-a pomenit și nu s-a scris nimic – sute de morți, lupte crîncene – au fost tăiate urechile unor bătrâni de 90 de ani care au fost și uciși, de foști militanți ISIS azeri reveniți acasă.Diplomația e una, adevărul e altul ?Ce se întîmplă? Pînă cînd? De ce ?Toleranța religioasă și multiculturalismul sunt una, crimele și violențele de tot felul sunt cu totul altceva. Ce se poate face ca zecile de mii, sutele de mii, milioanele de migranți care vin în țările occidentale dezvoltate să poate fi integrați și să se supună ordinii de drept din fiecare stat, și să nu impună acești nou veniți Sharia în țările care-i primesc.Un mesaj, clar și direct trasmis de către o Primă Ministru a Australiei, comunității islamice, ni s-a părut relevant. Ideea este următoarea.Cine nu vrea să respecte legile și tradițiile unei țări care i-a primit fără condiții are libertatea de a pleca! Libertatea de a veni în Europa sau Statele Unite a fost mereu și mereu greșit înțeleasă. Ce să spui unor tineri islamiști din Marsilia, Amsterdam, Londra sau Stockholm despre toleranță și dreptul la existență al celorlalți, cînd liderii religioși ai acestor comunități predică și propagă saptămînă de săptămînă idei radicale și îndeamnă nu la pace și armonie, ci la luptă împotriva necredincioșilor. De ce Occidentul se ascunde după deget sau privește cu teamă, dar fără a lua măsuri concrete împotriva acestei propagande extrem de virulente îndreptate, la urma urmelor, asupra democrațiilor occidentale. Marea jurnalistă Oriana Fallaci a fost pusă la zid cînd a spus doar adevărul. Iar istoricul român Neagu Djuvara – face 100 de ani în aceste săptămîni, La Mulți Ani!, spunem cu acest prilej,zîmbind evident – redus la tăcere prin niște comunicate extrem de ciudate. Era, este, printre puținele voci care nu ocoleau adevărul istoric. Da, Islamofobia este zero în România, și e bine că e așa. Dar chiar nu ne privește ce se întîmplă în alte părți ale lumii, globalizate deja, din care facem parte? In atentatul de la Paris de anul trecut au murit și cîțiva români. Ei și ? Nu ne privește, noi intenționăm să facem o mare geamie la București, care zice-se, va micșora gradul de propagandă agresivă întreprins în cele neutorizate și deja radicalizate existente în România. Muftiul de la Constanța știe ce știe. Dacă statul turc va construi o geamie la București și va fi frecventată doar de suniți, șiiții  ce fac? O s-o boicoteze, o să vrea să facă și ei o moschee, pentru uzul lor. Și atunci? Problema nu e doar a liderilor politici români. Are România interese la Turcia? OK. Dar avem interese și în  România. Poporul român mai contează în vreun fel? Cu Armenia și armenii ce se întîmplă?Nu ar fi bine să ne lăsăm doar pe o ureche. Care acum ne poate conveni, dar mâine nu.Islamul radicalizat sau nu, nu poate fi scos de pe agenda politică a actualității. Internaționale, dar și românești.Că sunt alegeri în SUA sau sunt atentate pe bandă rulantă în Orientul Mijlociu.Dacă nu vine o reformă din interiorul lumii islamice,o schimbare majoră de paradigmă a Islamului nu se va produce. O altfel de a face politică ar fi de așteptat și din partea elitelor și intelectualității din lumea Islamului. Situația e prea gravă pentru a fi ignorată și de statul român.Inteligenția română vegetează sau este complet dezinteresată de subiectul DOSAR 1915. Un fost ministru de externe român suspina melancolic amintindu-și ce frumos accent avea cînd vorbea franțuzește un ministru turc de externe. Genocid? Care genocid? Alt fost ministru de externe, azi vedetă media, amintea – ticălos am putea spune – de recunoașterea de către Bundestagul german a genocidului la o masă rotundă despre atentatul – criminal – de la Istanbul.Și “Papa a fost la Erevan!”, clama o altă voce de isteț nevoie mare din studio, inducîndu-se ideea, falsă și cu totul iresponsabilă – că armenii au o vină la atentat pentru că o tot țin cu Genocidul lor.De parcă această tragedie a umanității îi privește doar pe ei.Alt fost ministru de externe român era impresionat de gagicile de la Erevan, ocultînd orice fel de opțiune despre subiectul pentru care ajunsese acolo.Aferim, Effendi!Ce să spunem, comentăm,adăugăm? In România subiectul acesta NU interesează. Nici autoritățile, nici opinia publică. Ba aș zice că nici pe armeni. Am avut cîteva exemple triste. Asta e.Sigur că viața merge înainte. Sigur că trebuie să fim solidari unii cu alții, armeni sau nearmeni, creștini, evrei, atei sau musulmani, într-o lume din care cu toții facem parte. Sigur că se va găsi un loc pentru toată lumea. Și soluții viabile pentru toate provocările.Dar fără adevăr nu se va lega nimic.

A fost Genocid în Imperiul Otoman în 1915?

Da.

Restul sunt speculații sau jocuri de interese. Cine vrea să știe mai multe și e interesat de subiect poate apela la documentația noastră. O ținem la dispoziție celor interesați.

  • 37
  •  

One Response to DOSAR 1915 / Bedros Horasangian : De la Genocidul din 1915 la islamismul radical din 2016