Eduard Antonian

DIN ARARAT-UL DE ODINIOARĂ – FEBRUARIE 1925

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

Deja trecuseră zece ani de la Genocid și armenii sosiți în România începeau să se acomodeze din ce în ce mai bine. Învățaseră binișor limba română și începuseră deja să-și practice vechile lor meserii. Iată aveau deja și un ziar în limba română, Araratul nostru. Directorul revistei, Vartan Mestugean era plin de solicitudine și de recunoștință, cel puțin în paginile revistei pe ca o coordona. Astfel, în numărul din februarie a dedica un editorial Micii Uniri din 24 ianuarie. Cu limbajul aferent epocii: “Ziua de 24 ianuarie e ziua cea mare. Generațiile viitoare vor simți în această zi simbolică fiorii iubirei de țară și vor vedea într’însa un îndemn pentru a duce mai departe și mai sus Gloria română”. Între noi fie vorba, nu prea simțim noi astăzi acești fiori, dar, în fine.

Tot ca o dovadă a dorinței de integrare în societatea românească a armenilor refugiați din Genocid rezultă într-o știre, astăzi deosebit de importantă pentru noi: “În urma adunării a Consiliului Eparhial ce s-a ținut săptămâna trecută în capitală sub președinția PSS Episcopului Husig și la care au participat și preoții mai multor biserici armenești din țară, s-a decis ca anul acesta bisericile armenești din România să serbeze Paștele în aceeași zi cu Biserica Ortodoxă Română. Hotărârea aceasta însoțită de considerente a fost trimisă la Ecimiadzin spre aprobare. Modificarea calendarului în legărutră cu Paștile a produs unele nedumeriri. Epitropia de aci fiind sesizată de mai mulți enoriși a adus cazul la cunoștința PPS Episcopului Husig, care a soluționat această chestiune în sensul că Sf. Paști să fie serbate odată cu toți ortodocșii și aceasta cu atât mai mult cu cât chiar catolicii au învoirea Papei ca în țările unde religia dominantă e cea ortodoxă Paștile să fie serbat odată cu ei.”

Aflăm și știri din Armenia Sovietică. Astfel: “S-a numit o comisie specială pentru întocmirea proiectului de Constituție a Republicei. În Erivan s-a înființat din initiativa Guvernului un teatru turcesc special pentru cultivarea turcilor cetățeni armeni din localitate.” Vă vine sau nu să credeți, în 1925 la Erevan încă locuiau azeri și turci, ba încă mai aveau și teatru.

Între timp aflăm că la Gherla: “Se prepară în ajunul Anului Nou o prăjitură în toate bucătăriile din Transilvania numită gosinac sau cozonac însemnând o confiserie cu nuci și miere. Se considera ca aducătoare de fericire în anul ce răsare. Anul acesta pruncul Isus a făcut o surpriză și copiilor din orfelinatele din Gherla cărora li s-a împărțit din belșug cantități din gosinac. Șcena a fost înduioșătoare. Ea a făcut să zâmbească îngerii și a adus lacrimi în ochii asistenților.”

La final o știre deosebit de importantă: “În ziua de 31 ianuarie pe la orele 11 am, hoți necunoscuți, întroducându-se prin escalidarea unui zid dosnic în coridorul școalei armene din capitală au furat 16 șepci de piele și numeroase berete de lână ale elevelor. Direcțiunea a anunțat poliția.”

Vremuri grele pentru armeni în iarna anului 1925.

Eduard ANTONIAN