Mihai Stepan Cazazian

DIASPORA / Sfârșitul unei ere: a murit ultimul armean din Bangladesh

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Michael Joseph Martin (ilustrat în decembrie 2008), ultimul membru al comunității armene din Dacca, a murit la vârsta de 89 de ani – MUNIR UZ ZAMAN AFP/File

Michael Joseph Martin, ultimul armean din Bangladesh, a murit la vârsta de 89 de ani, punând capăt prezenței de peste 300 de ani a unei comunități creștine minoritare,  odată înfloritoare și puternice. Martin a fost zeci de ani  custode  al Bisericii Armene Surp Harutiun (Sfinta Înviere), care a fost fondată în 1781 în ceea ce a fost cândva inima comunității armene din Dacca.

Armen Arslanian, care răspunde de biserică  dar are sediul în străinătate, a declarat că Martin „a contribuit la menținerea supraviețuirii Bisericii armene din Dacca”. „Fără multe sacrificii personale și devotamentul  său față de biserică, lăcașul și istoria armenilor din Dacca nu ar fi supraviețuit astăzi”, a adăugat Arslanian care a anunțat  că Martin a murit pe 11 aprilie.

Capitala Bangladeshului  a fost odată casa a sute de armeni care au ajuns pentru prima dată aici, în secolul al XVI-lea și au devenit importanți comercianți, avocați și oficiali publici ai orașului.

Martin a venit în Dacca în 1942 urmând pașii tatălui său care s-a stabilit în regiune cu zeci de ani mai devreme. A fost inițial comerciant. Martin – al cărui nume armenesc  era Mikel Housep Martirossian – a continuat să aibă grijă de biserică și cimitirul unde sunt îngropate 400 de persoane, inclusiv soția sa care a murit în 2006.

Când copiii lui au părăsit țara, Martin a devenit singurul armean care a rămas în Dacca și a locuit singur într-o casă de pe terenul bisericii.

“Când mă plimb, uneori simt spiritele mișcându-se. Acestea sunt spiritele strămoșilor mei. Erau bărbați și femei nobili, care acum se odihnesc în pace”,  spunea  Martin pentru AFP într-un interviu publicat în ianuarie 2009.

Pietrele de mormânt pe care sunt gravate  nume de familie, precum Sarkis, Manook și Arratoon, amintesc de  vremea în care armenii erau cei mai bogați comercianți din Dacca, cu case palat  unde  făceau comerț cu iută, condimente, indigo și piele.

“Cea mai veche piatră funerară armenească, existentă încă, este cea a lui Khojah Avietes  Lazăr care a murit la Dacca la 7 iunie 1714.  Acest lucru face ca prezența armenească cunoscută în Bangladesh să fie de peste 300 de ani, similară cu cea a comunității din Kolkata”, spune  Liz Chater, care a făcut cercetări ample asupra prezenței armene în Asia de Sud.

Martin spunea  că armenii, persecutați în altă parte, au fost acceptați în ceea ce este acum Bangladeshul mai întâi de Moguli,  în secolele XVI și XVII și apoi de Imperiul Britanic. “Numărul acestora a fluctuat în funcție de comerțul din  Dacca”, spunea, în 2009 pentru AFP,  Muntasir Mamun, istoric la Universitatea  din Dacca. ”Armenii  dominau afacerile, erau cei mai din oraș. Își organizau toate festivitățile religioase cu pompă și stil”, mai spune istoricul.

Declinul a apărut după ce britanicii au părăsit India, iar subcontinentul a fost împărțit  în 1947, Dacca devenind capitala Pakistanului de Est apoi a Bangladeshului, după  obținerea  independenței  în 1971.

În ultimii săi ani, Martin era îngrijorat de cine va prelua funcția de custode  al bisericii, după moartea sa. “Acesta este un loc binecuvântat și Dumnezeu nu-l va lăsa neprotejat și fără îngrijire”, spunea  Martin. “Când voi muri, poate una dintre cele trei fiice ale mele va veni din Canada pentru a  păzi prezența noastră vie aici”, spunea  Martin, care vorbea bengaleza cu un accent gros. „Sau poate alți armeni vor veni din altă parte”.

Actualul gardian al Bisericii Armene vizitează  Bangladeshul la fiecare două-trei luni.

După AFP

fotografii din diferite site-uri

  •  
  •