Simona Paula Dobrescu

DIASPORA / CREDINȚĂ ȘI ISTORIE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

La Gazzetta del Mezzogiorno, ziarul local din Bari, a publicat duminică pe 15 septembrie 2019 , două articole dedicate Sfântului Grigorie Armeanul protectorul orașului Nardo'(Italia) și intelectualului Hrand Nazariantz. Deși am scris alte rânduri în legătură cu aceste două personaje, consider că noile detalii pe care le voi cita în continuare, reprezintă alte amănunte interesante,care merită să fie cunoscute.

În colecția Muzeului eparhial din Nardo’ (provincia orașului Lecce) alături de numeroase tablouri, statui,documente religioase și de devoțiune, figurează și prețiosul bust în argint al Sfântului Grigorie Armeanul. Este vorba de opera aurarului Giovan Battista Forrieri(1716); pe degetul inelar al mâinii drepte a fost pus un inel cu o piatră prețioasă, un smarald, se pare un dar al episcopului din acea perioadă, pe nume Antonio Sanfelice(1708-1736). Catedrala orașului Nardo’ era în posesia unei părți a moaștelor Sfântului Grigorie Armeanul, o rămășiță a brațului, păstrată într-o antică casetă. Atât caseta cât și o parte din moaște au fost furate în anul 1980. Actualele moaște sunt păstrate într-un braț de argint, provin de la Napoli și au fost dăruite de Corrado Ursi, Cardinal în acel oraș, dar înainte episcop la Nardo’. 

Pireu,1924. Pânzele Companiei de Navigație “Puglia” flutură maiestuoase  pe  marea portului grec. Căpitanul trebuie să îndeplinească o misiune: să salveze refugiații armeni care au scăpat de persecuțiile Junilor Turci. Traversarea este obositoare, dar totul se desfășoară conform planului stabilit. Când profilul orașului Bari apare la orizont, coșmarul în sfârșit se termină. Poetul Hrand Nazariantz în lacrimi își întâmpină compatrioții, ajutându-i să se instaleze mai întâi, în incinta Fabricii de lână a inginerului Lorenzo Valerio și, după circa doi ani și jumătate,în Satul Nor Arax(Nuovo Arasse) situat la porțile localității.

Figură cunoscută în literatura armeană, Nazariantz s-a născut la Iskudar, în baza unor documente,în anul 1886 (dar în mod mai sigur în anul 1886). A studiat la Constantinopol și în Europa, trăind când la Londra, când la Paris. Se întoarce acasă în urma unei boli grele a tatălui său, înlocuindu-l pe cel din urmă, în fabrica de broderii și covoare, fiind deja un colaborator în materie comercială al lui Goldsmith din Londra. A lucrat din greu, reușind în același timp să nu neglijeze propriile interese literare. Aflând că guvernul otoman pregătea acțiuni împotriva lui,din cauza unei probabile propagande revoluționare a decis să se căsătorească cu actrița Maddalena De Cosmis, originară din Casamassima,și să se stabilească la Bari.

Aici a creat Comitetul pentru Armenia, la care au aderat numeroase persoane ilustre ale panoramei culturale italiene cum ar fi: Giovanni Verga și Umberto Zanotti Bianco. Pentru a se întreține a predat limba engleză în școli și a lucrat ca traducător și funcționar la diverse firme. Încurajat de casa editorială Humanitas, în anul 1920 a publicat două culegeri  lirice. Împreună cu alți armeni a trăit mult timp în Satul Nor Arax, unde aceștia au început să se ocupe de țesutul covoarelor. După ce a colaborat în mod activ la numeroase transmisiuni culturale la Radio Bari, bolnav și în condiții economice precare,se transferă întâi la Conversano și după aceea la Casamassima, împreună cu a doua soție Maria Lucarelli. Operele literare pe care le-a scris au continuat să circule în toate cercurile intelectuale pe care le-a frecventat, fiind la un pas de-a obține Premiul Nobel pentru Literatură, în 1953. A murit bolnav și în sărăcie în anul 1962. 

O stradă din cartierul Liberta’ din Bari, poartă numele poetului armean iar alături de Khacikarul poziționat în 2013 pe faleză, lângă port, se găsește o placă cu versuri semnificative ale lui Hrand Nazariantz.

Simona Paula Dobrescu

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *