Eduard Antonian

DESPRE UNIUNEA ARMENILOR ÎN ARARATUL DE ODINIOARĂ

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IULIE 1940

În vremuride vipie și caniculă, în mijlocul anului 1940, Comunitatea Armeană din România nu o ducea deloc bine. Războiul bătea la ușă, sărăcia dădea târcoale iar Guvernul României nu mai părea destul de afabil încât să mai tolereze emigranți. Uniunea Armenilor din România, destul de speriată de situție s-a văzut nevoită să ia niște măsuri. Iata ce aflăm din revista noastră Ararat

“Dela Uniune- Dl.Krikor H.Zambaccian Președintele Uniunii Armenilor din România a făcut demersuri pe lângă Dnii.Miniștri de resort pentru accelerarea formalităților de naturalizare ale refugiaților armeni cu stagiul împlinit.Pentru ca refugiații armeni să se bucure de muncă și pentru acordarea înlesnirilor în vederea aranjării actelor refugiaților nevoiași în neregulă cu aceste acte din lipsă de mijloace,  Uniunea a mai cerut ca actele de pauperitate pentru scutirea de taxa fixă să fie eliberate ca și în trecut de Uniune întrucât procurarea acestor acte de la Primării este legată de mari greutăți pentru acești refugiați între cari se găsesc mulți bătrâni neputincioși sau femei sărmane care nu cunosc limba țării și nici rosturile administrative. Pe de altă parte Uniunea Armenilor în dorința de a ajuta până la rezolvarea chestiunilor certificatelor de pauperitate pe cei mai nevoiași a cerut Comitetului Eparhial restituirea împrumutului de 224.380 lei contractat de la Uniune în anul 1926 pentru construirea Reședinței Episcopale din curtea Bisericii Armene din Capitală. Iată scrisoarea adresată pe ziua de 9 Iulie a.c de către Dl.Zambaccian PS Arhiepiscopului Husig, Șeful Eparhiei

Prea Sfințite – Având nevoie de a intra în fondurile noastre pentru ajutorarea refugiaților în neregulă cu actele avem onoare de a vă ruga să sesizați de urgență Comitetul Eparhial pentru plata sumei de lei 224.380 împrumutată de la Uniunea Armenilor în anul 1926. Ținem la dispoziția Onor Comitetului chitanța respectivă semnată atât de PS Voastră cât și de către Biroul Comitetului de atunci. Ca un bun parinte sufletesc al acestor refugiați nenorociți de a căror soartă amară binevoiți a vă interesa, nu ne putem îndoi nici o clipă că veți binevoi a lua măsurile intacte și dictate de împrejurările prin cari trecem pentru rezolvarea neântârziată a acestei chestiuni vitale. În așteptarea răspunsului, vă rugăm Prea Sfințite să primiți încredințarea profundului respect ce vă păstrăm. Uniunea Armenilor din România, Președinte, Kr.H.Zambaccian.

Uniunea Armenilor a mai cerut prin adrese speciale sprijinul Dlor.Ard.Kasargian Vicepreședintele Comitetului Eparhial și N.Hlebnikian, Președintele Comitetului Economic. Cu această sumă s-ar aduce desigur o oarecare îndulcire în soarta refugiaților nevoiași. Ne face să nădăjduim că li se va da în curând un curs favorabil dovedindu-se prin aceasta odată mai mult solicitudine și părinteasca oblăduire.”

Veneau vremuri grele, venea cel mai mare Război din istorie…

Eduard ANTONIAN

  •  
  •