Eduard Antonian

CENTENAR / Despre Uniunea Armenilor din România în Araratul de odinioară

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IANUARIE 1925

Anul acesta, Uniunea Armenilor din România sărbătoreşte Centenarul său. 100 de ani de la înfiinţare. Au fost 100 de ani zbuciumaţi, cu bune şi cu rele, 100 de ani în care Uniunea a încercat să păstreze vie identitatea armenească dar, în primul rând, să îi ajute pe armenii refugiaţi în România, supravieţuitori de la Genocidul din 1915 din Imperiul Otoman, traumatizaţi şi făra nimic să işi croiască o noua soarta, să-şi ia viaţa de la capăt, aici, în România, prima ţară din lume care a avut bunăvoinţa să-i primească pe aceşti năpastuiţi. Un gest de mare umanitate in acele vremuri grele de război. Dealtfel, în actul de înfiinţare al Uniunii Armenilor din România principalul scop al  Organizației, care se regăsește în primul Statut al Adunării Generale ce a avut loc la București  în zilele de 2-4 august 1919  era :

“De a stabili o legătură morală între  Guvern și Armenii supuși străini aflători în țară, spre a înlesni șederea acestora în România, garantând de moralitatea și buna lor purtare.”

Revista noastră Ararat, a fost în acele vremuri, principalul liant dintre armenii din România şi cel mai important mijloc de informare pentru armeni. Vom parcurge în tot acest an festiv o trecere în revistă a tot ceea ce Uniunea Armenilor din România a încercat şi a reuşit să facă pentru conaţionali. Povestea Uniunii nu se termina însă aici.

În 1925 în iarnă, situaţia armenilor refugiaţi în România e departe de a fi rezolvată. Presând cumva, Ministerul de Interne cere rezolvarea cât mai grabnică a situaţiei iar Uniunea primeşte un răspuns oficial. Citim în Ararat:

„ Uniunea Armenilor din România autorizată de Înaltul Guvern încă din 1919 a primit de la Ministerul de Interne o adresă prin care se iau urmatoarele dispoziţii noi – Cererile de prelungire a biletelor de şedere in România a supuşilor armeni fie că sunt stabiliţi înainte de 1916 fie că sunt veniţi după această dată cu paşapoarte Nansen ori ale Noii Republici Armeneşti nu vor fi luate în consideraţie dacă pe lângă paşapoarte nu prezintă un Certificat eliberat de UAR Doveditor că armenii în cauză este înscris in registrele Uniunii care urmează să garanteze pentru purtarea şi moralitatea lor. De asemenea, armenii veniţi din Armenia, ori ceilalţi veniţi de oriunde recent, cu Paşapoarte Otomane ori Ruseşti ca foşti supuşi otomani ori ruşi vor cere certificatul prin care UAR îi recunoaşte ca fiind de origină armeană şi garantează pentru comportamentul lor. – Ca urmare Solicitatorii din Capitală care nu sunt cunoscuţi Uniunii vor face dovada moralităţii lor prin doi martori solvabili şi de onoare. Dispoziţia ministerială în chestiune, e menită să dea o mare înlesnire pentru şederea armenilor din cele două categorii, în ţară, astfel încât formează o nouă dovadă de solicitudinea ce o poartă Guvernul Român către armeni si respectul de care se bucură Uniunea Armenilor din România.„

Uneori, mă gândesc că aceste certificate de garanţie, pentru armeni, ar fi oportune și azi…Povestea merge mai departe…

Eduard ANTONIAN

  • 21
  •