Redactor

O SEARĂ CU MADELEINE KARACAŞIAN

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

O seară cu Madeleine Karacaşian, 11 noiembrie, la Biblioteca Judeţeană Argeş, la adăpost de duhuri şi de umbre. Exact aşa cum trăiam altădată, când credeam că mă pot repeta la nesfârşit, şi tânără, şi întreagă.

O sală plină, cornul a sunat, invitaţiile au circulat, români şi armeni, tineri şi nostalgici au venit s-o asculte, s-o privească şi să afle ce-i cu această doamnă austeră, deloc dispusă la concesii, destul de abruptă, pregătită să facă faţă însă, în calitate de maestru de ceremonii, unei galerii de portrete faimoase.

Inteligenţă şi nobleţe, o politeţe limpede şi fermă (nu se admite nici o abatere de la regulă) sunt liniile generale între care scriitoarea, traducătoarea şi publicista Madeleine Karacaşian şi-a prezentat fraţii de neam. I-a cunoscut pe toţi şi a relatat despre fiecare episod cu miez, unele de-o plasticitate aproape cinematografică: Vasken I – Patriarhul Suprem al tuturor armenilor, William Saroyan, Aram Haciaturian, Henri Verneuil, Martiros Sarian, Victor Ambarţumian, Ana Aslan si Charles Aznavour.  Asezonată prezentarea cu muzică, imagine şi cu respiraţia uşoară a sălii (auditoriul începuse să se relaxeze, doar era la adăpost de duhuri şi umbre).

Pe una dintre mese, cărţile, o parte dintre ele, traduse şi scrise de doamna, repet, extrem de exigentă – Vasken I (1908-1994) – Patriarhul Suprem al tuturor armenilor (1955-1994), al cărei autor este Suren Kolangian; Pe aici a trecut Dumnezeu – Antologie de proză contemporană armeană; Aznavour – Confidenţele unui fiu de boem, de Richard Balducci; romanul lui Alexandr Topcian – Banca Otomană; Kevork Hintlian cu Istoria Armenilor din Ţara Sfântă; Madeleine Karacaşian – Cu şi despre armeni, în trei volume… I s-a părut, la un moment dat, doamnei Karacaşian că sunt prea multe şi că obturează privirea. Aşa cum i s-a părut şi s-a şi declarat un vorbitor fără sclipire, deşi dumneaei ştie bine că există sclipiri şi sclipiri şi că poţi atinge un anumit nivel de vibraţie dirijând din culise, impregnând aerul cu informaţie, acordându-le altora statutul de prim-solist.

Distinsa Madeleine Karacaşian a promis că va reveni la Piteşti, la începutul anului viitor, pentru câteva seri de film armenesc, premiat şi de actualitate. Sala Bibliotecii Judeţene Argeş o aşteaptă. Cu aceeaşi respiraţie uşoară şi cu Ines Budan, împărtăşindu-şi credinţa că vremurile bune se vor întoarce. Numai şi numai pentru că există cineva care n-a încetat să spere şi să aştepte.

DENISA POPESCU

  •  
  •