Giuseppe Munarini

Despre Sumgait și cartea lui Samuel Shahmuradian la Padova

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

_D706101

Dr. Emanuele Aliprandi, Dr. Vartan Giacomelli, Dr. Petro Kuciukian, Dr. Aram Giacomelli, Presedintele As. “Italiaarmenia”

La tragedia di Sumgait 1988. Un pogrom  di  armeni nell’Unione SovieticaSamuel Shahmuradian Edizione italiana a cura di Pietro Kuciukian. Introduzione di Rouben Karapetian. Presentazione di Bernard Kouchner. Prefazione di Elena Bonner, Milano, Guerini e Associati,001.jpg La tragedia 2012.

[Tragedia de la Sumgait. 1988. O pogrom de armeni în Uniunea Sovietică. – de Samuel Shahmuradian Ediția italiană sub îngrijirea lui Petru Kuciukian. Introducere de Rouben Karapetian. Prezentare de Bernard Kouchner. Cuvântul înainte de Elena Bonner, Milano, Guerini e Associati, 2012].

          Vineri 5 aprilie în sala „Paladin” al Municipiului Padova a avut loc un important eveniment organizat în colaborare de către comunitatea armeană din Padova, și  Asociația „Italiarmenia”.

        

Distinșii coordonatori Emanuele Alipandi și Pietro Kuciukian au prezentat ediția italiană a cărții lui Samuel Shahmuradian , intitulată La  Tragedia di Sumgait. 1988. Un porgom di armeni nell’Unione Sovietica [Tragedia di Sumgait. 1988. O pogrom a armenilor în Uniunea Sovietică].

          Ediția în italiană a cărții menționate se datorează  Dr. Pietro Kuciukian – consul onorific al Armeniei, fiu al unui supraviețuitor al Genocidului, născut la Arco di Trento -, apărută în Franța în 1991 la Éditions du Seuil. El este un medic, care și-a finalizat studiile la Universitatea din Padova și la Colegiul Armean „Morat Rafael” din Veneția. Acum locuiește la Milano. Grație bunăvoinței sale au văzut lumina tiparului mai  multe alte cărți despre Armenia istorică italian și despre armeni Le terre di Nairi, viaggio in Armenia (Pământurile de Nairi, călătorie în Armenia), Guerini, Milano2007, Viaggio tra i cristiani d’oriente [Călătorie printre creștinii din Orient], Guerini, Milano 1997, Dispersi, viaggio fra le comunità armene nel mondo [Dispăruți, călătorie printre comunitățile armenești din lume], Guerini, Milano 1998, Voci nel deserto. Giusti e testimoni per gli armeni [Voci din deșert. Drepți și mărturisitori pentru armeni], Guerini, Milano 2000, Il Giardino di tenebra. Viaggio nel Nagorno Karabgh [Grădina întunecată. Călătorie în Nagorno Karabgh], Guerini, Milano, 2003, La terza Armenia. Viaggio nel Caucaso post-sovietico [Armenia a treia. Călătorie în Caucazul post-sovietic], Guerini, Milano 2007. El este, de asemenea, unul dintre fondatorii Comitetului “La Memoria è il Futuro” („Memoria este viitorul”), din Muzeul genocidului din Yerevan, aducând în fiecare an în fața Zidului Memoriei pământul de pe mormintele Drepților, adică a celor care s-au opus genocidului. Semnificativ este faptul că Gabriele Nissim, jurnalist, scriitor și eseist italian a fondat „Comitetul pentru Pădurea Mondială a Drepților”, care îi amintește pe cei care s-au angajat în lupta împotriva genocidului, chiar și cu riscul propriei vieți.
          Dr. Emanuele Aliprandi, este autor al unor publicații interesante – între acestea aș dori să amintesc:
“1915, Cronaca di un genocidio” [„1915 Cronica unui genocid”], care a văzut lumina tiparului în 2009, recenzat recent de revista noastră, “Le ragioni del Karabakh („Drepturile în Karabagh”), publicat în 2010, asupra căreia vom reveni -, dar și responsabilul site-ului italo-armean Akhtamar.

          La eveniment au participat reprezentanți ai comunității armene, ai Asociației „Italiarmenia”, prieteni, câțiva seminariști și studenți de teologie de pe Insula Sf. Lazăr din Veneția împreună cu părintele vardapet Gregorio Mikaelian.
          Dr. Aram Giacomelli, în calitate de președinte al Asociației „Italiaarmenia”, a adus sincere mulțumiri celor prezenți și Primăriei care a pus la dispoziție sala și pentru sensibilitatea pe care o demonstrează în fiecare an pe 24 aprilie, când se aniversează Genocidul. Felicitările primarului Flavio Zanonato, au fost prezentate de către profesorul universitar Giovanni Battista Di Masi, consilier pentru politica locuințelor din oraș. Dânsul și-a exprimat vecinătatea sa față de armeni, afectați, în istoria lor, de tragedie și de genocid.

          Vartan Giacomelli și-a adus salutul în numele comunității armenești din Padova dar și ca ex-președinte a aceleiași comunități.

_D706128

Dr. Emanuele Aliprandi și Dr. Vartan Giacomelli

          Emanuele Aliprandi a prezentat pe scurt istoria evenimentelor din Sumgait, care datează din 1988, când Uniunea Sovietică nu era încă destrămată.
          « Sumgait este un orășel de 280.000 de locuitori de la Marea Caspică, în peninsula Abșeron, situat la aproximativ 30 de km de Baku, capitala Azerbaidjanului.
          Dintr-un mic sat de coastă, după Prima conflagrație Mondială, a devenit un important centru de industrie chimică sovietică, într-o regiune caracterizată de uriașe resurse de petrol.

          Tiziano Terzani care a vizitat zona în 1991, în cursul unei călătorii de lungă durată prin diferite republici ale Imperiului Sovietic – care începea să arate primele semne de declin -, l-a descris ca un „oraș de groază”, cu un mare procentaj de șomaj și criminalitate, cu un tineret dedicat marijuanei. A observat „ceața gălbuie și un miros sufocant, combinate cu un praf alb, care, ca zăpada, a acoperit acoperișurile caselor și pădurea de coșuri de fum care se pierdeau în depărtare”[1].
          După cum se știe, chiar aici, acum 25 de ani avea loc pogromul împotriva armenilor, într-o manieră ce amintește de genocidul armenilor din 1915. Armenii au fost uciși doar pentru că erau armeni. „Eu te ucid pentru ceea ce ești, nu pentru ceea ce ai făcut”. De data aceasta complicii nu au fost germanii, ci sovieticii.

          Aceste evenimente au dus la uciderea multor armeni, numărul lor fiind diferit în funcție de sursă. Totodată aceste evenimente au dat naștere tragicului război dintre armeni și azeri tensiunile continuînd chiar și în zilele noastre.
          Semnificative sunt cuvintele Elenei Bonner (1923-2011), soția lui Andrei Saharov (1921-1989), apărute în prefața cărții: «Probabil nu s-ar cuveni ca eu, care sunt pe jumătate evreică, pe jumătate armeancă să scriu această prefață, dar acelei femei care a salvat o familie de armeni, și care a spus: „Fiul meu care vede toate acestea, mâine va face aceleași lucru”. „Este un avertisment pentru noi toți, dacă nu vom reuși să facem ca orice stat să fie în ​​serviciul oamenilor și nu oamenii în serviciul statului, să fie el mare sau mic, nu contează, copiii și nepoții noștri se vor transforma într-o mulțime de fiare sălbatice, ca și în Sumgait”»
[2].

          Petru Kuciukian ca și Emanuele Aliprandi l-au amintit Ramil Safarov, „un lucid ucigaș azer care a ucis cu sânge rece un coleg armean în Ungaria,[Gurgen Margaryan] în timpul unui curs de limba engleză, organizat de NATO.  El, care nu s-a pocăit deloc, remarca că i-a părut rău că nu a reușit să ucidă și un altul. A fost condamnat în 2012 la închisoare pe viață, dar mai târziu a fost extrădat în țara sa, ca să-și ispășească acolo pedeapsa, dar acolo a fost primit ca un erou și idolatrizat”.

          A fost amintit și Akram Asyli, intelectual azer, autorul cărții Sogni di pietra (Vise de piatră) care denunță nu numai genocidul armean dar și violențele suferite de armeni în Sumgait și în Nachicevan. Acum, libertatea și siguranța lui sunt în pericol, Statul confiscându-i și pensia.

          Prezentarea cărți îmbogațită de o bibliografie se încheie cu speranța ca Occidentul să nu se lase fermecat de propaganda și de tăcerea complicilor. Este important să reținem că în revista L’Avvenire,prestigiosul organ catolic cu distribuție la nivel național, a apărut o prezentare, pe 9 februarie 2013, scrisă de profesoara Antonia Arslan.

 

 

Giuseppe Munarini- Padova

fotografii de Fabio Scarso


[1] I Massacri di Sumgait e la questione del Naorno Karabagh, p. 1. Material pus la dispoziție de Asociația “Italiaarmenia”.

[2]Elena Bonner, Prefazione all’edizione francese, în Samuel Shahmuradian,  La Tragedia di Sumgait. 1988. Un porgom di armeni nell’Unione Sovietica, Milano, Edizione Guerini e Assiociati, 2012, p. 20.

 

  •  
  •