Andreea Barbu

Despre Festivalul Strada Armenească cu bucurie și nostalgie…

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

          Începând cu anul 2013, timp de trei zile, în luna august se desfășoară la București îndrăgitul Festival Strada Armenească. Din păcate în acest an, din cauza pandemiei, festivalul nu va avea loc dar ne putem  aminti, cu bucurie și nostalgie de momentele pe care le-am petrecut mulți dintre noi în acest minunat loc din București dominat de Strada Armenească. De aceea m-am aventurat să îi întreb pe câțiva dintre cei care au participant la acest festival, minuțios organizat și admirabil orchestrat, care au fost momentele lor favorite ?

Mie, de exemplu, mi-a bătut cel mai tare inima în 2019 când am prezentat un costum tradițional armenesc, realizat la Centrul Cultural Teryan din Armenia și am întins către public o rodie.

Deci să vedem ce au răspuns :

Camelia Văcaru, Hrant Jaghinyan și Silvia Terzian în studioul TVR

Camelia Văcaru, jurnalist TVR, București

Cred că atuul festivalului este dat de diversitatea lui, de culorile multiple pe care le aduce în peisajul cultural al Bucureștiului. Pe Strada Armenească au loc și Ansamblul Vartavar și Bucharest Klezmer Band și The Motans și Ansamblul Kymata și Mahala Rai Banda, adică un mix captivant de tradițional, etnic și sound modern. Personal, mi-e greu să aleg un moment favorit, aș face un top 5 mai degrabă. Sunt concertele și spectacolele de dans puse în scenă la acest festival (apropo, foarte dinamic din punct de vedere vizual ceea ce s-a întâmplat în 2019), sunt mâncărurile delicioase, atent preparate de Paul Agopian (îmi amintesc că era o coadă imensă la food court și eu am așteptat cuminte 15-20 de minute, doar ca să iau un kebab și multe pătrățele de baclava), mai e și cafeaua armenească, absolut divină, atelierul de caligrafie unde am învățat cum se scrie Camelia (mi-a arătat și Hrant Jaghinyan, când a venit la emisiunea Conviețuiri să povestim în direct despre festival, bravo și lui pentru identitatea vizuală a evenimentului), și, nu în ultimul rând, este mult așteptata bătaie cu apă. Cum să aleg un singur moment? Aleg Festivalul Strada Armenească, în întregime.  

Gabriela Publik, vizitator  

Strada Armenească este un loc minunat, un loc în care m-am simțit deosebit, nu știu exact ce anume m-a determinat să îmi placă așa mult, dar totul este deosebit, începând de la acea stradă îngustă amenajată cu acele steaguri puse deasupra, spectacolele diverse, selectate parcă în armonie cu strada, cântecele și dansurile tradiționale, costumele specifice  prezentate, atelierele de caligrafie, de sculptură, acele afișe cu personalitați armenești, biserica…Nu știu, parcă totul este desprins dintr-o lume de poveste….Anul trecut am venit două zile, nu am prins toate spectacolele, dar ceea ce am văzut a fost superb….strada Armenească este de poveste, va rămâne tot timpul în inima mea….începând cu locatia, continuând cu spectacole și mâncarea. Fiul meu chiar cântă melodia Yes, it’s Genocide de Serj Tankian. Nu pot sa-ți spun ce mi-a plăcut cel mai mult, dar știu că de fiecare dată când am venit a fost minunat….❤️

Maria Erzian, membru în Comitetul Director al UAR

Depinde de ediție…pentru c-au fost mai multe…momente favorite în funcție de vârstă, de dorințe și nevoile fiecăruia; de la activități pentru copii, la tradiționalul nostru Vartavar, dansul din curtea complexului armenesc, vizita la Muzeul Dudian, teatru în amiază, programul de la scenă dinamic și antrenant, dansurile cu trupele armenești, grecești, evreiești, dansurile lui Meg, adaptările pentru scenă ale lui Armine Vosganian după romanul “Cartea șoaptelor” al scriitorului român de etnie armeană, Varujan Vosganian; într-un an am avut chiar un printer 3D pe care s-au printat tot felul de obiecte, de la fluiere la broscuțe, expoziția de fotografie din curtea bisericii, bazarul și nu doar armenesc ci apartinând altor comunități, a evreilor situată la sud de Strada Armenească, a grecilor aflată la est și a romilor, care erau peste tot…cum spune profesorul Pambuccian, vicepresedinte al Uniunii Armenilor. Adevărul este că-mi lipsește, era evenimentul mult așteptat atât de bucureștenii înțepeniți în asfaltul fierbinte al capitalei, cât și de cei aflați în tranzit, ultima ediție chiar a fost îndelung și bine mediatizată și numărul de vizitatori a depașit cu mult așteptările. Prietenii mei români sunt mari admiratori ai culturii și tradițiilor armenești, majoritatea prezenți în festival. Anul ăsta, 2020, oftăm cu toții surâzând din spatele măștilor. Așadar din punctul ăsta de vedere, ar trebui să ștergem acest an din calendar mergând pe principiul proverbial evreiesc: “secretul mângâierii este amintirea”.

Și, dacă tot trăim cu mângâierea amintirilor din anii trecuți, cred că cineaștii armeni ar putea monta un film cu momentele cheie din anii trecuți, urcat mai apoi pe site-ul Uniunii și-n acest mod simplu, și exclusiv online – am gândi, probabil… cum ar fi dac-ar fi…

Tania Varduca, studentă, Cluj

Momentul meu preferat de la festival a fost când formația Karin Folk Dance din Armenia ne-a încântat cu muzica și dansurile tradiționale. Ei au completat perfect atmosfera festivalului și m-au făcut să mă simt mai aproape de Armenia, mai ales că am avut ocazia să-i văd performând  pe scenă și în Erevan.

Paul Agopian, economist și bucătar, București

Momentul favorit al Festivalului Strada Armenească a fost când…. o doamnă în vârstă, de origine armeană a revenit la standul meu pentru a-mi mulțumi după ce mai devreme cumpărase câteva feluri de mâncare, spunându-mi că a regăsit după zeci de ani gusturile copilariei pe care și-a petrecut-o într-un cartier bucureștean unde locuiau mai multe familii de armeni. A fost un moment în care am simțit că ce fac, fac bine și că eforturile mele de promovare a bucătariei armenești dau roade.

Hrant Jaghinyan, designer, București

Cred că dacă ar fi să aleg un moment preferat din cadrul Festivalului Strada Armenească, aș alege zâmbetele oamenilor. Un zâmbet ne leagă pe toți. De la organizatori până la voluntari, expozanti, artiști și nu în cele din urmă, vizitatori. Să observ fericirea de pe chipul nedormit al celor care țin pe umeri acest proiect, an după an și fericirea celor care descoperă un festival de stradă, în inima Bucureștiului. 

Maria Terzian, producător TVR, București

          Festivalul Strada Armenească este despre … a fi împreună, pe locurile unde cândva se întindea mahalaua armenilor, foarte aproape de Biserica Greacă, dar și de cartierul evreiesc și cumva în proximitatea Bisericii Italiene. Nu putem omite faptul că fiecare etnie contribuie la frumusețea României, îmbogățind-o în fel și chip. La fiecare ediție a acestui festival nu ratez spectacolele oferite de ansamblurile Vartavar, Kymata și Asteria, dar și strada de carte pentru a-mi alege cât mai multe volume. Sigur, sunt prezentă la concertul electrizant oferit de Mahala Rai Banda ca și la frumoasele melodii interpretate de artiștii de la Bucharest Klezmer Band. Cel mai mult însă m-a impresionat în 2013 recitalul interpretului din Armenia, AramMP3, un artist cu o voce excepțională.  

Sarkis Ciprian Zobuian, antreprenor, cofetar și ciocolatier, București

Ufff… Clar… Momentul meu preferat din festival a fost undeva duminică, la prânz, când am terminat toate cele 100 prăjituri “Strada Armenească” (o combinație de rodie, cremă de brânză și ciocolată), special concepute pentru acest eveniment… Abia spre sfârșitul evenimentului, aveam timp să realizez că produsul meu fusese una din atracțiile festivalului, în urma reacțiilor de dezamăgire a clienților care nu au mai găsit produsul… 

Ștefan-Tigran Radu, student, Piatra Neamț

Festivalul Strada Armenească este un eveniment cât se poate de divers atât prin momentele artistice de pe scenă, cât și prin activitățile care au loc în plină stradă pe timpul zilei. Dintre toate acestea, consider că e dificil să aleg un moment anume, însă îmi vine greu să nu îmi amintesc de ansamblul de dansuri Karin. Acesta nu mi se pare a fi doar unul reprezentativ pentru cultura armeană, cât și un punct culminant al festivalului, iar acest lucru se putea observa atât la organizatori și voluntari, cât și la spectatorii care rămâneau impresionați de complexitatea dansurilor și de starea de tensiune și emoție transmisă de artiști.

Cristian Lazarovici, președinte UAR Botoșani

A fost încă o ocazie de a ne reîntâlni cu armenii din toată țara. Pentru mine personal, nu am urmărit foarte mult scena, dar au fost mai importante standurile cu produse, mâncarea armenească și timpul petrecut în compania prietenilor armeni. Din păcate, anul acesta suntem in imposibilitatea de a ne revedea așa cum ne-am obișnuit.

Marine Perikhanyan, studentă, București

Mi-a plăcut fiecare clipă petrecută la Festivalul Strada Armenească. An de an organizatorii vin cu  noi proiecte captivante care ne stârnesc curiozitatea și fac imposibilă trecerea oamenilor cu indiferență pe lângă curtea Bisericii Armenești. În cele 3 zile în care se desfășoară festivalul totul devine o întreagă poveste. Pe lângă dansuri, mâncare, piese de teatru și concerte armenești, anul trecut ni s-a alaturat Centrul Cultural Teryan care ne-a pregătit o întreaga prezentare a porturilor tradiționale armenești. Datorită  lor am avut ocazia de a vedea în detaliu creații ce includ elemente, broderii și motive tradiționale armenești și de a afla istoria ce se ascunde în spatele acestora, inclusiv de a le purta și de a le expune în fața spectatorilor. Acesta a fost momentul care mi-a plăcut cel mai mult pentru că am purtat cu bucurie și mândrie acele costume care conturau imaginea unei adevărate femei armene, dar și frumusețea și finețea ei. Totodată datorită Centrului Cultural Teryan am avut prilejul împreună cu ansamblul de dansuri Vartavar să purtăm creațiile specifice unei nunți și să o interpretăm respectând toate tradițiile specifice. Sper că această experiență s-o pot repeta cât mai curând în urmatoarele ediții ale festivalului.

Andrei Cristian Vlădescu, video manager festival

Festivalul Strada Armenească înseamnă pentru mine o oportunitate de a face parte dintr-o echipă formată din oameni deschiși și dedicați care te fac să te simți ca într-o familie. Lucrez în această echipă  de trei ani ca director de imagine al evenimentului ce înglobează atât video-uri pre evenimente, cât și aftermovie-uri. Am avut ocazia să întâlnesc artiști, înainte de a-i vedea pe scenă și împreună am pregătit promovarea festivalului. În ceea ce privește evenimentul în sine, acele trei zile sunt un tur de forță atât pentru mine, cât și pentru colegii mei operatori care avem o misiune esențială, aceea de a surprinde cele mai emoționante momente de pe ulița armenească.

Armine Vosganian, stage manager festival

La Festivalul Strada Armenească ne reunim. Cred că este cel mai important fapt. Mulți armeni de generații diferite atât din București, cât și din țară, crează ceva frumos.

Reprezintă, în fiecare an, o șansă de autodepășire pe toate planurile. Pregătirile încep cu mult timp înainte, dar niciodată nu simțim că este sufiecient de mult timp. Cu fiecare ediție, învățăm lucruri despre noi, ne maturizăm în ceea ce privește relaționarea noastră ca echipă în București și încercăm să devenim mai buni. Eu lucrez ca video și stage manager și pentru mine festivalul nu se termină după acele trei zile în care supervizez programul scenei, ci după câteva luni, după evenimentul în sine pentru că am resposabilitatea de a face primele selecții ale momentelor video care ne vor reprezenta și, în funcție de coordonatorii festivalului, montez ultima variantă a tuturor filmelor de prezentare. Este un proces dificil, dar îl parcurgem cu bucurie, în ciuda presiunilor interne sau externe unui eveniment de asemenea amploare.

Kulcsár Dávid, student, Gherla

Concertul The Motans a fost o clipă de neuitat, dar nu doar din pricina performanței muzicale. Spre sfârșitul concertului s-a născut un moment de neuitat pentru mine. A început o ploaie cu picături mari, fiind voluntar ne grăbeam să adunăm echipamentele și am încercat să ținem lumea cât mai calm posibil. După un timp, am avut apă și în buzunare, nu doar în pantofi, dar am reușit să râdem și să glumim, chiar și în situația curentă. Am trăit momentul, am simțit ploaia.

Hrant Gabriel Olariu, Constanța

Cel mai frumos și memorabil moment a fost cel de la final, atunci când ne-am adunat toți pe scenă și într-o poză am imortalizat toate cele trei zile pline de dăruire și muncă asiduă, fericire și devotament față de acest festival unic.

Mihai György Fülöp, student, Gherla

Pentru mine Festivalul Strada Armenescă este cel mai așteptat eveniment în fiecare an, fiind plin de momente memorabile. Momentul artistic al ansamblului de dans Karin din Armenia a fost unul dintre cele mai specatuloase momente pentru mine, împreună cu tradiția Vartavar, care este o mare bătaie cu apă.

  Andreea BARBU

 Fotografiile prezentate sunt din arhiva revistei Ararat

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *