Mihai Stepan Cazazian

Despre comunitatea armenească din Focșani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
La mine acasa – printre armeniDrumurile nu sunt simple și liniare, ci sunt suma complexitatilor noastre. Drumurile pot începe în viitor și se pot întrerupe în trecut, pot fi căutate o viaţă, dar tăinuite adânc în sufletul cuiva, pot fi făcute fără să aflăm, pot creşte o dată cu noi şi pot scădea o dată cu alţii, ofh câte căi, câte iluzii şi câte concluzii.Astăzi, al nostru ne preumblă printre armeni. Oameni destoinici, harnici și care peste tot pe unde au trecut au format comunități și au avut grijă să își lase amprenta asupra culturii, artei și a educației, chiar dacă istoria nu le-a aşezat pașii pe cel mai lin drum. .Două biserici semețe, una in Focşaniul Muntean şi cealaltă în cel Moldovan, două școli ce construiau oameni de caracter, cartiere de o arhitectură splendidă, un cimitir muzeu și povești cu arome de cafea, ceai și mirodenii orientale, iată, dragi călători-cititori, ce moștenire importantă ne-a fost dată urbei noastre.Din păcate, astăzi comunitatea mai număra doar câteva suflete, păstorite cu dăruire de preotul Avedis Mandalian, un om demn, respectuos, blajin, plin de dragoste pentru cei din jurul sau și care ţine larg deschise uşile bisericii sale pentru toți călătorii ce îi vor fi trecut pragul.

 

 

 

 

 

 

 

Nici cartierele nu mai sunt ca odinioară, dar încă se mai văd ici colo câte o casă și tare frumos mai arată crâmpeiele ce ne -au fost lăsate spre admirație. Fie că vorbim despre familia Alaci, fie că vorbim despre familia Ibrăileanu sau despre familia Ferhat, iar lista poate continua, nu avem cum să nu le fim veșnic recunoscători celor care au dat o parte importantă din identitatea micuțului nostru oraș.

Iar dacă doriți să aduceți un omagiu acestor oameni titani ai urbei noastre, îndreptați-vă pașii către cimitirul armenesc din spatele Gării. Aleile curate, capela-bijuterie, copacii văruiți cu alb, florile de toate vârstele, bogate în aromele și pietrele funerare, adevărate opere de artă ce stau de strajă pentru cei care acum poartă drumul drumurilor, toate acestea te transportă din prezent spre un tărâm fără de vârstă, fără de moarte și fără de hotare.

Şi tot aici mai e locul în care Dumnezeu vă așează în față unui om reper. Un om despre care pot spune că cimitirul este întreaga sa viață-la propriu! L-a primit spre îngrijire, ca pe o datorie sacră, de la părinții săi. Fost profesor de sport, atlet de performanță și pe jumătate armean, e cel care cunoaste si păzeşte toată eternitatea armenilor şi care, din puţinul său şi la vârsta sa înaintată, găsește mereu puterea de a face din acest microunivers un veritabil parc al liniştii, al păcii, al regăsirii de sine, loc încărcat dumnezeieşte de o energie unică. Strașnică poveste printre strașnice povești!

Așadar, dragi cititori-călători pe drumurile vieţii, cu gândul cel bun și cu inimă deschisă vă invit să le cunoaşteţi destinele şi să le pătrundeţi în suflet, aşa cum şi ei mi-au pătruns mie!

Autor: Adrian Mangu

invrancea.ro

One Response to Despre comunitatea armenească din Focșani

  1. Anca Grigoriu May 11, 2018 at 9:35 am

    Frumos articol, de suflet pentru mine care sunt pe jumatate armeanca, nascuta la Focsani. M-am jucat toata copilaria in curtea bisericii armenesti si am locuit vis a vis , intr-o casa care a lasat dupa ce a fost demolata parculetul de azi.
    Tatal meu odihneste in cimitirul de care are grija Mircea, fara de care nu ar fi un loc asa cum l-ati descris.
    Lucrurile s-au miscat in bine de cand a venit preotul Avedis Mandalian, a reusit sa adune in jurul sau mai multi enoriasi si se vede grija pentru ce este in jurul sau.
    Multumesc.