Mihai Stepan Cazazian

Deputatul Varujan Pambuccian: declaraţie politică referitoare la comemorarea genocidului poporului armean (Marți 23 Aprilie 2013 în Parlamentul României)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

consultari_partide4_VS_98662ccbc1Stimaţi colegi,

Evenimentele despre care am să vă vorbesc astăzi s-au petrecut de mult, în Imperiul Otoman. Mâine, pe 24 aprilie, le comemorăm, toţi armenii din întreaga lume, pentru că ele au marcat într-un chip ireversibil destinul poporului din care mă trag.

Au marcat într-un chip ireversibil şi destinele familiilor de armeni, una dintre acestea fiind şi familia mea, care a supravieţuit genocidului din Imperiul Otoman, de la destrămarea acestuia, din 1915.

Bunicii mei, ca mulţi dintre strămoşii armenilor de pretutindeni, au fost martori neputincioşi şi supravieţuitori ai unui masacru care a durat mult, a durat ani, ai unor deportări care au fost la fel de nimicitoare ca masacrul însuşi şi care au împânzit deşerturile din zona oraşului Deir-es-Zor, astăzi în Siria, atunci în Imperiul Otoman, cu oseminte pe care orice pas făcut în acel deşert le calcă.

S-a aşternut tăcerea. Se aşterne uitarea. Şi lucrul acesta e un lucru foarte periculos, pentru că a uita momente în care oameni obişnuiţi, poate vecini, care până cu o zi înainte îşi dădeau bineţe când mergeau pe stradă ajung într-un gest iraţional să ucidă, să dorească ca cel cu care au fost o viaţă întreagă vecini să nu mai existe deloc numai pentru că aşa cred nişte autorităţi, o mână de oameni, care ajung în momente dificile, politice, economice, să ia minţile unei majorităţi.

Vorbesc despre lucrurile acestea nu doar pentru că eu sunt armean şi cred că armenii merită o reparaţie justă, ci şi pentru că sunt om şi cred că oamenii de pretutindeni, indiferent de poporul din care se trag, căruia îi aparţin, nu au de ce să treacă dincolo de felul nostru obişnuit de a fi, nu au de ce să ridice temple ale iraţionalului, construite din oasele semenilor lor, nu au de ce să se facă că un lucru care s-a întâmplat nu s-a întâmplat, să-l uite, pentru ca, mai apoi, s-o ia de la capăt.

Asemenea evenimente, ca cel al Genocidului armean, ca cel al Holocaustului, ca cel al oricărei ucideri în masă, fără niciun sens, nici măcar istoric, fără nicio justificare, nici măcar de moment, nu trebuie să se mai întâmple. Şi ca să nu se mai întâmple, amintirea lor trebuie să rămână vie, recunoscută, acceptată. Acceptată ca făcând parte şi ea din bagajul nostru istoric, cu care ne urmăm călătoria pentru că vrem ca această călătorie să fie mai bună decât cea care a fost în trecut.

Vă mulţumesc.

Marți 23 Aprilie 2013 în Parlamentul României

 

  •  
  •