Arsen Arzumanyan

DAVID NEAGU, un tânăr român, pasionat de istoria și cultura armeană

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Acum trei ani, în 2016, m-a contactat David Linus Neagu, student la Facultatea de Istorie, UB, care și-a exprimat dorința să învețe limba armeană. Am fost surprins în mod plăcut, fiindcă această dorință fermă venea nu din partea unui armean născut și crescut în România, cum se întâmplă de obicei, ci de la un român, care de curând începuse să „stabilească legături” cu istoria și cultura armeană. Pentru mine a fost un moment potrivit: lucram la o metodă alternativă de a învăța limba armeană, bazată pe transliterare și complet adaptată la limba română, ceea ce ulterior s-a transformat într-un volum, intitulat „Limba armeană fără profesor”, și aveam nevoie de cineva, care să nu știe limba armeană deloc, dar să aibă o dorință mare de a învăța. Astfel, puteam să văd în practică ce trebuie modificat, schimbat, scos, adăugat etc. David a fost printre acei cursanți importanți, care au învățat majoritatea regulilor gramaticale, dar și să scrie și să citească armenește datorită acestei metode, înaintea apariției ei publice. Un tânăr harnic, a reușit într-un scurt timp să prindă multe secrete ale limbii armene, dar cel mai mult mă bucura faptul că, la un moment dat, făcea traduceri ale unor texte, iar noi ne scriam armenește doar cu literele armene. Bineînțeles, el încă are un drum lung în descoperirea comorilor acestei limbi bogate, mai ales în practica vorbirii, fiindcă în anturajul lui nu sunt mulți care știu armeană. Am stat de vorbă cu David despre studiile lui despre istoria armeană, dar și planurile lui de viitor.

– David, de mai mulți ani citești și scrii despre istoria armenilor. Ce te leagă de poporul armean?

– Legăturile mele cu istoria armenilor au început în anul universitar 2014-2015, când eram student în anul II, ciclul licență, în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea din București. În acea perioadă, începusem să citesc mai multe lucrări despre istoria cruciadelor, acesta fiind subiectul pe care doream să îl studiez în vederea realizării lucrării de licență. Pe măsură ce am citit mai multe cărți și articole despre cruciade, am observat că armenii din Siria au jucat un rol important în ceea ce privește istoria statelor latine din Orient, precum și a legăturilor dintre creștinii orientali și Europa latină. În acest context, am hotărât, inițial din curiozitate, să aflu mai multe despre armeni, iar pe măsură ce am citit și studiat mai mult, am descoperit o istorie și o cultură care m-au atras din ce în ce mai mult. O pondere importantă în ceea ce privește hotărârea de a studia istoria armenilor a avut-o și domnul Marian Coman, lector în cadrul Facultății de Istorie, Universitatea din București, care mi-a coordonat lucrările de licență și master și care m-a încurajat să urmez acest drum relativ nou pentru lumea academică românească. Astfel, am hotărât ca pentru lucrarea de licență să analizez Cronica lui Matei din Edessa, în special modul în care acest cronicar a prezentat istoria Imperiului Bizantin. Istoria armenilor are, pe de o parte, câteva caracteristici care o separă de cea a popoarelor din jur, însă, pe de altă parte, poate fi integrată în istoria Caucazului, sau a Orientului Mijlociu. Ceea ce mă interesează în mod special, este să analizez interacțiunile dintre armenii din Cilicia și vecinii lor, în secolele XII-XIV.

– De ce ai hotărât să-ți scrii lucrarea de masterat despre Armenia Ciliciană?

– Armenia Ciliciană este un caz foarte bun pentru a studia interacțiunile dintre armeni și actorii politici locali și internaționali. În Cilicia existau comunități armene de când aceasta se afla sub stăpânirea bizantină, însă începând cu a doua jumătate a secolului al XI-lea, aici au sosit grupuri mai mari venite din Armenia Mare. Această migrație a avut cauze diverse (atacurile și invazia selgiucidă, neînțelegerile dintre nobilimea armeană și locală și autoritățile bizantine etc.) și a determinat formarea unor principate conduse de nobili armeni în secolele XI-XII. În 1198, Levon II a fost încoronat rege cu o coroană primită din partea papei și a împăratului german. În acest context, Cilicia a intrat într-o familie mai mare a statelor latine. Primul rege armean a fost nevoit să adopte elemente politice și culturale atât din spațiul latin, cât și bizantin, pentru a utiliza un limbaj politic care era înțeles atât de liderii politici orientali, cât și de supușii săi, și care îi conferea o anumită poziție pe scena politică locală și internațională. Din punctul meu de vedere, Cilicia era un stat cosmopolit, populat de comunități diverse, și condus de dinastii care au menținut legături strânse cu statele latine, atât din Levant, cât și din Europa, dar și cu puterile orientale (sultanii selgiucizi sau hanii și il-hanii mongoli). De asemenea, monarhii armeni au ales să adopte elemente politice și culturale atât din spațiul european, cât și din cel oriental. Astfel, putem considera că granițele culturale dintre regatul armean și statele din jur erau mult mai dinamice decât am fi tentați să credem. Poziția Regatului Armeniei Ciliciene, la granița dintre lumea creștină și musulmană, precum și apartenența sa la pax mongolica, de la jumătatea secolului al XIII-lea, m-au determinat să studiez acest subiect pentru a înțelege modul în care regii armeni au ales să intre fie în sfera de influență latină, fie în cea mongolă. Pentru pontifii romani, Cilicia a început să devină un punct de interes de la finalul secolului al XII-lea, când datorită slăbirii statelor latine, papa Clement III a trimis o scrisoare armenilor rugându-i să vină în ajutorul principilor creștini din Levant, care erau amenințați de Saladin. Odată cu încoronarea lui Levon din 1198, noul regat a fost considerat parte a creștinătății latine, iar Inocențiu al III-lea și urmașii săi au încercat să îi determine pe armeni să mențină uniunea dintre Biserica Armeană și cea Romană. Însă atât Levon I, cât și Hethum I, au ales să mențină legături mai strânse sau mai slabe cu Roma. Politica externă a monarhilor cilicieni față de Roma a reprezentat tema lucrării de disertație, unde am încercat să prezint cum papalitatea a avut o influență puternică în Armenia în timpul domniei lui Levon I, care a început să scadă odată cu urcarea pe tron a lui Hethum I. 

– Acum îți scrii lucrarea de doctorat. Care este subiectul?

– În octombrie 2018 am început studiile doctorale sub coordonarea Prof. univ. Andrei Pippidi. Lucrarea de doctorat continuă subiectul disertației de masterat, dar este extinsă, astfel încât să cuprindă relațiile dintre Regatul Armeniei Ciliciene și papalitate în secolele XIII-XIV. După domnia lui Levon I, relațiile dintre Sfântul Scaun și monarhie armeană au început să se răcească, iar Hethum I a ales să formeze o alianță cu mongolii, la jumătatea secolului al XIII-lea. Cu toate acestea, odată cu dispariția ultimelor avanposturi latine din Siria, în 1291, regii armenii se reorientează asupra unei alianțe cu Europa latină. Până la finalul regatului (1375), și chiar până la moartea lui Levon V (1393), monarhii din Cilicia au încercat să obțină sprijinul latinilor pentru a-și apăra regatul în fața atacurilor mameluce. Scopul lucrării de doctorat este de a analiza relațiile politice și diplomatice între regatul armean și papalitate, în încercarea de a răspunde la următoarele întrebări: Ce relații au fost între Regatul Armeniei și Roma în secolele XIII-XIV? Când și de ce au inițiat regii armeni rapoartele cu pontifii romani? Cum au răspuns papii la cererile primite din partea curții armene? În acest fel, voi putea observa dacă monarhia armeană a menținut relații constante cu papalitatea, sau a apelat la Sfântul Scaun doar atunci când s-a confruntat cu diferite probleme, în special politice, cum ar fi atacurile din partea selgiucizilor sau a mamelucilor.

în Armenia

– Acum câțiva ani ai hotărât să înveți limba armeană și îmi aduc aminte că după scurt timp deja te-ai obișnuit cu literele armene și ai prins bine multe reguli gramaticale. Mărturisesc că și cursurile noastre m-au ajutat mult la elaborarea cărții „Limba armeană fără profesor”, astfel tu ai fost printre primii cursanți ai acelei metodologii de a învăța armeana. Bineînțeles, problema esențială la tine a fost și rămâne lipsa practicii în vorbire. Mai ții legătura cu prietenii tăi din Armenia?

– Cursurile noastre m-au ajutat foarte mult nu numai să învăț alfabetul și gramatica armeană, dar și să încep să înțeleg, câte puțin, limba armeană. Într-adevăr, în general, eu folosesc limba armeană pentru a citi articole scrise de istoricii armeni, sau, uneori, surse primare, în general, cronici. Totuși, acum doi ani am participat în Armenia la DSS (Diaspora Summer School) și acolo am avut ocazia să vorbesc în armeană și să stabilesc anumite conexiuni cu persoane de acolo, dar și cu armeni din diaspora. În timpul care a trecut de la finalizarea acelei școli de vară, am mai ținut legătura cu câțiva dintre ei. În ceea ce privește utilizarea limbii armene, am reușit să dialoghez cu tine și, de puțin timp, în cadrul unor cursuri la Universitatea din București, susținute de profesoara Alisa Ghukasyan. Metoda ta de predare m-a ajutat să învăt mai bine gramatica armeană și să pot realiza comparații între limba armeană și română.

– Spune-ne și despre planurile tale în viitor și dacă Armenia este în aceste planuri.
– Principalul obiectiv de viitor este finalizarea studiilor doctorale, pentru care trebuie să călătoresc în Armenia pentru a analiza sursele primare care se găsesc la Institutul pentru Cercetarea Manuscriselor Vechi numit după Mesrop Mashtots (Matenadaran). După aceea, doresc să continui munca de cercetare în ceea ce privește istoria Armeniei ciliciene, dar m-ar interesa să studiez și comunitățile armene din Europa de Sud-Est și din spațiul românesc.

– Dragă David, îți doresc succes în continuare.

– Mulțumesc!  

Arsen Arzumanyan

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *