Elena Ciobanyan

“Dacă nu spun nici un cuvânt, nu scriu, inima mi se va rupe” SOS SARGSYAN numai este lângă noi

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Sos_2

Sufăr, mă chinuiesc, că nu pot să mă duc la teatru, să lucrez..”, – repeta adesea celebrul și talentatul actor, artistul poporului armean, Sos Sargsyan, celor care-l vizitau. În ultimele luni de viață maestrul aproape nu ieșea din casă, iar pe musafiri îi primea cu iubire și răbdare aparte, chiar dacă avea deja peste 80 ani și gemea de durere departe de ochii oamenilor (căci era bolnav). Din păcate, astăzi nu-l mai putem vedea pe maestru, pentru că nu mai este lângă noi. La  26 septembrie și-a luat rămas bun de la oameni și a părăsit viața pământească.

La 24 octombrie ar fi împlinit  84 de ani.. Nu se împăca cu ideea, că trăiește mai mult decât prietenii lui, Khoren Abrahamyan, Frunze Mkrtcian. Spunea: “Se pare, că trăiesc prea mult (glumind). Ce rost are să trăiesc atâta?!..”.  Avea multe de realizat, iar energia și pasiunea creativă nu-l lăsau în pace. Pe de altă parte îl chinuiau dorul și lipsa prietenilor. “Îi chem, dar nimeni nu-mi răspunde, nici Frunz, nici Khoric. Este un sentiment teribil..!!”.

Ființa, esența lui era plină, plină de culori filozofice. Își amintea copilăria cu nostalgie, dar și dor. Copilăria sa nu a fost atât de ușoară. Cartea sa “Pantofi” este tocmai despre acești ani, visul lui din copilărie de a avea cizme, despre durere și curaj. “Nu contează cât de grea este copilăria, aceasta este dulce”, – zicea maestrul cu un zâmbet. Erau timpuri de război, foamete, dar oamenii încă încercau să trăiască și.. să creeze. Spunea, că dacă nu ar fi scris despre toate acestea, gândurile l-ar fi chinuit.  “Poate așa să mă pot elibera de ele”. Se mira de cum s-a schimbat viața, dar și modul de gândire al oamenilor. “Astăzi în loc de pâine, oamenii cerșesc bani..”.

Îl chinuiau mult viața și problemele poporului armean, poporul său! “Săracul de popor! Cum trăiește  în această lume scumpă. Nu are voie să se îmbolnăvească, nici să moară..”. Sufletul îi era rănit de negativismul prezent în propriul popor, pentru care chiar plângea fără să observe alții.

Detesta alegerile, se încorda oarecum. “Când vin alegerile, devin foarte nervos și mă rog lui Dumnezeu să treacă fără nici un incident. Pentru poporul meu alegerile acestea sunt încercări grele, deoarece în acele momente totul se distruge, iar oamenii rătăcesc”.

Deasupra mesei, în biblioteca lui erau mii de cărți. Oare ce citea, ce scria ce ștergea..!? Spunea că dacă tace din gură, nu scoate nici un cuvânt, nu scrie, inima i se va rupe. Însă avea multe dorințe și planuri de realizat. Avea dorința de a construi clădirea teatrului înființat de sine, îmbogățind Erevan-ul cu un nou centru cultural. Însă, din păcate, nu a reușit.

Inima și sufletul său erau pe scena teatrului. Nu putea să uite primii săi pași în teatru. Povestea că acei ani au fost cei mai fericiți ani din viața lui, pe care vroia să-i retrăiască înc-odată.  

Sfaturile maestrului au influențat pe mulți. Se supăra tare pe tineri pentru faptul, că nu se căsătoresc și nu formează familii. “Oamenii nu înțeleg că cea mai mare plăcere și fericire din viața aceasta este familia, iubirea..”. Îi îndemna pe tineri să asculte chemarea inimii, vocea interioară a sufletului.

De obicei, se spune că de oamenii talentați ne amintim după moartea acestora, dar pe Sos Sargsyan îl iubeau și cei mici, și cei mari, bărbații și femeile din timpul vieții lui. Poporul armean se mândrea cu filmele, cu rolurile interpretate de el și se va mândri pentru multă vreme.

I s-a îndeplinit și ultima dorință. “Dumnuzeule, neluându-mi sufletul, să nu-mi iei mintea!”. Și așa s-a întâmplat. Moartea faimosului actor este o mare pierdere pentru poporul armean și cultura lumii însă nu oricine are norocul de a trăi o viață plină, de a împlini 80 de ani și a lăsa în urmă o istorie. Destinul său format în creuzetul cultural a secolului al XX-lea l-a păstrat pe Sos Sargsyan ca “drojdie” și “aluat” pentru secolul al  XXI-lea.

Elena Ciobanyan

Vezi și interviul realizat în luna martie 2013 pentru http://www.araratonline.com

  •  
  •