Elena Ciobanyan

“CVD”-ul ( Clubul Veselilor și Descurcăreților ) este o boală ale cărei simptome nu se vindecă. Spune regizorul Eduard Hambardzumyan despre ultimul său film

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Eduard Hambardzumyan

Eduard Hambardzumyan

 

Tânărul regizor armean, Eduard Hambardzumyan, s-a născut în 1983, la Erevan. A studiat la Universitatea Petagogică de stat “Khaceatur Abovyan” din Erevan, după care la Universitatea de Cinematografie Rusă de Stat din Moscova. În 2009  și-a dat teza de doctorat la aceeaşi universitate din Moscova.

 Este autorul a mai mult de 20 de filme documentare. A lucrat la “Mosfilm”, televiziunile “Shoghakat”, “Sova”, “Armru”, etc.. A început să filmeze începând cu 2002  și a realizat filmele  “Iren” (2003), “Tsil busats” (2004), “Puzzle” (2005), “Articol” (2005), “Viaţa de viitor” lui Sergey Gherasimov (2006), Vardan Petrosyan “Monologie nesfârşită” (2007), “Levon Malkhasyan”, “Patru zile cu Armen Gigarkhanyan” (2012), “Vazgen Sargsyan” , “CVD”(Clubul Veselilor și Descurcăreților) şi alte filme interesante.

Despre oamenii talentaţi şi lucrările lor se poate vorbi mult dar ar fi bine să-l întrebăm chiar pe regizorul Eduard  Hambardzumyan ce a realizat.

            Eduard, de ce ai ales tocmai filme documentare?

Genul acesta mă face să mă simt mai liber, pentru că în acest caz succesul muncii depinde numai de mine. Filmele de acţiune depind mai mult de alţii (de pildă de actori). În afară de aceasta, în timpul filmelor documentare munca devine mult mai interesantă, mai ales când ai de a face cu actori începători.

Cum ai început să lucrezi?

Niciodată nu mi-a trecut prin cap că voi deveni regizor. Am început ca operator. Însă doream să devin actor. Cu toate acestea sunt mulţumit, că am ales meseria pe care o am acum, căci filmarea este o mare plăcere pentru mine, mai ales atunci când întâlneşti persoane talentate. Am studiat regie film încă din anii de facultate și am început să lucrez din anul 2002. Pe atunci regizorii cunoscuţi (profesorii mei) câteodată nu aveau chef să lucreze şi mă lăsau pe mine să termin filmarea. Şi aşa am învăţat să filmez.

Cui îi aparţin scenariile filmelor tale?

În general scenariile sunt scrise împreună cu amicul meu, Tigran Petrosyan.

De obicei cât durează un film?

Depinde. Spre exemplu,  filmările la “CVD” au  durat 8 luni, cu excepția pregătirii  scenariului.

Vizionezi filmele tale?

Ed. Kabzon

Da, însă doar în sală, deoarece pentru mine cea mai mare apreciere vine de la spectator.

Care este diferenţa dintre spectatorul din Moscova şi Erevan?

Spectatorul din Moscova este mai superficial, se călăuzeşte după principiului “am venit, am văzut şi am plecat”, iar cel din Erevan este mai critic. Îmi place acest spectator pentru că te poţi apropia de el şi întreba: ce părere ai despre filmul cutare?

În prezent la ce filme lucrezi?

Pregătesc un film despre regizorul armean F. Dovlatyan. Filmările  le-am terminat deja. Filmul este greu, deoarece Dovlatyan a lucrat şi la Moscova şi la Erevan, acesta înseamnă, că a trebuit să filmez în ambele orașe.

De ce dificultăţi te lovești în timpul filmării?

Problema clasică este finanţarea. Câteodată s-ar putea să se filmeze pe comenzi de stat sau sponsori, însă, din păcate, astăzi nu există domni buni, care de dragul artei să comande un film. Eu, de exemplu, nu prea am probleme financiare dar venitul dintr-un film se cheltuieşte pe filmul următor.

Care este filmul tău preferat din cele realizate de tine?

Ultimul film despre “CVD”, pentru că multe amintiri sunt legate de aceștia (membri Clubului Veselilor și Descurcăreților nota red.). Simptomele “CVD”lui nu se vindecă.

Ed. KVN

Despre ce este vorba în film?

La prima vedere tema filmului este povestea unui club de comedie armenesc, care s-a numit, ulterior, “CVD”(Clubul Veselilor şi Descurcăreţilor), dar, dacă privești cu atenţie, înţelegi că este vorba despre prietenie şi schimbul de generaţii. O valoare care, din păcate, se pierde cu timpul. Când în Armenia domnea întunericul şi frigul, CVD-ul era singura alinare, unde, prin  ironie și umor, încercam să ieșim din acel întuneric, cuvântul nostru ajungând până la scenele Moscovei.

Filmul este constituit din două părţi. Prima parte povesteşte despre naşterea CVD-ului în Armenia, iar cea de-a doua despre succesul acestui club armenesc. Acesta conţine multe momente amuzante, descriind istoria de succes a acestui club. CVD nu este un joc, ci un mod de viaţă.

Apropo, cum s-au desfăşurat filmările la  “CVD”?

Nu a fost ușor deoarece ne-am folosit de un fond imens de arhivă. La început filmul a fost  prezentat pe ecranele din Moscova apoi la Erevan (televiziunea “Armenia”) şi urmează să fie prezentat în SUA, precum și la televiziunile “Arm-ru” (Moscova), “Erkir Media” (Erevan).

După premiera “CVD”-ului s-au răspândit zvonuri că Eduard Hambardzumyan a fost  finanţat de nişte domni. Este adevărat?

Spun încă o dată, astăzi nu prea există domni buni  care sunt dispuși să dea bani pentru realizarea unui film. Poate acele bârfe sunt legate de eroii filmului, de pildă Garik Martirosyan sau alţii, care m-au ajutat doar la achiziționarea materialelor de arhivă. Deci, zvonurile nu sunt reale, mai ales că la acest proiect m-am gîndit încă din anul 2004.

Elena Ciobanyan

Erevan

http://www.youtube.com/watch?v=6cbVhE9muh4

 

http://www.youtube.com/watch?v=KHWur5Qqvj0&list=PLXMW-9Y1UZAMYDSJVP9JVSKAW88Z7TXKE

 

 

  •  
  •