Arhiepiscopia Armeana

Cuvântul PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătător al Eparhiei Armene din România cu prilejul săptămânii de rugăciune 2021

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele!,, (Ioan 15,5)

Conform celor aflate din Sfânta Scriptură  ființei umane i-au fost hărăzite ,,mari și prețioase făgăduințe… pentru a se face părtaș dumnezeiaștii firi… pentru a-L cunoaște pe Dumnezeu,,  (2 Petru 1,4). Hristos  s-a născut pentru noi ca pământean pentru ca noi să ne putem apropia de Împărăția cerurilor. Omul trebuie să trăiască în Hristos și prin Hristos, parte a trupului Mântuitorului. Despre aceasta vorbește Hristos rostind cuvintele cele pline de adânc sens: ,,Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel ce rămâne în mine și Eu în el, acela aduce  roadă multă, căci fără Mine nu puteți face nimic.”(Ioan 15, 5). Omul este asemeni mlădiței care, nu poate să aducă roadă de la sine, dacă nu rămâne în viță,, La fel și omul, dacă nu rămâne în Hristos. (Ioan 15,4). Tot acolo în Evanghelia Sf. Ioan, ni se atrage atenția: ”dacă cineva nu rămâne afară se aruncă afară și se usucă”, urmând a fi adunate și aruncate în foc.(Ioan 15,6)

Nu există pe acest pământ, în univers  chiar vre-o făptură, vre-un lucru, care să fi apărut fără voia Domnului. Toate sunt de la Domnul, toate  au legătură între ele. Arborele e legat de pământ prin rădăcinile sale, de lumina soarelui prin  frunzele sale, oferind apoi fructele sale altor viețuitoare, care, la rândul lor se află în mijlocul unui adevărat lanț al legăturilor dintre cele ce  se află în această lume. În afara acestui lanț nu poate exista nimic, decât mlădițe uscate care vor fi aruncate în foc. (Ioan 15,5-7). Hristos este vița, iar noi mlădițele pornite din El, hrănite prin seva vieții pe care ne-o oferă din marea Sa dragoste pentru noi. Prin această  dragoste suntem chemați  a fi părtași dumnezeieștii fir, uniți în Hristos și învrednicindu-ne de împlinirea chemării făcând dovada iubirii noastre frățești la care am fost îndrumați .(Ioan 13,34)

Dacă privim întregul sub lumina înțelepciunii Scripturii  putem vedea importanța legăturii dintre verigile lanțului, a legăturilor, relațiilor dintre oameni, a comuniunii  cu Hristos,  prin care suntem chemați la cunoaștere lui Dumnezeu și la înfăptuirea poruncilor Sale. De vom încerca să ne imaginăm doar ce ar fi această lume fără legătura dintre cele create de Dumnezeu, fără o relație între acestea , ne-ar apărea în fața ochilor minții haosul! Chiar de la Facerea lumii Creatorul  ne-a lăsat o ordine, o lume bine  așezată  cu relații și legături clare, evidente între cele create.  Un fir nevăzut le lega pe toate, ținându-le într-un mod indispensabil  păstrării vieții și unității creației.  Ni s-a arătat chiar tiparul acestei legături, a  comuniunii, căci suntem datori a pune toată sârguința noastră pentru a păstra în comuniunea noastră frumusețea tainică a Dumnezeului Care ni s-a arătat prin  Sfânta Treime. Iar dacă noi, cei credincioși,  ne aflăm în comuniune, în legătură cu Cel de Sus, la fel de datori suntem de a arăta în egală măsură dorința de a fi în bună relație, în comuniune cu semenii noștri trăitori pe acest pământ. Căci este scris: ,,Dacă zice cineva – iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele său îl urăște, mincinos este! Pentru că cel care nu iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, pe Dumnezeu pe Care nu L – a văzut, nu poate să-l iubească!”(I Ioan 4,20) Iată cât de frumos ne este tălmăcită ideea iubirii celei adevărate, această temelie a bunei relații dintre oameni, această primă treaptă a scării care ne poate înălța către Dumnezeu. Este modelul armoniei desăvârșite, călăuzitoare întru cunoștința lui Dumnezeu și a lui Iisus, Domnul nostru! Să nu uităm că încă de la facerea lumii Dumnezeu, așezându-i pe Adam și Eva în raiul cel luminos le-a dat îndemn de ascultare, iubire și trăire în bunăînțelegere, cu darul de a se bucura de toate cele create și aflate în jurul lor.

Precum atunci, când neascultarea a condus la izgonirea din Rai, la îndepărtarea de Dumnezeu și distrugerea bunei legături dintre Creator și făpturile create. Dispare armonia, se șterge iubirea,  negura neascultării se pogoară asupra destinului omenirii! Omul parcă încearcă să îndepărteze de la el  chipul și asemănarea cu Dumnezeu! Iar în aceste condiții cel rărăcit nu mai poate urma calea cea dreaaptă, calea vieții în Hristos. Sumedenie de nenorociri se abat asupra omenirii, asupra acestei lumi: ură, răutate, invidie, goana după bogății, războaie, boli, sânge și suferință. Toate normele unei conviețuiri civilizate, armonioase, reciproc folositoare, tot  strălucea sub lumina păcii, a respectului reciproc și a iubirii frățești, tot ce putea asigura o viață liniștită, normală, dispare! Dovezi evidente găsim în evenimentele despre care aflăm din toate colțurile lumii, găsim, din nefericire, și în cele petrecute  de-a lungul perioadei conflictului din sudul Caucazului, căruia i-au căzut victimă mulți oameni nevinovați!

            Am prăznuit cu mare bucurie în urmă cu puține zile Nașterea Celui venit în lume pentru mântuirea omenirii, pentru pacea și iubirea între oameni, pentru ca să înceteze războaiele și să tacă armele, pentru ca iubirea să biruiască! Datori suntem să căutăm și să regăsim în noi, spre a arăta și altora, chipul și asemănarea cu Dumnezeu. Să ne amintim cele scrise de Sf. Apostol Petru și să  punem din partea noastră ,,toată sârguința,…fapta bună, înfrânarea, răbdarea, evlavia și iubirea frățească” (II Petru 1,5-8), iar dacă aceste lucruri sunt în noi ele nu ne vor lăsa fără roade în cunoașterea Domnului!

 Iată deci cât de frumos ne arată  în aceste rânduri Apostolul Petru  faptul că într-adevăr iubirea este dovada trăirii noastre în Hristos. Iubirea adevărată, sinceră, izvorâtă din frumusețea sufletului care o trăiește. Nu este impusă de nimeni și de nimic! Este pentru că  așa simțim, așa trăim, așa am fost făcuți să fim! Precum mama își iubește copilul, precum dragostea părinților pentru  copii, precum ne iubește pe noi Dumnezeu. Aceasta este dragostea care trebuie să călăuzească această lume, să ne lumineze viața. Lumină din lumină și iubire din iubire! Nu din vorbe, nu din lege, ci din suflet și prin fapte, pur și simplu pentru că așa simțim că trebuie să fie. Când vom simți și vom trăi așa  vom putea spune că trăim în Hristos… și Hristos este în noi! Dorim să fie așa, acesta e țelul nostru-comuniunea cu Hristos.

Să trăim precum mlădițele crescute din viță, hrănite cu seva dătătoare de viață prin rădăcinile viței, mlădițe verzi, dătătoare de rod  și multfolositoare. Să trăim precum parte a Trupului lui Hristos, prin  Botez, pocăință și Împărtășanie,  și să-L purtăm pe Hristos în  inimile noastre  curățate prin iubire de povara păcatelor…și ,,fericiți cei curați cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Mat .5,8)

Aceasta este calea pe care ne dorim să pășim prin voia noastră, nu obligați de vre-o poruncă, ci  conduși de ceea ce ne-a dat Dumnezeu, chipul și asemănarea cu  Tatăl nostru ceresc, iubirea prin Fiul Său și harul Duhului Sfânt.

Să pășim  ,,spre viață și bunăcucernicie, pentru a-L cunoaște pe Cel Care ne-a chemat prin slava Sa și prin puterea Sa”(II Petru 1,3)

,,Toate le pot  întru Hristos, Cel care mă întărește.”(Filip 4.13)

Pacea, mila Domnului și  iubirea lui Hristos să fie cu noi pururi! Amin

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *