Mihai Stepan Cazazian

Cuvântul Prea Sfințitului Episcop Datev Hagopian Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România / Cu prilejul Praznicului Nașterii și Botezului Domnului – 2016

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 

12191033_524720261019451_7177053421865957974_n

,,Căci Dumnezeu așa a iubit lumea încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut

L-a dat că oricine crede în El  să nu piară, ci să aibă viață veșnica”.

(Ioan-3;16)

 

Iubiți credincioși,

Avem încă o data în suflete fericirea nețărmuită de a ne bucura astăzi, căci asupra  noastră se revarsă mereu harurile dumnezeiești în ceasul cel luminat de vestea cea minunată! ,,Hristos s-a născut și ni s-a descoperit în trup!”. Zilnic milioane de oameni se nasc, zilnic sunt înscrise nașteri… însă doar Nașterea Lui, a Fiului lui Dumnezeu este Nașterea cea sfântă. De ce oare? Pentru că s-a născut Fiul lui Dumnezeu, pentru că prin Nașterea Sa lumea s-a rezidit, s-a schimbat, pentru că Hristos, ,,întrupându-se, pe cel potrivnic oamenilor l-a rușinat”. Minunea nașterii Sale rămâne data de referință în istoria omenirii! De atunci se obișnuiește a se spune ,,înainte de Hristos” sau ,,după Hristos”. Se scurg anii, dar sunt amintiți având că reper anul Nașterii Celei Sfinte.

Acum aproape 2000 de ani lumea se afla într-o stare de întunecare sufletească, și puțini au dorit să vadă lumina cea mare și sfântă a Pruncului din Betleem. Era vremea când oamenii se închinau chipurilor cioplite, idolilor făuriți de mâinile lor. În acest abis întunecat al credințelor deșarte a apărut lumina cea  ziditoare a adevărului lui Dumnezeu, a Dumnezeului cel adevărat, al cărui Tron este în ceruri dar al cărui fiu a pășit printre noi. Dumnezeu căruia I se închină cerul și pământul, Căruia î-I slujesc cetele îngerești, Creataorul a toate cele care există….și singurul care ne iubește necondiționat și nemijlocit. Cum putem să nu ne cutremurăm în față iubirii Sale de oameni??? Acest Dumnezeu ni  L-a dat nouă pe Fiul său Cel Unul-Născut, întrupat pentru mântuirea noastră. Cel Născut din Sfântă Fecioară în familia umilă și smerită a tâmplarului Iosif  a privit ,,înfășat și culcat în iesle” închinarea magilor  și a păstorilor. În peștera cea întunecoasă, care prefigura lumea noastră, s-a întrupat voind a intra în adâncul abisului pentru a lumina omenirea și a readuce omul la chipul cel dintâi! Despre Nașterea Domnului găsim multe proroociri în Vechiul Testamen. Profetul Isaiia (7;14) proroocea nașterea Pruncului din Fecioară, prunc care va primi numele Emmanuel, care se tălmăcește ,,Dumnezeu este cu noi”. Pentru noi a venit, între noi a trăit  pe acest pământ, pentru noi a pătimit și tot pentru noi a înviat și s-a înălțat la cer. Pentru mântuirea oamenilor! Cel Necuprins ne-a fost dăruit pentru creșterea noastră în noua viață, viața în Hristos!

În ceasul Nașterii lui Iisus…câți oare dintre oameni credeau că Cel născut este Mesia? A fost  într-adevăr o minune, o minune în care puțini credeau, dar care ni se arată noaua în fiecare clipă, în fiecare an. Lumina cea neapusă a cunoștinței, a eliberării a apărut peste lumea cea răvășită… dar mulți s-au înspăimânta! Era o minune pentru ca noi să începem o nouă viață, departe de păcate și de rău, pentru ca noi să putem trăi în iubire spre mulțumirea Părintelui nostru ceresc, bucurându-ne de harul său, de milostivirea sa, spre împlinirea iubirii sale. Nimeni nu putea să-L oblige a se întrupa, a ni se descoperi în trup, nimeni nu-L putea caborî printre noi! Nimeni și nimic, decât iubirea Sa față de cei pe care I-a creat după chipul și asemănarea Sa. Ce povară grea, ce povară plăcută pentru noi! Să acceptăm, să privim și să primim dragostea, sprijinul, harul și ajutorul…! Doar prin credință, prin neobosita alungare a râului din noi! Cel Căruia I s-au închinat magii și păstorii a coborât între noi, ne-a dăruit iubirea sa. ,,S-a golit pe sine luând chip de rob, devenind asemeni oamenilor și la înfățișare aflându-se ca un om”. Ne-a oferit totul! Ne-a dăruit har, iubire, mântuire… Mulți s-au ascuns în întuneric, în lăcașul temerii de adevăr, dar iubirea și smerenia Pruncului născut în Betleem a biruit!

O fi oare altfel astăzi? Mulți  I se închină și cred în el, precum păstorii și magii cei găsitori ai adevărului. Dar mulți sunt asemenea celor care și-au închis ușile în față Preacuratei Fecioare, a Celei Care răbda în tăcere durerea fericirii de a-L naște pe fiul lui Dumnezeu. Lumea e copleșită de durere, de teamă, de griji, lipsuri, sărăcie… Cei 30 de arginți s-au transformat în obișnuință… Cum și când vom putea oare plăti lipsa dreptății, a milei, a smerenie, a omeniei? Cine ne va ușura de povară acestor păcate? Decât Dumnezeu, ,,Cel Care ne-a deschis calea spre Răsăritul răsăriturilor prin întruparea Fiului Său și învrednicindu-ne a fi părtași dumnezeieștii firi”. (II Petru,1;4)

Prin măreața taină a acestui Praznic ni s-a transmis porunca cea înălțătoare și mântuitoare: ,,Precum Eu v-am iubit pe voi așa și voi să va iubiți unul pe altul.” (Ioan,13;34). Iubirea este calea, iar Dumnezeu se înfățișează celor care cred în El și îl  caută. Î-L căutăm noi oare pe Dumnezeu? Oare pășim pe calea cea adevărată a căutării? Doar noi ne vom putea da răspunsul! De la Dumnezeu vom primi răspuns prin harul iubirii sale și binefacerile arătate.

Să ne rugăm împreună pentru ca Taină acestui Praznic să deschidă calea harului spre noi toți, spre împliniri, pace și bucurie, spre vremuri pașnice și liniște în suflete și în lume.

Dumnezeu să ocrotească această țară, acest minunat popor român, să păzească și comunitatea armeană din România! Binecuvântarea lui Dumnezeu o rugăm pentru întreagă lume, pentru întreagă omenire, pentru mult încercata noastră patrie Armenia și pentru Arțakh-ul strămoșesc!

Vestea minunată a nașterii Domnului să răsune spre bucuria tuturor:

Hristos s-a născut și ni s-a descoperit în trup. Slăviți-L!

Pace tuturor și veste minunată!

S-a născut Hristos!

La mulți ani!

 

 

 PS Episcop Datev Hagopian

 Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

  •  
  •