Mihai Stepan Cazazian

CUVÂNTUL AMBASADORULUI ARMENIEI, HAMLET GASPARIAN, CU OCAZIA ZILEI REPUBLICII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

București, 28 mai 2012

Dragi compatrioți,

28 mai este una din cele mai mari sărbători ale armenilor. În 1918 în această zi, la Tiflis, Consiliul Național Armean a proclamat independența Republicii Armenia. Oricât de grele erau vremurile – încă nu se sfârșise primul război mondial, segmentul oriental al poporului nostru încă purta lupte pe viață și pe moarte pe de o parte împotriva tătarilor din Caucaz, iar de cealaltă parte împotriva cotropitorilor turci otomani, armenii fuseseră deportați și masacrați în propria lor țară, Armenia se umpluse de refugiați chinuiți de foame și boli, tifosul și holera secerau mii de vieți – în acea zi, după o întrerupere de 600 de ani, a fost restabilit statul armean. Oricare erau condițiile, oricât de nedreaptă era soarta ce ne fusese hărăzită, crearea statului independent a deschis în fața poporului nostru poarta supraviețuirii și renașterii. După atâtea pierderi, aceasta era o mare șansă pentru poporul nostru. Armenia a intrat în familia națiunilor lumii. Și, privind din depărtarea istoriei, problema nu era nici măcar aceea că această independență a durat doar doi ani. Aceasta a pus bazele Armeniei de astăzi, trecând prin cei 70 de ani de regim sovietic când, deși semi-independentă, țara noastră și-a păstrat totuși atributele statalității: granițe administrative, drapel, imn, stemă, limbă de stat, Constituția propria și, în paralel cu aspectele negative ale regimului sovietic, s-au dezvoltat anumite ramuri industriale, agricultura, ocrotirea sănătății, educația, științele, tehnica, literatura, cultura și arta.

Așadar, Armenia de astăzi reprezintă continuarea primelor două republici. În acest sens, putem spune că astăzi marcăm cea de a 94-a aniversare a Republicii Armenia: o vârstă respectabilă chiar și la scară internațională, ceea ce pe bună dreptate ne dă motiv de mândrie.

Dragi prieteni,

Păstrarea statului creat pe o mică parte din Patria noastră istorică a fost posibilă datorită bravurii, tăriei, hărniciei și talentului neasemuit al fiilor poporului nostru, datorită sângelui vărsat pentru țară. Să-i cinstim pe armenii căzuți în primul și al doilea război mondial, precum și pe vitejii ce s-au jertfit în luptele eroice din Karabagh.

Patria a supraviețuit și s-a dezvoltat grație unității noastre, grație eforturilor și sacrificiilor comune ale armenilor din țară și din afara ei.

Și astăzi, mai mult ca oricând, este nevoie de unitatea noastră. Unitate pentru viitorul nostru, pentru împlinirea aspirațiilor noastre naționale. În lumea de astăzi în plină globalizare observăm două fenomene paralele: pe de o parte, o integrare cât mai mare a sistemelor politice și economice, a educației și culturilor, iar de cealaltă parte o subliniere a particularităților naționale. În acest context, popoarele tind să stabilească legături trainice și multilaterale cu diasporele lor, să se ajute reciproc, statele-mamă urmăresc ocrotirea drepturilor cetățenilor lor ce trăiesc în străinătate. Iar când spunem drept, înțelegem identitate națională, adică limbă, credință și tradiții strămoșești.

Se spune că noi avem o diasporă veche, organizată și influentă, ceea ce este adevărat. Însă uneori sunt întrebat: am înțeles noi pe deplin provocările noilor vremuri, oare le-am transmis cum se cuvine generațiilor tinere preceptele strămoșești, le-am pregătit așa cum trebuie pentru schimbul de generații? Oare tinerii se simt îndeajuns de armeni, știu îndeajuns armeana, cunosc îndeajuns trecutul și prezentul nostru, sunt conștienți de istoria, cultura și arta noastră, sunt mândrii de identitatea lor armenească? Lăsându-ne în voia indulgenței și autoamăgirii, oare nu rămânem în urma celorlalte națiuni? Într-adevăr, când privești în jur și vezi agitația generală, când vezi cum acționează alții, chiar și marile națiuni care își numără bob cu bob conaționalii trăitori în străinătate, când vezi cum cei din afara granițelor primesc cu miile cetățenia țării-mamă, îți pui de la sine asemenea întrebări.

După părerea mea, dacă ne vom cunoaște cum trebuie istoria și valorile noastre, vom avea dreptul să ne mândrim, convinși fiind de rezistența și înzestrarea poporului nostru, de uriașul nostru aport la civilizația universală din Caucaz până în Cappadocia, din Pont până la Mediterana, din Mesopotamia până în Balcani. Conștientizarea acestui lucru ne va consolida și îmbogăți identitatea armenească, dându-i persoanei noastre o valoare în plus care, în condițiile competiției de astăzi, este garanția succesului colectiv și personal.

Istoria a ridicat în fața poporului nostru uriașe probleme, de așa natură, încât depășirea lor face din viața fiecăruia dintre noi o misiune aparte. După opinia mea, aceasta este atât o datorie, cât și un noroc: prin aceasta sensul vieții noastre armenești devine mai profund, iar acțiunile noastre capătă o încărcătură suplimentară.

Așadar, îi doresc fiecăruia dintre noi tărie a Spiritului Armenesc, precum și cultul Limbii, Credinței și Patriei noastre.

 

Trăiască Armenia, Patria tuturor armenilor!

 

  •  
  •