Mihai Stepan Cazazian

CUVÂNTAREA ROSTITĂ DE ÎNTÂISTĂTĂTORUL EPARHIEI ARMENE DIN   ROMÂNIA DATEV HAGOPIAN  CU OCAZIA  ÎMPLINIRII A 100 DE ANI DE LA PROCLAMAREA PRIMEI REPUBLICI ARMENE

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

    

In acest an în Republica Armenia şi în toate cumunităţile armene din diaspura se serbează cu mare fast împlinirea a 100 de ani de la proclamarea independenţei primei Republici Armene şi a  luptelor eroice duse în mai 1918 pentru împlinirea acestui vis.

            Aniversăm memoria acelor zile eroice de luptă când în condiţii extreme de grele, un popor supus genocidului, a găsit  puterea de a  lupta şi de a  restabili  independenţa sa   şi a  proclama  prima Republică Independentă Armeană. Pentru credinţă şi pentru patrie   strămoşii noştri au dus multe lupte, printre care se numără şi bătăliile din mai 1918, unde soldatul armean cu braţele sale, cu sângele său şi cu voinţa sa de a trăi a încununat cu success o nouă pagină glorioasă în istoria noastră. Luna mai a fost încă o dată  martoră   la biruinţa şi la voinţa puternică a poporului armean. În acea perioadă se punea problema  existenţei fiinţei naţionale: a fi sau a nu fi. Situaţia era întratât de critică, încăt generalul  Movses Silikian şi Aram Manukian se adresează  S.S. Catolicosului Armean Kevork al V-lea Surenianţ, propunându-i să se retragă din Ecimiadzin. Însă el nu numai că refuză  ci se adresează printr-un îndemn poporului şi armetei demoralizate să apere demnitatea şi  valorile sacre printr-o nouă bătălie ca la AVARAYR. La îndemnul Său au bătut toate  clopotele din bisericile ale Sfântului lăcaş Ecimiadzin, care nu s-au oprit până  ce nu s-a terminat cu victorie lupta de la Sardarabad. Mânaţi de bătăile clopotelor, se adună în jurul Sfântului Lăcaş locuitorii oraşului, refugiaţii care se salvaseră din perioada masacrului  din Imperiul Otoman, ţăranii din satele  apropiate. S.S. oficiază o sfântă Liturghie, apoi se adresează cu un îndemn şi anume: “dacă armata şi poporul nu pot opri înaintarea inamicului, dacă ei nu sunt în stare să apere  valorile  sacre ale neamului, atunci, fie ca eu  să mă jertfesc  pe acest  prag sfânt… ” S.S. binecuvântează şi trimite pe front în jur de 500 de clerici, care umblau cu crucea în mână în diferite părţi ale frontului şi-i  binecuvântau  şi-i îndemnau  pe ostaşi, pe ofiţeri, pe civilii  şi ţăranii care se înrolaseră la luptă, ei mergând înaintea lor.

           Luna mai, pentru poporul armean, încă o dată devine o graniţă între moarte şi viaţă. În aceste zile fierbinţi, la 28 mai 1918, Consiliul Naţional Armean, aflat la Tiflis (Tbilissi), proclamă Înfependenţa primei Republici Armene.

         Ziua de 28 mai ca Ziua primei Republici Armene este sărbătorită de tot poporul armean: şi –n Armenia, şi-n Arţah, şi-n Diaspora. În acea zi s-a îndeplinit  visul secular al armenilor, care pierduseră independenţa statală cu mai bine de 5 secole în urmă, şi pentru  care multe generaţii au dus lupte eroice şi care s-a realizat cu preţul sângelui şi al  sacrificiilor imense umane şi materiale.

        Restabilirea independenţei  în istoria poporului  armean  a fost o cotitură  importantă  şi o mare victorie. În decursul istoriei, de multe ori am fost siliţi să pierdem independenţa, de multe ori ţara noastră a fost cucerită, dar credinţa şi speranţa noastră au rămas neclintite cu care continuu am luptat, am creat, am rezistat şă am crezut în Dumnezeu, am trăit cu Dumnezeu. Am trăit cu Biserică Armeană ca şi stat armean, împreună, laolaltă cu Domnul, de multe ori răstigniţi, dar mereu Înviaţi cu Domnul. Dumnezeu este cu noi şi contrar istoriei noastre multimilenare presărată cu încercări, pierderi, sacrificii, poporul armean trăieşte ca neam şi stat, ca biserică.

        Datorită acestor lupte eroice din luna mai Armenia Orientală este salvată. Spiritul eroic al armenilor, vitejia naţională, victoria contra armetei turce demonstrează faptul că poporul armean este hotărât să dăinuiască, să-şi apere valorile  milenare. Prima Republică Armeană se naşte din  iubirea de neam, din unire şi din lupte etroice.

      În fiecare an această zi pentru toate generaţiile de armeni este o zi în care–şi   reînnoiesc legământul pentru a păstra amintirea părinţilor, rămânând credincioşi la credinţa lor sfântă,  la spiritul lor eroic, la  visul de a vedea tot poporul unit  într-o ţară eliberată. Această zi  este, deasemeni, o zi de rugă pentru toţi armenii, unde s-ar afla ei, pentru pacea poporului nostru, pentru dezvoltarea şi bunăstarea lui, pentru  tănâra noastră ţară de a dăinui, pentru Patria Mamă care astăzi trăieşte o renaştere. Noi suntem conştienţi că Independenţa Armeniei pentru noi este o moştenire scumpă şi sacră. Nu există vreo perioadă din istoria noastră când ţara  nu era independentă, ca  poporul  nostru să nu fi  dorit şi să nu fi luptat pentru restabilirea ei. Să fim  conştienţi  de acest  adevăr şi  să fim credincioşi faţă de Patria noastră pentru ca fiii noştri să moştenească o Patrie liberă, puternică şi prosperă.

          Vă felicit pe toţi cu ocazia acestei  aniversări. Îl felicit pe fiecare armean care apreciază  libertatea, independenţa, taina luptei de la Sardarabat şi  urez unitate şi cât mai multe victorii. Mă rog la Bunul Dumnezeu ca poporul nostru crdincios şi creator  în pace să-şi  făurească viitorul astăzi şi-n vecii vecilor.

 Traducere:  Azaduhi Benlian

 

Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Armene din România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *