Mihai Stepan Cazazian

Cuvânt de binecuvântare al PS Episcop Datev Hagopian / La Simpozionul Siruni de la Academia Română

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

siruni

Hagop Siruni a rămas în memoria tuturor ca un prestigios umanist, erudit orientalist, autor a numeroase lucrări științifice și literare. Suntem datori însă a scoate în evidența și trăsăturile mai puțin cunoscute ale marelui savant și patriot. Era un om cu o personalitate uimitoare, puternică, un luptător ambițios mereu revoltat pentru biruința adevărului și a dreptății. A fost greu încercat de viață trecând prin groază masacrelor hamidiene de la sfârșitul secolului al-XIX. Anul 1915, anul Genocidului, l-au pus în față unor noi încercări cumplite. După perioada de teroare trăită reușește să evadeze, găsind o nouă patrie-România, care-l va adopta cu prețuire. Și-a regăsit aici șansa  de a-și pune în valoare extraordinara putere de muncă. Dar, când părea că soarele va lumina din nou calea destinului sau alungând negură trecutului, este forțat încă o data să pășească pe drumul celor surghiuniți, condamnat de această data de noii “sultani” ai vremurilor: bolșevicii.

Se întoarce după zece ani de suferința pentru a primi o nouă lovitură: toate manuscrisele sale, toată muncă sa de o viață ,,pregătită spre a vedea lumina tiparului, fusese confiscată! A găsit însă puterea de a se ridica din nou, de a-și relua truda de la început spre a reface tot ce scrisese.

Hagop Siruni conștientiză parcă faptul că era un om ales, un cercetător binecuvântat cu darul de a fi cunoscător al limbilor turcă, armeană, română dar și al istoriei și literaturii, dator a-și folosi zestrea de cunoștințe pentru a scrie numeroase lucrări de istoriografie referitor  la trecutul popoarelor din zonă, la istoria Imperiului Otoman și a popoarelor învecinate acestuia.          A abordat cu preponderență relațiile României și românilor cu Imperiul Otoman, cauzele și consecințele acestora.

În rândul lucrărilor referitoare la istoria Imperiului Otoman un loc aparte revine studiului în patru volume “Constantinopolul și rolul acestuia”, abordând însă și subiectul istoriei Patriarhiei Bisericii Armene din Constantinopol.

Că armean, istoric și patriot, Hagop Siruni a acordat atenția cuvenită și studiului trecutului coloniei armene pe pământ românesc, cercetării ale istoriei Bisericii Armene din România și relațiilor acesteia cu Biserică Română.

Episcopia Armeană din România era atestată documentar din anul 1401, o perioadă îndelungată  asupra căreia s-a concentrat atenția cercetătorului, nu doar pentru a a-i afla  tainele, dar și analizând permanentele legături ale coloniei armene din România cu centrul spiritual al Bisericii Armene și cu Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor.

Cercetarea de către Hagop Siruni a unui volum imens de izvoare aflate în diverse arhive conduce la publicarea unor studii care lămuresc multe aspecte, neștiute  până atunci, privind  rolul și importantă Episcopiei Armene din România în contextul studiului formării coloniilor armene din

Europa de răsărit, dar și  însemnătatea relațiilor economice, culturale etc. ale armenilor din România cu celelate colonii armene din Europa.

O lucrare de  importantă majoră a savantului Siruni  are că temă inventarierea și copierea tuturor epigrafelor armenești găsite pe pământ românesc. Studiul acestor pisanii și inscripții de pe monumentele funerare conduce la aflarea unor date extrem de valoroase referitoare la istoria armenilor pe pământ românesc. Datorită acestor date s-au putut reconstitui perioade din arborele genealogic al unor familii și, mai mult chiar, s-a putut reconstitui calea migrației  acestora spre România.

Studiul aprofundat al relațiilor dintre biserică armeană și biserică română  prezintă la rândul sau importantă deosebită. Nu ne referim doar la analiză acestora din punct de vedere istoric, ci și la aspectul spiritual, etnografic, domenii în care valorile păstrate demonstrează legăturile și influențele reciproce. Existența unor elemente din folclor, obiceiuri, tradiții asemănătoare, chiar împrumutate între cele două popoare demonstrează nu doar prezența armenilor în multe locuri din ținuturile românești, dar și strânsele legături și buna înțelegere  dintre armeni și români.

siruni 2

Între anii 1920-1930, Hagop Siruni, a avut un aport deosebit la  întocmirea inventarului tuturor bunurilor care aparțineau Bisericii Armene din România. A fost mereu un sprijinitor al Bisericii, colaborator al Catolicosului Vazken I atât în perioadă când acesta era Episcop în România, cât și după alegerea sa ca Patriarh Suprem – Catolicos al  Tuturor Armenilor.

S-a implicat activ în organizarea vizitei Patriarhului Iustinian în Armenia, în anul 1958, precum și cu ocazia vizitei Catolicosului Vazken I în România, în anul 1965. Acesta a fost Hagop Siruni, un erudit, savant, patriot a cărui moștenire științifică aparține în egală măsură patrimoniului românesc și armenesc.

Fără a uită tezaurul științific pe care l-am moștenit de la Hagop Siruni să acordăm atenția cuvenită drumurilor deschise de studiile sale spre  dezvelirea unor noi tainițe ale istoriei.

Omagierea marelui savant astăzi, aici, înaltă  la un nou nivel colaborarea științifică româno-armeană.

În spiritul continuării acestei colaborări s-ar dovedi de un neprețuit folos publicarea tuturor studiilor lui Hagop Siruni referitoare la “izvoarele armenești despre istoria Romaniei” în perioada sec. 14-18.

Noi am inițiat deja alcătuirea și editarea unei ample lucrări care să cuprindă  textele tuturor epigrafelor armenești găsite pe teritoriul României, inscripții funerare și pisanii găsite, copiate și inventariate de reputatul cercetător.

Considerăm că astăzi, la împlinirea a 125 de ani de la nașterea celui care  “a lucrat pe tărâm cultural cu o admirabilă râvnă pentru strângerea legăturilor între România și nația să “-(N.Iorga) se impune a-i acorda cinstea cuvenită prin editarea atât a lucrărilor sale aflate în fază de manuscris cât și a unui volum care să cuprindă toate studiile sale scrise în limba română.

Realizarea acestei năzuințe ar constitui dovada supremă a continuității colaborării științifice armeano-române, deschizând și calea spre noi orizonturi ale cunoașterii istoriei.

Fie ca această conferința să devină un nou început al activității de cercetare, start pentru  o nouă etapă de studiu a relațiilor istorice și religioase dintre popoarele român și armean.

 

PS Episcop Datev Hagopian

Întâistătător al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Bisericii Armene din România

 

 

  •  
  •