Simona Paula Dobrescu

CULTURA unește popoarele și națiunile sau cum au contribuit armenii la definirea muzicii etiopiene

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Evenimentele tragice ale Genocidului din 1915 sunt la originea diasporei armene moderne: azi sunt în jur de 8 milioane de persoane răspândite în toate lumea, dintre care doar 3 milioane, locuiesc  în Armenia. În multe orașe, la diverse latitudini, se poate vedea și admira simbolul credinței și culturii armene: khacikar-ul. Addis Abeba este unul dintre aceste orașe. În capitala Etiopiei există o mică comunitate armeană, azi compusă din circa 100 de persoane, puțin cunoscută, dar demnă de amintit, pentru că a jucat un rol deosebit de important în dezvoltarea culturii  muzicale a națiunii africane.                               

Monumentul genocidului aflat în Addis Abeba

În anul 1924 regentul și prințul moștenitor etiopian, Ras Tafari Makonnen în vizită la Ierusalim, într-o misiune diplomatică legată de intrarea Etiopiei în Societatea Națiunilor, a avut ocazia să întâlnească și să asculte în cartierul armean, o orchestră de stradă compusă din 40 de băieți, rămânând impresionat de extraordinarul lor talent. În timpul unei conversații avută cu Patriarhul armean, prințul a aflat că tinerii sunt orfanii Genocidului din 1915, lucru care l-a  determinat să-i adopte , ducându-i cu el la Addis Abeba.                                                   

În Etiopia grupul devine cunoscut cu numele de „Arba Lijoch”(40 de copii în limba armeană). În câțiva ani aceștia au devenit Royal Imperial Brass Band, datorită extraordinarului lor talent, cât și a  educației muzicale însușite. Este vorba de primul grup muzical care a folosit instrumente de alamă, în Etiopia. Grupul  a fost format și dirijat de către maestrul Kevork Nalbandian. Rămas la rândul lui orfan în urma Genocidului, fugit în Siria și după aceea în Egipt, a fost ales personal de către prințul moștenitor Ras Tafari Makonnen pentru a se ocupa de „Arba Lijoch”, fiind totodată desemnat să compună imnul național al Etiopiei. Intitulat “Fii fericită, Etiopia”, imnul a fost interpretat pentru prima dată de Royal Imperial Brass Band în 2 noiembrie 1930, ziua în care Ras devine împărat cu numele de Haile’Selassie’ I.     

                   

Într-un context dominat în mod tradițional de instrumentele cu coarde (cum ar fi krar, un fel de liră), folosirea celor de alamă, de către Royal Imperial Brass Band, a reprezentat o adevărată “revoluție” în muzica etiopiană,  deschizând o nouă perspectivă: un nou gen muzical, ethio-jazz, care s-a dezvoltat în deceniile succesive. Inovațiile muzicale introduse de Kevork Nalbandian, vor fi continuate de nepotul lui Nerses, care s-a transferat în mod special din Siria în Etiopia.  După eliberarea Etiopiei de ocupația italiană, la sfârșitul anului 1940, Nerses Nalbandian îl înlocuiește pe unchiul  său în conducerea principalelor instituții muzicale ale țării: orchestra Gărzii Împărătești, orchestra Poliției, orchestra Municipală a capitalei,  devenind și directorul a două  școli de muzică. Violonist, pianist, saxofonist și acordeonist, Nerses Nalbandian, a fost totodată compozitor și aranjator. El a introdus în muzica tradițională etiopiană, principiile muzicale inspirate din muzica clasică occidentală și cea de jazz, modernizând-o, dar păstrându-i totuși  caracteristicile proprii.       

Biserica Apostolică Armeană Surp Kevork

Legăturile muzicale și comerciale ce unesc Armenia și Etiopia au fost povestite nu cu mult timp în urmă, într-un articol apărut la BBC News. Între anii 1930 și 1960 comunitatea armeană avea peste 1200 de membri. Mulți armeni au părăsit Etiopia când junta militară a lui Derg a început procesul de naționalizare a proprietăților. Azi, membrii comunității sunt toți vârstnici, iar în trecut, tinerii plecați  la studii în străinătate,  nu s-au mai întors acasă. Bătrânii iau parte la activitățile centrelor sociale și religioase, cum ar fi: școala Kevorkoff, un club armean care are și un restaurant unde se servesc bunătățile culinare tradiționale și Biserica Apostolică Armeană Surp Kevork

În anul 2012, Aramazt Kalayjian, designer și regizor american de origine armeană, a început să lucreze la un film, cu dorința  de a documenta viața comunității armeane din Addis Abeba și totodată să valorizeze memoria colectivă . Filmul se va intitula “Tezeta” (numele unei balade de jazz tradițională), care în limba locului înseamnă memorie. Premiera este prevăzută în toamna acestui an. Filmul povestește printre altele și de cântărețul pop Vahe Tilbian armean, de a 4-a generație, care în anul 2015 a reprezentat Armenia la Eurovision cu grupul Genealogy (format cu ocazia centenarului Genocidului). Artistul prin propria muzică încearcă să păstreze și să transmită valorile ambelor culturi, armeană și etiopiană, combinând cu talent ritmurile, cuvintele și sunetele instrumentelor.                             

Simona Paula Dobrescu

Simona Dobrescu și prietenele ei din Etiopia
alături de reprezentanții religioși ai comunității etiopiene la Bari-Italia, cu ocazia Săptămânii de Rugăciune pentru Unitatea Creștinilor
  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *