Mihai Stepan Cazazian

CUGET LIBER / Palatul bombardat. Ce clădiri a pierdut Constanţa de-a lungul vremii

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

palatulmanisalian-1446996709 (1)

Armenii din Dobrogea au lăsat Constanţei o moştenire extraordinară. „După agoniseala de o viaţă, armenii dobrogeni înălţau clădiri pentru a îmbogăţi zestrea edilitară a urbei cu edificii cât mai frumoase“, relatează Simion Tavitian, în volumul „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor“. Din păcate, dintre aceste bijuterii arhitectonice, doar o parte au rămas în picioare. Multe dintre ele au căzut pradă vandalismului sau războiului.

Aşa a fost şi soarta Palatului Manissalian, important edificiu din vecinătatea Catedralei „Sf. Petru şi Pavel”, devenit ulterior sediul Camerei de Comerţ şi Industrie, bombardată şi demolată în cel de-Al Doilea Război Mondial.

„Un Palat impresionant, a cărui piatră de temelie a fost pusă în anul 1905, aparţine cerealistului Manissalian. Clădirea marca semeţ şi inspirat unghiul realizat pe bulevardul Elisabeta şi strada numită în epocă D. A. Sturdza, dar şi anterior Romană, ulterior Karl Max, iar astăzi, Revoluţiei. Ca un om care se respectă, Manissalian a făcut apel pentru proiect la arhitectul Ion D. Berindei, autor printre altele, al celebrului Palat Administrativ (astăzi, Palat al Culturii din Iaşi), conceput în stil neogotic. Formaţia sa este însă una neoclasică, desprinsă în Europa într-un mediul eclectic. Monumen-talitatea Palatului Manissalian este senină şi lipsită de rigiditate prin adecvare la poziţie şi prin detaliile decorative atent şi rafinat dozate”, arată Simion Tavitian.

Autorul volumului „Armenii dobrogeni în istoria şi civilizaţia românilor” spune că Manissalian nu şi-a construit casa în mahalaua armenească, situată dincolo de strada Mircea cel Bătrân, în jurul bisericii ctitorite de Nazaret Torosian, în anul 1880, ci cu faţa spre bulevardul Elisabeta, care ţărmurea marea.

La rândul ei, Doina Păuleanu, autorul volumului „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii”, volumul I, povesteşte că „Armeneag Manissalian (1875-1934), mare comerciant şi exportator de cereale, originar din Angora – Turcia, unde s-a născut în 1863, se stabileşte cu întreaga familie, aidoma altor armeni şi din aceleaşi cauze politice, la Constanţa, unde înfiinţează o prosperă firmă de comerţ, Fraţii Manissalian, apoi la Bucureşti”.

În acelaşi volum, criticul de artă Doina Păuleanu subliniază: „Conceput în anul 1904 de arhitectul Ion D. Berindei, cu faţada principală la bulevard, marcând semeţ şi inspirat unghiul pe care acesta îl realizează pe strada numită în epocă Romană. Ma-sivitatea construcţiei, care sugerează în acest caz, aspiraţia neoclasică a proiec-tantului, are detalii decorative eclectice, dar bine dozate şi argumentate de aspectul general şi ritmicitatea volumelor”.

Clădirea cu două etaje avea o arhitectură eclectică, ferestre generoase, balcoane franţuzeşti, faţadă luxoasă, interior de asemenea, pardoseli de marmură, mobilier de epocă şi tablouri valoroase.

Armeanul care şi-a dedicat viaţa actelor umanitare07 Armenag Manisalian

Omul de afaceri rămâne în memoria constănţenilor ca acel armean care şi-a dedicat viaţa actelor umanitare. Este omul care a salvat de la o tragedie cumplită peste 2.000 de armeni, ocupându-se îndeaproape de cazarea refugiaţilor armeni, intervenind pe lângă primul ministru Ionel I.C. Brătianu. Înfiinţează un spital cu 250 de paturi la Bucureşti, de asemenea contribuie la înfiinţarea unui orfelinat la Strunga, pentru 200 de copii.

Armeneag Manissalian se căsătoreşte cu Marietta Aburel, o armeancă din Moldova. Împreună cu fratele său mai mare, Kevork, formează societatea „Fraţii Manissalian”, care se ocupa cu exportul de cereale în Austria şi Franţa. În paralel, cei doi fraţi mai mici, Garbis şi Grigore, se mută în Franţa, unde vor înfiinţa mai târziu „Manissalian Frčrres”.

Ziarul „Dacia” din iulie 1923 transmite vestea prin care anunţa că Garbis şi Grigore au murit în urma unui accident. „Moartea fraţilor Manissalian impresionează profund cercul marelui comerţ din Capitală, dar cu mult mai mare intensitate ne loveşte pe noi, cei din Constanţa. Fraţii Manissalian erau socotiţi comercianţi de frunte şi mai ales energia lor a contribuit mult la crearea faimei portului Constanţa,” se arată în volumul „Constanţa 1878-1928. Spectacolul modernităţii târzii”.

În 1941, clădirea a fost distrusă, mobilierul a ars, fiind bombardată de ruşi. După anul 1947, palatul a fost demolat, locul lui fiind luat de un bloc.

Ana FULAŞ IONESCU

  • 4
  •