Mihai Stepan Cazazian

“Cristofi Cerchez, un vechiu architect din Bucureşti”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Primul volum din colecția monografii a editurii ACS, autor drd. Oana Marinache, lansat în an aniversar, la 140 de ani de la nașterea arhitectului și inginerului de origine armeană Cristofi Cerchez București, 13 noiembrie 2012.

 

Asociaţia Art Conservation Support a lansat cartea Cristofi Cerchez, un vechiu architect din Bucureşti, primul volum din colecţia monografii, autor drd. Oana Marinache, Editura ACS, 2012. Proiectul editorial a avut ca partener Uniunea Armenilor din România și s-a bucurat de finanţare din partea Uniunii Arhitecţilor din România, din Fondul Timbrul Arhitecturii.

Evenimentul a avut loc la sediul Ambasadei Republicii Cehe la Bucureşti, având ca gazdă pe Excelența sa, domnul dr. Jiří Šitler – Ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Cehe în România. „Suntem bucuroși să găzduim acest eveniment aici, la Ambasada Republicii Cehe, în clădirea construită de arhitectul Cerchez. Suntem mândri să fim aici și vă felicităm că ați avut această inițiativă, ați scris această carte și ați organizat acest eveniment. A fost un exercițiu de învățare pentru noi toți, astfel încât acum știm mult mai bine unde ne aflăm.”, a spus în deschidere Excelența sa.

Cu 140 de ani în urmă, în data de 5 iulie 1872 în Băneasa-Herăstrau, se năștea Hristea “Cristofi”, fiul arendașului Pavel și al Anicăi Cerchez. Așa cum afirma mai târziu, într-o solicitare pentru realizarea proprietății personale din blvd. Carol nr. 66, Cristofi Cerchez este un ”vechiu arhitect din București”. A rămas în amintirea protipendadei bucureștene ce se plimba la Șosea cu trăsurile pentru a asculta clopoțeii vilei dr. Nicolae Minovici, realizată de el în 1905. Astăzi puțini dintre locuitori mai pot identifica alte construcții realizate de Cristofi Cerchez, iar lucrările de specialitate îl includ doar pasager în șirul arhitecților ”urmași” ai lui Ion Mincu (1852-1912).

Dna. prof. dr. Simona Condurățeanu, nepoata arhitectului, ne-a adus mai aproape de personalitatea lui Cristofi Cerchez: „Bunicul meu era dintr-o familie foarte veche de armeni, fiind pomenită în Descriptio Moldaviae, de către Cantemir. Ca să îl parafrazez pe celebrul Aznavour, el era 100% român și 100% armean, de aceea a căutat să facă o sinteză între arta românească și arta armenească. Libera circulație a operelor de artă, talentelor și valorilor, permite o reînnoire periodică a fiecărei culturi și perpetuarea originațității ei, iar fecundarea reciprocă contribuie la diversificarea culturală.

Cercetarea întreprinsă în Arhivele Naționale ale României, Arhivele Primăriei Municipiului București, în Biblioteca Academiei şi, în special, a fondului familial inedit, a scos la lumină peste 45 de imobile de arhitectură privată și publică, civilă și religioasă, care merită să ocupe un loc de seamă în patrimonial nostru. Marea majoritate a lucrărilor arhitectului sunt realizate în stilul ”rumânesc” cum singur îl numea, dar putem identifica și câteva construcții eclectice și moderniste.

„Referitor la creația acestui arhitect uitat, care astăzi este readus în lumină, așa cum merită, vorbesc din admirație și deosebită considerație. Practic a avut o arhitectură neo-românească specială, am putea spune. De fapt, stilul lui Cristofi Cerchez a dus mai departe modelul vilelor urbane, care este un prototip al caselor de târgoveți, de infuență balcanică. În sfârșit, arhitectul care a avut o viață aspră, își reia locul binemeritat, această carte fiind un prilej de mare bucurie.”, a menționat doamna arh. Ruxandra Nemțeanu.

Nu vreau să vă vorbesc despre Cristofi Cerchez, despre care am o părere deosebită și la care țin foarte mult, ca la un creator special, care și-a pus amprenta pe fiecare lucrare și care a încercat să înfrumusețeze lumea noastră exterioară, contrar – din pacate – celor ce se întâmplă astăzi. De arhitectură ne izbim tot timpul. Ne întâlnim cu ea pe stradă și nu știm de ce se întâmplă să ne simțim uneori bine și de foarte multe ori să nu ne simțim bine. Marile sau micile edificii, care sunt uneori ca niște bijuterii, au adesea autori necunoscuți și este o muncă de detectiv pentru specialiști să descopere cine sunt aceștia. Mi se pare că acum, cu tineri ca Oana Marinache, s-a deschis o poartă către aceste studii sistematice și punerea în

valoare a arhitecților”, a încheiat doamna dr. Cezara Mucenic, istoric de artă.

Invitații prezenți la eveniment au sărbătorit 140 de ani de la nașterea arhitectului Cerchez și lansarea volumului monografic pe acorduri muzicale compuse de arh. Cristofi Cerchez şi fratele sau, Nicolae Cerchez.

 

Pentru mai multe detalii, vă invităm să accesați: http://www.acs.org.ro

 

 

Despre Oana Marinache

Autoarea cărţii, Oana Marinache, este istoric de artă licenţiat al Facultăţii de

Istoria şi Teoria Artei din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti şi doctorand în cadrul aceleiaşi universităţi.

A scris şi publicat mai multe articole de istoria artei şi a arhitecturii, tipărite

sau apărute în medii online. Calităţile sale de cercetător atent şi dedicat studiului surselor scrise şi al activităţilor de teren, abilităţile de sinteză şi punere în pagină a informaţiilor culese, recomandările profesorilor şi colegilor constituie o garanţie a calităţii  acestei lucrări.

  • 9
  •