Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / SFINŢII TRADUCĂTORI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană, în fiecare an, a doua duminica în luna octombrie, cu o deosebită ardoare prăznuieşte ziua dedicată sfinţilor traducători, însă, această sărbătoare îi  comemorează nu numai  pe sfinţii Mesrop Maştoţ, Sahak Partev,  şi pe  ucenicii  lor, ci este şi sărbătoarea alfabetului armean, a literaturii şi a scripturii armene. În perioada acestei sărbători se face un pelerinaj popular către Oşakan (locul unde îşi are odihna de veci Mesrop Maştoţ) .

              Dacă facem o scurtă retrospectivă asupra acelor vremuri, când au trăit aceşti  sfinţi traducători,  trebuie remarcat faptul, că  în acea perioada istorică era una din  cele mai dificile pentru poporul armean.  

                    Armenia având ca vecini trei imperii mari: Roman, Asirian şi Persan, acele  imperii doreau să răspândească influenţa lor culturală, ecumenică asupra poporului armean, care nu avea scriere proprie şi nici literatură. Cuvântul Domnului suna în limbi străine în bisericile armene, Biblia nu era tradusă, slujbele se oficiau în limba asiriană.  Libertatea şi identitea poporului armen se afla  într-un mare pericol. Însă în acea perioadă critică,  poporul armean dă naştere  unui fiu destoinic: călugărul Mesrop Maştoţ, care prin susţinerea Catolicosului Sahac Partev şi a regelui Vramşapuh, porneşte în conceperea alfabetului armean. În anul 405, după multe peregrinări, prin revelaţie divină, concepe  alfabetul armean şi  prima propoziţie pe care o traduce  din Vechiul Testament în armeană este următoarea: ,,A cunoaşte înţelepciunea şi sfatul, a şti cuvintele  înţeleptului’’.

               Descoperirea alfabetului este un moment de cotitură în istoria noastră. Acest  lucru a fost o minune a poporului armean, a fost rezultatul marii iubiri şi a  milosteniei divine asupra  poporului armean, în caz contrar, poporul  nu s-ar fi putut  uni şi merge  către salvare.

             În sfârşit, Dumnezeu, din sfântul altar al bisericii armene vorbeşte în limba poporului, care de peste 1600 de ani, îngenunchează în faţa mormântului de la Oşakan  al lui Mesrop Maştoţ, cauza fiind acest miracol.

           Traducătorii au lăsat o urmă de neşters  în istoria poporului armean, devenind nemuritori prin moştenirea lor, cred, că orice armean  cunoaşte numele  sfinţilor traducători: Mesrop Maştoţ, Sahac Partev, Eghişe, Movses Horenaţi, Davit Anhaht, filosoful: Eznik Kohbaţi, Grigor Narekaţi, Nerses Şănorhali, care au stabilit multe canoane şi legi pentru Biserica Armeană, au tradus din greaca şi asiriana Vechiul şi Noul Testament, au fondat şcoli, au educat întregul popor armean.

          Apoi din ordinul Catolicosului Sahac Partev, Sf. Mesrop Maştoţ a pornit către  ţara vecină, Gruzia (VIRK), concepând şi pentru ei alfabet, după aceea a pornit către   Aghvank (Atropatakan), cărora de asemeni, le-a conceput alfabet specific. Întorcându-se în Armenia, l-a găsit pe Sf. Sahak, traducând cărţi împreună cu ucenicii săi.

         Nu întâmplător secolul V în istoria Armeniei este considerat ca Secol de Aur, deoarece, prin descoperirea alfabetului a luat avânt viaţa cultural-ecumenică. În sfârşit, am avut Biblie în limba armeană, fiind cea mai sacră carte  pentru noi.  Părinţii noştri,  în toată istoria noastră, au declarat prin vorbele lui Eghişe că: ,,Noi ca Tată cunoaştem Biblia, iar ca Mamă Biserica’’.

          Ziua de 12 octombrie a fost decretată de către Parlamentul României ca Ziua alfabetului, limbii şi culturii armene. Încă un prilej de a ne mândri cu străvechea limbă armeană, de a o păstra şi de a o transmite generaţiilor viitoare.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene din România

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *