Arhiepiscopia Armeana

CREDINȚĂ / Sfinții Sarkis, Martiros și cei 14 soldați

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

De naționalitate greacă, din apropierea granițelor Armeniei, din Cappadocia, Sfântul Sarkis a fost un soldat brav al lui Hristos și un mărturisitor neînfrânt al Acestuia. Era un creștin zelos, adevărat ucenic al lui Hristos, pentru care „viaţa era Hristos şi moartea un câştig” (Filip. 1:21). Sarkis era soldat, îl iubea pe Dumnezeu cu toată inima, era plin de Duh Sfânt, era iubit de toți și în toată lucrarea sa era ajutat de Dumnezeu. Pentru bărbăția și curajul său, fusese înălțat de către împăratul Constantin la gradul de general și conducător al Cappadociei. Lui i se supuneau chiar și provinciile limitrofe și conducătorii lor. Sfântul nu era doar un militar de excepție dar și un predicator desăvârșit fiind un bun cunoscător al Vechiului și Noului Testament. Ajungând la asemenea dregătorie și putere, acesta nu le-a folosit în interes material și al unei slave personale, ci își folosea puterea și influența în interes spiritual și dumnezeiesc. Mergea în orașele și satele aflate în stăpânirea sa predicând bunavestire a Evangheliei. Dărâma temple și ridica biserici. Prin purtarea și felul său de a trăi, Sfântul era un exemplu de iubirea al iubirii de oameni și al dreptei slujiri. Era o predică vie pentru toți deoarece credința sa era ilustrată în faptele sale, miluind săracii, aducându-i pe cei rătăciți pe calea dreaptă, fiind de ajutor tuturor.

Când în timpul împăratului Iulian Apostatul (361-363) a reînceput prigonirea Bisericii lui Hristos, Sfântul Sarkis, având o revelație divină prin care i se cerea să părăsească imperiul, pleacă împreună cu fiul său Martiros căutând adăpost în Armenia creștină unde domnea regele Tiran, nepotul marelui rege Târdat, fiul lui Khosrov. Aflând regele Armeniei că împăratul împreună cu o oaste mare se îndreaptă împotriva Persiei și dorind ca țara sa să rămână de pericolul acestui atac, îi propune Sfântului Sarkis să treacă în slujba lui Șapuh (309-379), regele Persiei. Sfântul acceptă cu drag propunerea regelui și este numit comandant peste oștile persane. Mulți dintre soldați, văzând dreapta slujire a conducătorului lor, dăruirea sa în Dumnezeu și minunile săvârșite de acesta prin rugăciune, renunțau la păgânism și se creștinau.

Nu după mult timp, în ziua cinstirii zeilor, Șapuh îi cere lui Sarkis să venereze focul și să aducă jertfe zeilor. Sfântul, înțelegând că a venit timpul pentru a lupta în numele Domnului, cu putere de la Dumnezeu i-a spus plin de curtaj regelui: „De închinat este un singur Dumnezeu, Sfânta Treime, Care a făcu cerul și pământul. Iar focul și zeii nu sunt dumnezei, omul făcut din pământ poate să-i nimicească”. Dup aceasta Sfântul a fost supus la cazne de neimaginat dar a rămas nezdruncinat în credința sa. Plin de putere dumnezeiască și cu semnul crucii el a dărâmat altarul păgânilor. Văzând acestea, mulțimea înfuriată îl asaltează pe Sfântul Sarkis și pe fiul său, Martiros. Primul dintre ei care se bucură de cununa martirismului este Martiros care intră astfel în rândul primilor martiri ai Domnului. Sfântul Sarkis este închis și, rămânând neschimbat în credință, este decapitat. Înainte de a fi martirizat, Sfântul Sarkis îl roagă pe Dumnezeu să îi ajute pe cei ce-i rostesc numele iar celor care cer ajutorul prin binecuvântarea sa să le dăruiască iertarea păcatelor, mântuirea sufletelor și a trupurilor, vindecarea bolilor și alungarea diavolilor: „Celor care vin cu daruri alese și cu miluire săvârșesc pomenirea noastră, primește ca pe dulce miros și le dăruiește înmiit acum și pururi”. După martirizare, a ieșit lumină din corpul Sfântului Sarkis iar o scânteie desprinsă din acea lumină a ars câțiva păgâni. După tradiția creștină, împreună cu Sfântul Sarkis mai sunt martirizați încă 14 soldați credincioși lui Dumnezeu și acestuia. Martirizarea lui Martiros, fiul lui Sarkis și a celor 14 soldați a avut loc în anul Domnului 363, ianuarie 31. După Viețile Sfinților (haismavurk), Sfântul Mesrop Maștoț a dus prima  oară rămășițele părintești ale Sfântului Sarkis la Garpi (lângă Aștarak) apoi la Uș unde, pe moaștele sfântului, a construit o mănăstire.

Poporul armean l-a asociat pe Sfântul Sarkis cu sacrificiul de sine, curajul și dreptatea împletind în jurul său o mulțime de tradiții. În unele zone armenești se credea că Sfântul Sarkis, după opt zile de luptă călare pe calul său alb a băgat mâna în buzunarul în care băgase grâu măcinat și a observat că acesta, din cauza focului luptelor, se transformase într-un terci cu care, hrănindu-se, a continuat lupta. De aici și obiceiul de a mânca terci în seara ce precede sărbătoarea Sfântului Sarkis când este dezlegare în postul Catehumenilor, cu toate că acest post nu are legătură cu sărbătoarea sfinților Sarkis, Martiros și a celor 14 soldați. În alte zone armenești se credea că vinerea seara și noaptea sfântul vizita casele credincioșilor. Femeile în vârstă puneau copăile cu făina înainte ușilor sperând vor găsi dimineața imprimată în făina urma copitei calului Sfântului Sarkis. După tradiția populară, în ajunul sărbătorii, tinerii mănâncă chec sărat pentru ca prin binecuvântarea Sfântului Sarkis și rugăciunile lor să își vadă în somn ursitul.

Prin porunca Sanctității Sale Karekin al II-lea, sărbătoarea Sfântului Sarkis a fost proclamată zi de binecuvântare a tinerilor și în ultimii ani se sărbătorește în mod regulat. În această zi toți tinerii merg la biserică, participă la Sfânta Liturghie și se roagă pentru binecuvântarea Sfântului Sarkis după care primesc binecuvântare din partea preotului de a fi mereu sub protecția lui Hristos și a fi vrednici fii ai Bisericii Armene. Chiar dacă această sărbătoare este o zi în care tinerii primesc binecuvântarea, ea este o sărbătoare de mare importanță a tuturor creștinilor. Înainte de această sărbătoare, este postul de cinci zile al Catehumenilor, post instituit de către Sfântul Grigore Luminătorul.

Duminica, 16 februarie, după Sf. Liturghie va avea loc ritualul binecuvântării tuturor tinerilor, după  care, în conformitate cu tradiția populară, se va face un foc de Întâmpinarea Domnului în curtea Catedralei și dans tradițional în jurul focului.

          Vă invităm cu drag pe toți să participați la Liturghie și la celelalte activități.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *