Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / Sfântul Krikor Naregați (951-1005) Grigore din Nareg

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

nareg

Pe data de 2 februarie 2015, Sfântul Părinte Papa Francisc l-a declarat pe Sfântul Grigore din Nareg:  Doctor (teolog) al Bisericii Catolice.

 

 

 

Sfântul Grigore din Nareg este unul dintre cei mai cunoscuți sfinți ai Bisericii Apostolice și Ortodoxe Armene. Dacă lucrarea lui ar fi cunoscută în afara bisericii armene, acesta ar fi recunoscut ca unul dintre cei mai mari mistici creștini existenți a cărui lucrare ar putea fi definită ca o contemplare și dragostea prin care este revelată omului în conștiință existența lui Dumnezeu ca principiu real al existenței tuturor lucrurilor.

S-a născut într-o familie educată în anul 951. După moartea mamei sale, tatăl său, Khosrov Anțevați, autorul celei mai vechi exegeze a Liturghiei, a devenit episcop iar unchiul său, Anania, a înființat o mănăstire în Nareg unde Sfântul Grigore a trăit, a creat și a fost profesor până la moartea sa în jurul anului 1005. Este considerat a fi Doctorul Îngeresc al Bisericii Armene sau Îngerul Păzitor în formă de om.

Cea mai remarcabilă lucrare a sa este cunoscută sub numele de Nareg, o carte de rugăciuni care poartă titlul „Cartea Tragediilor”. Cartea conține 95 de capitole denumite „Conversații cu Dumnezeu din străfundurile inimii”. Aceste texte descriu căinarea sufletului în fața păcatelor aducătoare de moarte. Este scrisă într-un stil literar foarte ales și complicat de tradus, lexicul folosit și aflarea sinonimelor potrivite creând probleme și celor mai buni traducători de limbă armeană veche. Datorită popularității aceste cărți de rugăciune ea este considerată a fi ca importanță a doua scriere religioasă după Biblie.

Iată traducerea unui pasaj din această carte de rugăciune. Este vorba de primul paragraf al celei de-a treisprezecea rugăciuni.

 Pr. Ezras Bogdan

Rugăciunea a XIII-a,

1.

Dumnezeule Făcător de Bine, puternic, înspăimântător,

Tată Bun ce ești, dăruiește miluirea Ta,

Al cărui nume însuși vestește mila Ta

Și afecțiunea

Față de cei nemângâiați și nemulțumiți;

Cu Tine împreună și Fiul Tău, care este ca Tine,

A cărui mână este puternică precum a Ta,

Copleșitor prin domnia Sa veșnică,

Slăvit cu Tine în creația Ta;

De asemenea, Duhul Tău cel Sfânt al adevărului,

Izvorât din Tine fără de secare,

Esența perfectă a existenței și ființă veșnică,

Egal cu Tine în toate, slăvit împreună cu Fiul în Domnie.

Trei persoane, întru-totul de taină,

Diferite între ele prin caracteristici proprii,

Dar unite prin congruența lor,

La fel prin natura domniei, de neconfundat

Și de neîmpărțit,

Cu o singură voință și o singură lucrare.

Nici una nefiind mai mare ca alta și nici mai mică

Nici măcar cât o clipire de pleoapă,

Și, datorită iubirii neumbritei luminii cerești,

Au venit pentru a ni se arăta nouă,

Slăvite cu o singură coroană de sfințenie a dumnezeirii

Dinainte de toți vecii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  •  
  •