Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / SFÂNŢII:  PATRIARHUL IACOB MĂŢBĂNA,  PUSTNICUL  MARUKE  ŞI EPISCOPUL MELITOS

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page

             Sfântul Iacob Măţbăna patriarhul este foarte iubit şi de armeni şi de asirieni. El s-a născut şi a trăit în oraşul Măţbin (actualmente  Niuseipin,  la graniţa sud – estică  a Turciei). El era nepot de soră al sf. Grigore Luminătorul (Fiul surorii). Încă din adolescenţă trăia cu o viaţă strictă de pustnic. Fiind foarte credincios, ca răsplată la rugăciunile sale fervente a primit de la Dumnezeu darul de profet şi de făcător de minuni. Dorinţele lui au fost îndeplinite de Dumnezeu, în momentul când el cerea acest lucru. Când episcopul din Măţbin a decedat, sfântul Iacob a fost ales episcop. Hirotonisirea  a avut loc în  anul  320,  în oraşul Amida,  de către  patriarhul  Melitos al Antiochiei. Astfel a devenit episcopul din Măţbin, însă nu şi a schimbat nici straiele şi nici modul de viaţă. El a convertit pe mulţi la creştinism, a fondat biserici şi lăcaşuri de învăţătură. El propăvăduia dreapta credinţă. Învăţătorul lui fusese pustnicul Maruze, iar ucenicul lui a fost  marele  cronicar  Efraim  Huri Asirianul. Sf. Iacob prin  purtarea şi conduita sa neprihănită a semănat cu îngerii şi pe bună dreptate era numit: ,,înger întrupat’’. Primind darul de a vindeca de  la sf. Duh, el a vindecat pe mulţi, în rândul cărora s-a aflat şi un tânăr de 15 ani, anchilozat. Viaţa lui este plină de minuni efectuate, de pildă: când sf. Iacob trecea printr-un sat, localnicii au dorit să-i ceară  de   pomană prin înşelătorie. Unul s-a prefăcut mort, şi i-au cerut sfântului să le plătească  cheltuielile de înmormântare. Sf Iacob a plătit, şi de abia se îndepărtase câţiva paşi, când mortul prefăcut era deja mort. Atunci sătenii au figit după sf. Iacob şi l-au rugat să-i ierte, deoarece din cauza sărăciei au făcut acel fapt, rugându-l să-l învie pe prietenul mort. Sfântul Iacob s-a rugat şi mortul a înviat.

            Descoperirea relicvei de la Arca lui Noe  este legată de sf Iacob. El dorea să se ducă în acel loc, pe muntele Ararat, unde poposise arca lui Noe. Se ruga cu ardoare la Dumnezeu, să-i arate locul  unde era  arca lui Noe.  El a pornit la drum, şi când a ajuns la poalele muntelui, un înger a început să-l îndrume. Anumite zile a petrecut  rugându-se şi dormitând. Îngerul Domnului i-a adus o scândură  şi i-a pus sub cap şi prin revelaţie i-a spus: ,,Nu este cazul ca  cineva să vadă arca. Conform dorinţei tale, ia scândura şi du-te acasă!’’. Când sfântul s-a trezit, cu mare bucurie  a privit scândura şi I-a mulţumit Domnului. Întorcându-se în oraşul său, a construit o biserică şi a pus scândura acolo. Acea relicvă de la arca lui Noe şi acum se află la sf. Catedrală Ecimiaţin. Ea este dintr-un lemn  care nu a putrezit de secole.

            Sfântul Iacob a participat  la primul conciliu ecumenic din anul 325, în Niceea  al bisericii creştine, unde s-au pus bazele dogmatice şi canonice ale religiei creştine, el fiind un adversar redutabil  al propăvădăitorilor şi susţinătorilor lui Arinos, fiindu-le  respinse  doctrina  în acel sinod.

            El de căteva ori e  salvat oraşul Măţbin de blocada perşilor prin rugăciunile sale. Sfântul a fost un păstor dăruit poporul său şi un predicator entuziast. A scris  multe discursuri, scrieri despre  o  conduită  moral-creştină.  Sfântul Grigore Narekaţi despre el a scris  o odă minunată, iar  Nerses Şănorhali a scris  un imn  în cinstea lui: ,,Patriarhul Sfânt şi Biruitor’’. Multe biserici armene poartă numele de sf. Iacob.  El a decedat în anul 328, iar în anul 970, moaştele sale au fost transferate în Constantinopol.

 

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *