Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / Semnificaţia şi folosirea Sfântului Mir în Biserica Apostolica Armeană

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

 catholicos-in-india-07

         În bisericile creştine Sfântul sau Marele Mir este un ulei frumos mirositor,   folosit pentru sfinţire.  Uleiul sfânt sau uleiul pentru sfinţire din vechiul Testament  este prototipul actualului Mir. Dumnezeu  I-a transmis sf. profet  Moise compoziţia, prepararea şi întrebuinţarea sf. Mir, spunând: „Domnul a vorbit cu Moise şi a spus: „ Ia  din cele mai bune mirodenii…. Cu ele sa faci un untdelemn pentru ungerea sfanta, o amestecatura mirositoare, facuta dupa mestesugul facatorului de mir; acesta va fi untdelemnul pentru ungerea sfanta.  Cu el sa ungi cortul intalnirii si chivotul marturiei, masa si toate uneltele ei, sfesnicul si uneltele lui, altarul tămâierii, altarul arderilor de tot cu toate uneltele lui si ligheanul cu piciorul lui. Sa sfintesti aceste lucruri, si ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele, va fi sfintit. Sa ungi de asemenea pe Aaron si pe fiii lui, si sa-i sfintesti, ca sa fie in slujba Mea ca preoti“ (Exodul 30. 22-30).

Uleiul de măsline împreună cu alte plante frumos mirositoare din timpuri străvechi, au fost întrebuinţate de popoarele orientului (în special de evrei în zile de sărbătoare). În perioada când încă Iisus era pe pamant,  se întrebuinţa  taina de a unge capul sau picioarele oaspetului (Marcu 14. 3, Ioan 12. 3). Cel mai nobil fapt se considera ungerea cu ulei de lavandă (Cantarea Cantarilor 1. 12, Marcu 14. 3). În  Vechiul Testament de multe ori este pomenit ritualul ungerii şi a sfinţirii ca un har dăruit însuşi de cel de Sus ca o Sfânta Taină, prevestind pogorârea Sf. Duh pe pământ prin Iisus Hristos, care este chipul Tatălui nevăzut, Mesia şi Mântuitorul ( în ebraică „Mesia“  iar în greacă „Hristos“ care înseamnă  Uns).

Aşadar în Vechiul Testament uleiul sfinţirii reprezintă materializarea a Tainei Divine, şi semnul special al Viitorului Mesia, prin care au fost sfinţiţi persoane alese de Dumnezeu, regi al Israelului, deasemeni Templul şi toate obiectele ce slujeau pentru ritualuri. În primele comunităţi creştine obiceiul de a unge şi a sfinţi prin ulei, sunt pomenite în hrisoavele din perioada apostolilor, devenind un semn de a fi botezat, un semn de a accepta şi primi Sfântul Duh.

În realitatea armeană despre Mir şi Miruire există un număr semnificativ de traditii. Conform unui vechi manuscris, sf. Tadeu a adus cu el în Armenia  sf. Mir, pe care îl pregătise profetul Moise. Israeliţii îl duseseră cu ei în ţara Făgăduinţei. Apoi  îl păstraseră în templul din Erusalim. După dărămarea templului, soţia lui Zacaria, Elisabeta, ascunsese mirul într-o stâncă. Fiul ei, Ioan, L-a dat în păstrare Mariei Magdalenei, apoi ea l-a dat apostolului Tadeu, de la care a ajuns la sf. Grigore  Luminătorul. Conform unei alte legende, mirul adus este cel sfinţit de însuşi Iisus, pe care  l-au adus apostolii Tadeu şi Bartolomeu în Armenia.

După scrierile a lui Aristakes Lastiverţi şi Mateus din Urha, când katohikosul (patriarhul) Petros Ghetadarţ sfinţea apele de sf. Sarbătoare a Naşerii Domnului (de Epifanie), arucând  sf. Mir în apele râului, în jur a apărut o lumină puternică, şi ca o dovadă a sfinţeniei Mirului armean, apele curgătoare s-au oprit un timp.

Folosirea sf. Mir în Biserica Armeană se pomeneşte din perioada apostolilor. Conform tradiţiei sf. Mir a fost sfinţit de sf. Grigore Luminătorul în catedrala Egimiaţin, ritualul  fiind transmis din generaţie în generaţie. În procesul sfinţirii Mirului, tradiţionalul Mir din perioada Luminătorului se amestecă cu cel nou, pentru a perpetua tradiţia veche a Tainei cu cea Nouă. Sfinţirea mirului de către Biserica Armeană se face la 7 ani o dată, iar sfinţirea se face de către Katohikosul al Tuturor armenilor conform regulilor stabilite de către Hovhannes din Odzun.  Acest ritual se săvârşeşte la Patriarhia Armeana, la catedrala sf. Egimiaţin, centrul spiritual al armenilor. La acest sf. eveniment participă pelerini sosiţi din Armenia şi din toate colţurile lumii.

La început sf. Mir a fost sfinţit în Joia mare, în timpul liturghiei, dar în decursul secolelor a fost mutat în alte zile de sărbători sfinte (Pogorârea sf. Duh, S.f Cruce, etc.).  În ultima perioadă sfinţirea mirului de către Biserica Armeană se face toamna, după liturghie.

Conform regulilor stabilite, cu 40 de zile  înainte de sfinţire a mirului,  se pune vasul plin cu ulei de măsline pe masa principală a Catedralei. În fiecare zi se fac slujbe specifice, rugăciuni, se ţin predici, etc, seara se face un ritual de priveghi. În ziua sfinţirii, un sobor special format de clerici, aduce moaştele sfinte, bibliile sfinte, ulciorul cu  substanţele  pentru sf. Mir,  porumbelul plin cu Vechiul sf. Mir,  Lemnul  Vieţii,  Lancea, cu care a fost străpuns Iisus,  Mâna Dreapta a lui sf. Grigore, mâna Dreapta a lui Iakob Măţbăna, şi alte obiecte sacre. Sfinţirea se efectuează cu un ritual  misterios de către Patriarhul armean, cântând un psalm „Arakelo ahavno“ şi turnând în vasul cu uleiul pentru Mir, lichidul din flori frumos mirositoare (balasan), Mirul Vechi, şi cu Lancea, dreapta Luminatorului şi alte relicve se face semnul crucii. Apoi vasul se acoperă cu un capac şi 7 rânduri de marame. Se amestecă Vechiul Mir cu  Noul Mir.

În sec XX  în sf. Egimiaţin s-a efectuat  sfinţirea Mirului de 9 ori. În sec XXI prima sfinţirea Mirului a fost săvârşit de către Sanctitate Sa Katohikosul Tuturor Armenilor  Gareghin II-a pe 22 septembrie 2001.

Actualmente în bisericile creştine există 2 moduri de preparare a sf. Mir. Prima  compoziţie, simplă, fiind doar baza uleiul de măsline, şi a doua, compusă, adică la uleiul virgin de măsline se adaugă balasan şi alte mirodenii. Biserica armeană a adoptat modul de preparare a sf. Mir compus, componenţii fiind lavanda, scorţişoara, tămâia, diferite sucuri din flori, mosc, cleiul gen tămâie a diferiţilor copaci, etc, aproximativ substanţe provenite din 40 de tipuri de plante, ulei de in şi vin, care se aduc din diferite ţări, dar  în special din Israel, India,  Palestina, Somalia, etc.  Sucurile menţionate într-o ordine anume se toarnă în vasul sfinţit, două zile se fierb la foc domol, apoi compoziţia se strecoară prin pânze curate şi se păstrează până în ziua sfinţirii. Toate acestea se desfăţoară într-o atmosferă misterioasă, cu o mare smerenie  şi pioşenie .

Sfântul Mir se întrebuinţează în ritualurile sfinte ale bisericii, la botez, cînd se ung simţurile celui ce se botează. Pentru fiecare creştin aceasta este  o Taină  prin care darurile sf. Duh se împart fiecărui credincios, pentru a se întări în viaţa creştină, pentru a contracara toate greutăţile şă încercările din viaţă.

După  botez, asupra lui Iisus Hristos a pogorât Sf. Duh în chip de porumbel.  Apostolii după Botez, pe cei botezaţi, puneau mâna şi se rugau, pentru a primi Sf. Duh, ca să fie Pecetuiţi cu Sf. Duh (Faptele apostolilor 8. 14-17, 19. 5-7, Epistola lui Pavel catre Evrei 6. 2-4). Toate aceste mărturii din scripturi au fost baza pe care biserica a stabilit Taina Miruirei şi le-a săvâşit împreună cu Botezul ca o continuare  şi o terminaţie. În perioada apostolilor Miruirea se numea Ungere (Intaia Epistola Soborniceasca a lui Ioan 2. 27, 2 Corinteni 1. 21-22), se întrebuinţa şi cuvântul  Peceta (Epistola lui Pavel catre Efeseni 1. 13, 4. 30).

Biserica armeană Taina Miruirei o săvârşeşte imediat după botez, conform  tradiţiei transmise de bisericile străvechi, conform legilor lăsate de apostoli şi de  sfinţii Părinţi. Partea semnificativă a Tainei Pecetuirii este Sf. Mir, care semnifică Sf. Duh.  Prima parte a săvârşirii a Tainei este ungerea- pecetuirea a părţlor trupului şi a simţurilor, prin care omul primeşte daruri speciale.

Peceta de pe frunte este pentru Daruri nepieritoare, la ochi este pentru lumină, ca nici o dată să nu vadă moartea, la urechi, ca să asculte poruncile Domnului, a nasului, ca să miroasă şi a simţi dulcea viaţă,  a gurii, ca ea să fie păzită de buze, a mâinilor, pentru a îndeplini lucrări de binefacere, a imimii, ca ea să se statornicească în sfinţenie, iar dreapta credinţă mereu să fie înnoită, a spatelui, să fie un scut puternic contra a tuturor săgeţilor otrăvitoare, a picioarelor, ca ele ferm să meargă pe calea nemuririi (mentionez ca Biserica Catolică  pecetuieşte numai fruntea prin semnul crucii). Sf. Mir este simbolul vieţii veşnice, unind pe toţi armenii din toată lumea,  Sf.  Duh este cel ce ne uneşte pe toţi ca pe un popor creştin.

In acest an, în ziua de duminică, 27 septembrie, se va oficia ceremonia Sfințirii Mirului. Ceremonia va avea loc la Sfântul Scaun de la Ecimiadzin, rânduială Sfințirii Mirului urmând a fi  săvârșită conform canoanelor și tradiției Bisericii Apostolice Armene de către Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Catolicosul și Patriarhul Suprem al Tuturor Armenilor, împreună cu 12 episcopi. Mirul sfințit va ajunge apoi la toate bisericile armene din întreagă lume, spre folosință bineplăcută și de har aducătoare. (vezi comunicatul Arhiepiscopiei Armene din România )

Scris de Preot Paroh Oshakan Khachatryan

Tradus de Azaduhi Benlian

  • 59
  •