Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / Predica din Duminica Floriilor

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IMG_6252

 

Predica preotului Oshakan Khachatryan

rostită la  Biserica SFÂNTA MARIA din Constanța

 

 „Binecuvântat  este acela care vine în numele Domnului.                                                                Binecuvântare înălțării”. (Matei,  21.2)

Dragi credincioși,

Astăzi sunt Floriile – ultimul port al Călătoriei Spirituale a Postului Mare.  Lecturile despre această zi din Sfânta Scriptură se referă la intrarea triumfală a lui Hisus Cristos în Ierusalim și tribulațiile Lui în a curăța templul de neguțători. După cum mărturisește evanghelistul  Matei era ultima săptămână din viața pământească a propovăduirii lui Cristos, când hotărâște să meargă cu ucenicii săi la Ierusalim.

Și iată o imagine emblematică – simbolică – apare în fața ochilor noștri: dintr-o parte Hristos intră în Ierusalim călare pe măgar, din partea cealaltă poporul întâmpină intrarea Lui, jubilând, așternându-și hainele pe jos (pentru ca Hisus să calce pe ele), împrăștiind ramuri de palmieri și măslini pe drum, rostind cuvinte de binecuvântare și înălțând osanale Lui Hisus.           Așterneau haine, ca semn al victoriei și cântau osanale, ca simbol al glorificării Lui, al Celui ce venea în numele Domnului.

Contrar primirii festive a poporului, Cristos – regele Ceresc – intră în Ierusalim cu modestie, neavând nici armată, nici straie împărătești și nici rang regesc. Fiind în centrul atenției, Hristos nu urmărea deloc să afișeze măreție și putere, așa cum fac îndeobște regii și stăpânitorii pământești. Se împlinea astfel acea vorbă a profetului Zaharia, care spune: „Veselește-te cu bucurie, fiică a Sionului, iată vine la tine regele tău, umil încălărat pe măgar și pe măgăruș”. (Zaharia,  9.9)

După cum vedeți, Cristos – ca Rege și Mântuitor – își face glorioasa intrare în Ierusalim cu ajutorul celui mai umil animal, punând în mod clar accent pe diferența dintre regalitatea sa și cea a regilor pământului. Dar care era, dragi credincioși, în fond, motivul și prilejul real al acestui entuziasm de nedescris? Ce împrejurări extraordinare au fost pentru ca mulțimea să-L salute și să-L glorifice pe Cristos?

Am putea spune fără a greși că poporul evreu asuprit, privat de toate și înșelat de secole, vedea în Hisus Cristos pe mult așteptatul  Mesia (Unsul – trimisul Lui Dumnezeu), care venea să binecuvânteze poporul Israelului și să restabilească împărăția lui David. Era încredințat că prin intrarea sa triumfală, Hisus va realiza căderea slăbitei puteri a Imperiului Roman și se va reafirma și instaura din nou Împărăția Israelului. Această greșeală a fost cauza că același popor, într-o singură săptămână, disperat, a început să-L urască și să-L deteste pe Cristos, când L-a văzut bătut în cuie (crucificat, răstignit) între tâlhari.

Dar acel rege, pe care poporul L-a întâmpinat cu exclamații, se deosebea de ceilalți regi prin aceea că venea în numele Domnului și, din păcate, pentru lumea adunată n-a fost atât de simplu să înțeleagă că stăpânirea Lui Cristos nu este din această lume, și că lupta dusă de El este o luptă spirituală.           Hristos, prin intrarea sa triumfală în Ierusalim, instituie ideea că el a venit nu prin stăpânire pământească, ci sufletească, nu prin forța brațelor, ci prin puterea iubirii, nu pentru răzbunare, ci pentru mântuire (salvare) prin milă. Pentru a statornici toate acestea, a venit așezat pe măgar, nu prin fast material, ci prin umilință și smerenie., pentru a aduce nu războiul, ci pacea.

Hristos venise nu pentru a-i scăpa de sub stăpânirea romană, ci pentru a răsturna domnia păcatului și întunericului, pentru a stabili domnia iubirii, venise pentru a lua asupra sa păcatele și vinile oamenilor și a le răscumpăra prin sângele  Lui.

Dragi credincioși, și astăzi din Sfântul Altar al Bisericii, Cristos vorbește cu noi, prin mijlocirea Evangheliei și ne dă aceeași poruncă. Și astăzi Cristos vine spre a intra în Noul Ierusalim care este, în general, Biserica și, în special, sufletele noastre.       Oare cum îl primim noi pe Mântuitor? Cu glorificare sau cu indiferență? Cu ramuri de măslin și palmier sau prin respingere – conștientă ori inconștientă?

Dacă cercetăm cu atenție viața  noastră pământească(omenească) , vom vedea același tablou ca și în timpul intrării Lui cristos în Ierusalim.  Și astăzi mulți îl întâmpină cu sinceritate pe Cristos și salută venirea Lui,  lupta Lui împotriva păcatului și morții, statornicirea pe pământ a domniei iubirii, dar unii  refuză prin faptele lor intrarea lui Hristos în viața lor, instituirea domniei lui Dumnezeu,  pentru că „cine face răul, urăște lumina și nu vine spre lumină pentru ca să nu i se arunce în obraz propriile fapte.”

Domnul nostru Hisus Cristos se uită astăzi în ochii noștri, ai tuturor și nu mai așteaptă de la noi ramuri de palmier și măslin, care foarte ușor se pot transforma în cunună de spini și pot „împodobi” fruntea Regelui Nemuritor”. Hristos așteaptă de la noi viguroase ramuri de iubire, smerenie  și binefacere, anticipând înflorirea lor prin faptele noastre virtuoase.

Dragi credincioși, sărbătoarea Floriilor a fost orânduită de Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Catolikosul tuturor armenilor, drept ziua binecuvântării copiilor. Astăzi, în toate bisericile armene sunt blagosloviți copiii și primesc binecuvântarea dumnezeiască, pentru că – așa cum spune Evanghelia – „Paradisul Ceresc e al copiilor”. Deci astăzi este ziua curăției, a purificării sufletelor, pentru că dacă n-am avea, asemenea copiilor,  credință curată și sinceră, n-am putea moșteni Raiul Ceresc, așa cum spune Domnul: „Veniți astăzi, să ne curățim și noi inimile, să deschidem un templu al Lui Dumnezeu în inima noastră pentru a primi pe Domnul în acest Ierusalim, pentru că Hisus Cristos e templu curat, năzuind să vadă în fiecare din noi – ca simbol al smereniei – inima noastră; să scoatem și să așternem sub picioarele Lui hainele noastre îngreunate de „lăcomie, dușmănie, ură, invidie, denigrare și mânie.” Să luăm ramurile binecuvântate și să le ducem acasă ca simbol al luptei duse împotriva păcatului, prin intermediul Lui Hisus Cristos, pentru deșteptarea sufletelor noastre la dragoste, credință, speranță și bucurie.

Fie ca iubirea Domnului, slava, pacea și harurile Sfântului Duh să fie cu noi toți astăzi și-n vecii vecilor. Amin

05.04.2015

Tradus de: Arșaluis Gurău

  • 57
  •