Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / IEŞIREA SFÂNTULUI GRIGORE LUMINĂTORUL DIN KHOR VIRAP ( 29 iunie)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană de trei ori pe an prăznuieşte amintirea Sfântului Grigore Luminătorul şi anume: Intrarea în Khor Virap, Ieşirea din Virap şi Aflarea moaştelor.

 Poporul armean, în anul 301  primul a adoptat creştinismul ca religie de stat, iar în acea sfântă lucrare un rol primordial l- au avut Sf. Grigore Luminătorul şi regele Tărdat III-a. Istoriografia armeană, dar în special istoricul Aghatanghelos, cu lux de amănunte descrie acea cale plină de sacrificii, jertfele, de minuni, de revelaţii parcursă şi, bineînţeles, încununată cu victorie.

Sfântul Grigore Luminătorul, 13 ani a stat, prin porunca regelui Tărdat al III-lea în temniţa din KHOR VIRAP, pentru faptul că diviniza nu idolii păgâni, ci pe Dumnezeu cel Viu.

Conform traditiei, după omorârea sfintelor fecioare în frunte cu Hripsime, regele Tărdat al III-lea se îmbolnăveşte de o boală incurabilă. Sora lui în vis  află, că pe rege îl poate vindeca numai Grigore, care este întemniţat în Khor Virap. Cei din palat credeau că Grigore este mort, însă visul se repetă de trei ori, şi acest fapt îi obligă să încerce să vadă, dacă Grigore este viu. Deschizând temniţa, văd că Grigore este  viu şi îl aduc la palat. Grigore, prin rugăciuni, îl vindecă pe regele Tărdat al III-lea şi organizează creştinarea poporului armean.

Acest miraculos adevăr de ieşire din temniţă a lui sf. Grigore Luminătorul, este o expresie a Providenţei divine pentru noi, armenii. Nu trebuie uitat faptul, că   Sf. Grigore Luminătorul prin exprimarea credinţei  sale, a refuzat  adorarea idolilor, şi  a fost întemniţat 13 ani  în Virap, fiind supus unor chinuri şi patimi. Apoi a devenit apostol a lui Iisus. Acest dar l-a primit nu de la oameni, ci de la  Dumnezeu.  Într-un sfârşit, după 66 de zile de propăvăduire,  predici  şi rugăciuni, pentru Armenia păgână  s-a deschis Cerul, şi lumină milostivă divină s-a răspândit în lumea Armeană. De aceea el este numit Luminătorul (LUSAVORICI).

Taina acestei sărbători pentru noi, armenii, este sacră, fiind dedicată primului Patriarh, primului  mărturisitor şi Luminător, care în toată viaţa sa a păstrat intactă şi curată credinţa creştină, iar ruga născută din acea credinţă ne menţine şi ne întăreşte pe noi în credinţa noastră. Acea rugă continuă până –n zilele noastre, şi devenind  o  candelă, luminează ţara noastră. Prin această credinţă sf. Grigore Luminătorul a rămas neclintit în faţa încercărilor din lumea înconjurătoare; el nu a disperat. Bisericile şi mănăstirile construite în Armenia, fiind mărturiile credinţei sale, al răbdării şi al  devotamentului, totodată sunt cele mai elocvente mărturii ale biruinţei  dreptăţii şi  al adevărului, care este în Împărăţia Cerurilor.

Biroul de presă al Arhiepiscopiei Armene

  •  
  •