Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / Hramul bisericii armene Sfânta Maria din Botoșani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Sentimentul identității și al apartenenței la o comunitate a fost dintotdeauna întărit prin credință.  Într-o lume a confuziilor și destabilizărilor de tot felul, este cu atât mai legitimă nevoia de securitate prin împărtășire spirituală, prin menținerea în viață a rădăcinilor dătătoare de sens.

Identitatea spirituală a unui popor, și, astfel, legitimarea existenței sale,  nu se obțin din amalgamarea, uniformizarea sau distrugerea culturilor diferite care l-au creat și l-au hrănit.  Dimpotrivă, demnitatea și forța de expresie a sinelui național se dobândesc doar prin recunoașterea acestor culturi și prin respectarea vestigiilor care demonstrează și susțin  rolul lor vital.  

Hramul bisericii armeano-gregoriene Sfânta Maria din Botoșani, celebrat anul acesta sâmbătă, 14 decembrie, a fost un prilej pentru armenii din Moldova de a se reuni la slujba oficiată de  PS Episcop Datev Hagopian, Întâistătătorul Bisericii Apostolice Armene din România, de preot Radu Kricor Holca, preotul vicar al Catedralei Episcopale a Arhiepiscopiei Armene și de preot Azad Torkom Mandalian, preotul parohiei armene din Suceava.

Dacă, în 1991, prăbușirea cupolei bisericii Sfânta Treime a determinat oficierea slujbei de madach în biserica Sfânta Maria, anul acesta lăcașul, supus renovării, nu a putut să-și primească enoriașii, astfel că aceștia au trăit sfântul moment al regăsirii de sine și împreună întru Dumnezeu prin participarea la madach în capela bisericii Buna-Vestire din incinta Cimitirului armenesc din Botoșani.

Locul ales nu este deloc lipsit de importanță,  în comunitatea  mică a armenilor botoșăneni, la care s-au reunit, ca în fiecare an, armenii din Bacău, Roman și Suceava. Monumentele funerare unicat, de o valoare artistică inestimabilă, stau mărturie despre importanța contribuției armenilor la istoria orașului, așa cum o fac și numeroasele case a căror frumusețe dă farmec urbei.

  Cu atât mai firească a fost, în acest cadru, continuarea tradiției de a se pomeni numele înaintașilor scriși în Lista donatorilor și de a se comemora faptele și meritele personalităților marcante ale comunității, începând cu ctitorii bisericilor. Figurile acestora rămân vii în memoria noastră prin eforturile uriașe de a reabilita bisericile armenești din Botoșani. Dacă aceste două lăcașuri de cult au devenit cunoscute în lumea întreagă și valoarea lor istorică a fost evidențiată la nivel internațional, faptul se datorează atât acelor membri ai comunității, istorici de o înaltă ținută intelectuală,  care au scris despre ele, precum și acelora care, cu generozitate și având conștiința importanței gestului făcut, au oferit contribuții financiare însemnate pentru comunitate și biserică și au ajutat membrii tineri ai ei să își urmeze destinul  și să devină preoți ai Bisericii Apostolice Armene din România.

Totuși, date fiind vechimea celor două biserici-monument, starea de degradare, ba chiar pericolul de a se surpa au îngrijorat permanent comunitatea în ultimii ani. De aceea, dacă aceste biserici încă mai există astăzi, faptul se datorează în primul rând ultimilor doi președinți trecuți în neființă ai Filialei Botoșani a Uniunii Armenilor din România, Domnul Profesor Ștefan Iovanesian și remarcabila lui colaboratoare și urmașă în funcție,  Doamna Bibliotecară Viorica Popa. Preotul vicar Radu Krikor Holca a amintit și anul acesta contribuția lui Ștefan Iovanesian la asigurarea funcționării neîntrerupte a bisericii Sfânta Maria și la realizarea de filme, documentare, emisiuni prin care au fost recunoscute importanța și rolul edificiului în patrimoniul cultural internațional. De asemenea, cuvinte de recunoștință a rostit și pentru vrednica de pomenire doamna Emanuela Cocotă, cea care a oferit cu generozitate fondurile pentru restaurarea capelei unde a avut loc manifestarea religioasă.

Într-un laudatum final, Prea Sfințiile  lor a binecuvântat memoria aceleia de la a cărei trecere în lumea drepților se împlinesc, pe 30 decembrie, 3 ani, dar care și-a găsit pentru totdeauna locul în inimile noastre pentru faptul că și-a închinat întreaga ei viață comunității din care va face pentru totdeauna parte. Viorica Popa, om al cărților, modestă în ființa ei exterioară, avea o strălucire a privirii și o putere a cuvântului care a trezit multe inimi și conștiințe. A fost Sufletul comunității armene din Botoșani, Omul care a ținut efectiv în viață biserica Sfânta Maria cu puterea împărtășirii convingerii proprii asupra celor care aveau putere financiară. Pentru deschiderea ochilor și a minților mai-marilor vremii Viorica Popa s-a uitat pe sine și s-a pus cu totul în slujba nevoilor comunității. Ființa ei micuță și fragilă a adăpostit o conștiință uriașă, convinsă de necesitatea refacerii numelui măreț al Bisericii Armene din Botoșani și a reînvierii strălucirii ei. Viorica Popa este Omul  care, prin puterea convingerii sale, a înfrânt rezistențe și inerții. De asemenea, ei  i se datorează faptul că, la Botoșani, în  paraclisul bisericii armene Sfânta Maria, ființează, din 2015, primul muzeu religios armean din afara Bucureștilor, muzeul Dirayr Mardichian. Cu forța uriașei sale iubiri față de comunitatea pentru care a trăit, armenii se poate cunoaște și recunoaște în paginile cărților care le-au fost închinate și care au făcut din biserica, istoria și cultura lor piloni fundamentali în viața culturală botoșăneană, așa cum nicio parohie din țară nu a mai reușit.

Dacă, în timpul vieții, Viorica Popa a primit de la Sanctitatea Sa Karekin al II-lea, Patriarhul Tuturor Armenilor, Medalia Sfântul Nerses Snorhali și Hrisovul de binecuvântare patriarhală ca o recunoaștere a meritelor sale, sâmbătă, 14 decembrie 2019, printr-un emoționant Te Deum, armenii din Moldova i-au încredințat din nou, la trei ani de la plecarea ei dintre noi, cheile sufletului comunității, înnobilat veșnic de memoria ei.

 Articol și fotografii, dr. Mihai Florin Șoldănescu

.

Biroul de presă al Eparhiei Armene din România

  •  
  •