Mihai Stepan Cazazian

CREDINȚĂ / A cincea Duminică a Postului Mare

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

datavori-kiraki-1924 (1)Predica preotului paroh Oshakan Khachatryan  rostită  la   Biserica  „Sfânta Maria” din Constanța

 

În numele Tatălui, al Fiului  și al Sfântului Duh.  Amin

 

<<Dar cand va veni Fiul Omului, oare va

gasi credinta pe pamant? >> (Luca 18.1-8 )

 

Astazi este a cincea duminica a Postului Mare, care si-a primit numele de la parabola evanghelica << Povestea judecatorului nedrept >>. Iisus a spus aceasta parabola ucenicilor Sai pentru a sublinia faptul ca trebuie sa ne rugam mereu fara a ne plictisi << intr-un oras traia un judecator care nu avea teama de Dumnezeu si nici rusine fata de oameni. In acelasi oras traia si o femeie vaduva , care il ruga << apara-mi drepturile in fata celor ce ma urmaresc >> . Judecatorul a respins procesul pentru o luna perioada de timp , dar in cele din urma a spus << desi eu nu ma tem de Dumnezeu si nu imi este rusine de oameni, dar pentru ca vaduva aceasta este suparatoare pentru mine, sa vad procesul ei, ca sa nu ma mai deranjeze venind la mine>> . Atunci Domnul a continuat << ascultati ce spune acel judecator nedrept. Da, va spun, le sunt aparate drepturile. Dar cand va veni Fiul Omului, oare va gasi credinta pe pamant? >> (Luca 18.1-8 )

Dragi credinciosi, duminicile Postului Mare si indeosebi aceasta duminica are o semnificatie aparte pentru progresul nostru spiritual. Pentru consolidarea credintei si a sufletelor noastre este foarte impotant sa ne rugam neincetat fara a ne plictisi. Dumnezeu ne cheama la rugaciune cerandu-ne sa ne rugam cu rabdare. Prin rugaciune se creaza o punte invizibila intre noi si Dumnezeu, care ne da o noua forta. Se intampla ca noi sa ne rugam, sa cerem ceva de la Dumnezeu si cu cat asteptarea se prelungeste, ne plictisim sa ne rugam pana la vederea rezultatelor. Din anumite motive ni se pare ca daca ne rugam, ne exprimam credinta in Dumnezeu. In cele din urma, rugaciunea este o chestiune de suflet ci nu de cuvinte, Dumnezeu nu se uita la cuvintele celui ce se roaga ci la sufletul acestuia. Iisus arata ca este posibil sa te rogi fara a avea credinta. Sub acest motiv Iisus porunceste sa ne rugam si sa nu ne plictisim. Plictiseala este semn de necredinta. Daca ne plictisim, aceasta inseamna ca in timpul rugaciunii mintea noastra nu este concentrata asupra lui Dumnezeu, ci asupra altor lucruri. Invatatura de azi ne invata nu ca trebuie sa luptam impotriva necredintei, ci pur si simplu sa credem. Aceasta credinta a ajutat-o pe femeia vaduva. Sa ne amintim ca femeia stia ca judecatorul este nedrept, fara credinta in Dumnezeu, fara rusine, dar ea, s-a intors mereu la el cu aceeasi rugaminte, cu credinta si speranta, pana cand dorinta ei s-a indeplinit. Asa cum noul nascut nu poate sa nu planga tot asa crestinul nu poate sa nu se roage. Exsita momente in viata cand ne oprim sau nu avem dorinta de a ne ruga. Si aici se pune intrebarea daca este corect sa ne obigam pe noi insine sa ne rugam. Pe de-o parte nu ar trebui, daca credem ca prin rugaciune ar trebui sa evitam mania lui Dumnezeu. Asa credeau stramosii nostri , ca daca nu se roaga Dumnezeu ii va pedepsi. Rugaciunea nu este un ritual simplu, rugaciunea reprezinta munca si viata. Daca stim importanta rugaciunii in viata si de ce Dumnezeu ne indeamna mereu sa ne rugam, atunci cu siguramta vom sti ca rugaciunea este parte integranta a vietii noastre. Sunt trei motive pentru care Dumnezeu doreste si ne porunceste sa ne rugam. Primul este ca prin rugaciune ne exprimam increderea in Dumnezeu. La sfarsitul pildei << judecatorului nedrept>> Iisus adauga << … dar cand Fiul Omului va veni, va gasi credinta pe pamant ? >>. Cu alte cuvinte necredinta este motivul pentru care noi ne plictisim si ne oprim din rugaciune. De ce vaduva l-a tot intalnit pe judecatorul nedrept si necredincios, deoarece aceasta avea credinta si sperantaca cererea ei va fi luata in considerare in cele din urma. In al doilea rand , prin rugaciune ne intoarcem catre Dumnezeu. Adam, atat in gradina Edenului cat si inafara ei a vorbit mereu cu Dumnezeu. Si daca rugaciunea este o conversatie cu Dumnezeu, atunci de ce sa nu ne rugam, cine ne poate intelege mai bine gandurile, dorintele, problemele si bucuriile daca nu Dumnezeu. Astazi Dumnezeu vorbeste cu noi prin intermediul Evangheliei, prin care umple golul din sufletele noastre. In al treilea rand, prin rugaciune ne ajutam pe noi insine. Sa ne amintim exemplul Sfantului apostol Pavel, care ne indeamna de multe ori in scrierile sale << rugati-va pentru noi>> . Rugaciunea pentru prieteni, familie, straini, este ajutorul cel mai de pret. Prin credinta ne exprimam increderea in Dumnezeu, vorbim cu Dumnezeu si ne ajutam unii pe altii. Sa ne amintim de asemenea ca ne putem ruga oriunde dar principalul loc de rugaciune este Biserica, Casa Domnului. Si cand Iisus spune << mergi in casa ta, inchide usa si fereastra si roaga-te >> nu trebuie inteles literalmente. Casa este sufletul omului. A inchide usa si fereastra inseamna a te deconecta de gandurile lumesti si a te concentra asupra rugaciunii. Si prin credinta, rugaciunea sa se ridice si sa fie primita de catre Dumnezeu. Deci, sa ne intoarcem cu totii inspre Dumnezeu si sa ne rugam. Persistenta neobosita, rugaciunea, increderea, speranta, sa fie cu noi, binecuvantarea si slava lui Dumnezeu in veci, Amin.

 

22.03.2015

  •  
  •