Giuseppe Munarini

Crăciunul și Boboteaza pe Insula „Sfântul Lazăr” din Veneția

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Și anul acesta, pe insula „Sfântul Lazăr” din Veneția, celebrările liturgice din perioada Crăciunului au fost deosebit de frumoase. Nu găsesc adjective ca să-mi exprim bucuria: biserica era plină, neîncăpătoare față de anul precedent și ceilalți ani. Credincioșii au venit din toate orașele Regiunii Veneto. Aceștia erau de diferite origini: din Orientul Mijlociu, din Armenia, dar, nu lipseau nici italo-armenii și italienii care iubesc neamul fiilor lui Haik.

La Biserică, Sfânta Liturghie a început la orele 11,00 și a fost oficiată de către părinte Vartabed Elia Kilaghbian, abatele General al Ordinului Armean Mechitarist, asistat de alți preoți și clerici. Era de față și Excelența Sa Mons. Vartan Kechichian, Arhiepiscop și Coordinator emerit al Ordinariatului pentru Armenii Catolici din Europa Orientală, din Ordinul călugăresc mehitarist. Mai erau prezenți și mulți confrați, printre care pr. Vartabed Levon Boghos Zekiyan, profesor universitarla Universitatea din Veneția și la Institutul Pontifical Oriental din Roma.

Didascalia: Parintele Abate General Elia Kilaghbian

 

Răspunsurilela Sfânta Liturghieau fost date de cor în limba armeană clasică.

După cum se știe, în Biserică armenească, Nașterea și Botezul Domnului sunt o sărbătoare unică, cu toate că armeno-catolicii celebrează Sărbătoarea Crăciunului în 25 Decembrie, ca și catolicii și ortodocșii care urmează calendarul gregorian, numit și de „stil nou”.

Două au fost părțile principale ale Slujbei: Sfânta Liturghie Euharistică și Sfințirea Apelor, care se celebrează cu mare solemnitate în toate riturile orientale, cu excepția Siro-Malabarezilor din India.

Dacă parcurgem troparele Sărbătorii, ne dăm seama că acestea în Biserica armeană înalță o laudă minunată Maicii Domnului, care l-a născut pe „Cel fără de început”, a iubit pe Dumnezeu incompresibil, Creatorul lumii. Maria este o creatură care a fost iluminată, care l-a primit pe „Cel infinit de Mare”, devenit, din dragostea față de noi, un prunc.

A doua parte a ceremoniei a fost Sfințirea apelor, în timpul căreia s-a retrăit Botezul Domnului în apele râului Iordan. În această parte a slujbei s-au citit atât prorociile cât și troparele și o Epiclesă unde se subliniază coborârea Domnului și acțiunea desăvârșită de către Sf. Ioan Botezătorul, inel de legătură dintre Vechiul și Noul Legământ.

Momentul emoționant a fost imnul cântat după glasul 7:

<<Lumină din lumină, dela Tatălai fost trimis și Te-ai întrupat de Sfânta Fecioară, ca să-l reînnoiești din nou pe Adam care era corupt. Tu, Dumnezeu, ai apărut pe pământ, ai umblat împreună cu omul și ai mântuit universul din blestemul lui Adam>>.

Niște picături din Sfântul Mir au fost vărsate în apă, crucea a fost scufundată iar în timpul acestor gesturi se cânta:

<<Binecuvântată să fie această apă prin semnul Sfintei Cruci și Sfintei Evangheliei și Harului acestei zile, în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt, acum și în pururea și în vecii vecilor. Amin. Alleluia, Alleluia, Alleluia>>.

Cu Sfințirea apei s-a desăvârșit o sfințire cosmică.

Boboteaza a fost într-adevăr o zi plină de lumină. Așa cum Botezul este o sărbătoare a luminii, în biserica bizantină, cel botezat este și „cel nou iluminat”. Conform Evangheliei, Isus însuși este lumină: Sf. Ioan Evanghelistul și Teologul ne spune despre Sf. Ioan Botezătorul: „Nu el era lumina, ci trebuia să dea mărturie despre lumină” (Ioan 1,7), iar despre Isus: „În El se afla viața, iar viața era lumina oamenilor” ( Ioan 1,4).

Hristos, deci s-a născut ca se ne aducă lumina cea adevărată, căci El era, este și va fi lumină și a acceptat să fie botezat ca un păcătos, ca să ne arate nouă umilința și faptul că harul vine numai din Cer, dela Dumnezeu.

Ziuă frumoasă, așadar, în acest colț al Armeniei, mărgăritar pus în coroana frumoasă a Reginei Adriaticului, Veneția. Cel de Sus ne a dat o zi splendidă: am avut cerul senin și o lumină vie, poate mai frumoasă decât lumina primăverii, o lumină terestră ca se ne gândimla Cea de sus.

A fost ziua în care i-am revăzut pe cei pe care nu putem întâlni în fiecare zi, căci viața noastră zbuciumată ne împiedică mereu să rămânem cu cei pe care-i iubim sau să ne împărtășim cu aceștia bucuriile și suferințele noastre.

Mulți armeni, dintre cei care se află în Regiunea Veneto, au venit aici ca să dovedească că mai sunt armeni care se roagă și cântă, așa cum s-au rugat și au cântat strămoșii lor, în zone care au fost năvălite și umplute de străini de Țară, de Biserică, de Creștinism.

Parintele Grigor Mikaelian si doctorul  Gregorio Suren Zovighian

 

Nașul Botezului Domnului, anul acesta, a fost domnul dr. Gregorio Suren Zovighian, de profesie dentist, excelent cunoscător al limbii și istoriei armene. El are și rădăcini armeno-române: bunicii lui din partea mamei au locuit din 1923 până la moartea lor în România și sunt înmormântați în cimitirul armenesc din București, iar mama lui a locuit în România până în anul 1938. Recent doctorul Zovighian a vizitat România.

Când am fost pentru primă oară în România, dânsul și răposatul său tată m-au ajutat să întru în legătură cu armenii din Capitală.

Giuseppe Munarini

                                                                                                                                                                                              Foto Francesco Marchi

 

  •  
  •