Eduard Antonian

Craciunul si Anul Nou la noi, la armeni!

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

miniatura armeneasca_5Cind eram mic „Metzhayrig Vartan“ (bunicul) inca pastra anumite traditii, mai mult sau mai putin sacre sau laice. Imi amintesc de exemplu cum in acele ierni crunte din perioada comunista imi ungea cu untura de porc si imi lustruia bocancii astfel ca apa sa nu patrunda in incaltaminte si nu cumva („Der Im Asdvatz!“)  sa raceasca „manciuga“. Venea bietul batrin cu o pulpa de porc si se apuca s-o macelareasca si s-o gateasca asa cum apucase el sa vada cind era copil si adolescent pe la strabunicii mei si prin peregrinarile sale. S-au pierdut traditiile. Din pacate in foarte putine case armenesti din Romania mai poti gusta din bucatele Craciunului sau din atmosfera adevaratei sarbatori armenesti a Nasterii Domnului (sarbatorita la noi pe 6 ianuarie). Poate doar la Tanti Ani Garabedian acasa sau la Tanti Ulig mai poti gasi ceva din ceea ce a insemnat Craciunul la armenii din Romania. Dar revenind, va propunem sa cititi cum se desfasurau altadata colindele si sarbatorile de iarna la armenii din Romania.  Sursa principala sint articolele lui H. Dj. Siruni intitulate “Datini si obiceiuri de Craciun la armeni” pe care le-am preluat din Ani – Anuar de Cultura Armeana 1937:„Un regulament cu data de 3 ianuarie 1918 pe care l-a gasit parintele Gr. Govrighian in arhivele din Elisabetopol (astazi Dumbraveni) si care precizeaza conditiile de botez, logodna, inmormintare si alte asemenea servicii, prevede in art. 21 ca atunci cind voinicii merg la colinde sa cinte o vestire si un cintec de colinde. In ordinea cronologica, marturia urmatoare dateaza din 1727 cind s-a intocmit regulamentul fratietatii Sfintul Stefan din Giurgiov (astazi Gheorghieni) de catre protopopul din Gherla, parintele Minas Torosian. Acest regulament in articolul 17 prevede venituri ale fratietatii si beneficiului de la colindele de Craciun. Statutele fratietatii Sfinta Treime din Gherla au fost intocmite in 20 august 1729 de catre un prelat vizitator, Arhiepiscopul Stepannos Rosca – pe baza unui regulament vechiu – introducindu-se in aceasta din urma mai cu seama reguli bisericesti. In articolul 9 prevede ca atunci cind se umbla cu colindele sefii fratietatii,   prefectii, trebui sa mearga inainte, avind in mijlocul lor pe Marsalek cu bastonul in mina; iar in urma acestora trebuie sa mearga voinicii, care trebuie sa aiba grija sa nu imbete si sa nu faca zgomot, prin urmare sa nu bea la nici una dintre case. Aceeasi prevedere este pastrata in statutele de la Cic-Sipviz (Frumoasa de astazi) ale fratietatii cu acelasi nume care poarta data de 1730 si care este intocmit de acelasi Arhiepiscop Stepannos Rosca… Spune ca este o mare rusine ca vreun armean sa plece sau sa incuie usa atunci cind fratii care umbla cu colindul vin sa-i viziteze, si ca prin urmare este obligat sa ramiie acasa in acea zi. Articolul urmator stabileste suma care trebuie sa se dea fratilor care vin cu colindul, de 6, 4, si 2 grosi dupa starea fiecaruia, fiind socotit rusinos sa se dea mai putin. Potrivit articolului 7, rezultatul banesc al colindului revine in intregime bisericii. Iar articolul 8 prevede ca trebuie sa se mearga cu colindul mai intii la epitrop, apoi la primar (birov) si la notabilitati, iar pe urma la ceilalti… In 1790 un alt statut din Botosani despre fratietate ne spune ca toti tinerii sint obligati ca la sarbatorile Craciunului, in Ajun sa meaga cu colindul la vatafii lor apoi impreuna cu acestia din urma sa umble pe la toate casele, atit la bogati cit si la saraci. Toata lumea este obligata sa dea obolul dupa puterea fiecaruia, obol ce va servi la construirea si marirea Sfintei Biserici. Acela ce nu va voi sa mearga cu colindele la casa vatafului va fi obligat sa plateasca o amenda de 100 de bani.“

miniatura armeneasca_4Colindele. Ne amintim cu totii cu nostalgie de colindele de altadata. Dar oare mai stie cineva cum sunau sau cum erau colindele vechi armenesti de odinioara ale consîngenilor nostri din Romania? Ne povesteste din nou H. Dj. Siruni intr-un stil naiv si pentru mine ca armean, chiar putin induiosator:

„Pr. Grigore Govrighian defunctul staret al Mechitarislilor din Viena, care erau originari din Gherla, aminteste atunci cind povesteste despre trecutul orasului armenesc de odinioara un fragment din cintelcele de colind:

Iisus plinge, n-are scutece,
Si-a taiat fusta si l-a invelit
de asemeni:    Dati-mi banii
Ca sa plec pe aici incolo.

Intr-un caiet de cintece scrise in Ardeal da de urmatorul exemplu:

Noua copiilor sa ne dai minte si cuget,
Iar batrinilor sa le fii Mintuitor,
Sa ne feresti de toate relele,
Sa ne faci fii ai Raiului.

Un alt cintec de colind are urmatorul cuprins:

S-a nascut un prunc in Betleem
Deci Ierusalimul este in veselie
A luat chip omenesc
Si suflet Dumnezeesc.
L-au cunoscut asinul si boul
Si i s-au inchinat numaidecit
Au venit regi din Sapha
Au daruit aur, smirna si tamiie,
Au intrat cu totii inauntru
S-au inchinat noului nascut.

In Romania in localitatile unde numarul armenilor este mai mare, tinerii armeni umbla in prezent (n.n. Umblau!) cu colindul in casele armenesti in noaptea de 5 ianuarie. Ceea ce cinta ei nu este un cintec popular ci sint primele doua strofe ale unei admirabile cantate (saragan):

O! Mare si minunat mister!
Ce astazi te-ai aratat,
Pastorii cinta laolata cu ingerii
Si dau de veste lumii intregi
S-a nascut un nou rege
In orasul Betleem.
Fii de oameni slaviti-l
Caci pentru noi s-a intrupat.“

miniatura armeneasca Craciun_1Stiu ca sint utopic, stiu ca sint conservator si traditionalist, dar in realismul meu cred ca aceste traditii frumoase ale strabunicilor nostri probabil ca nu vor mai reinvia niciodata. Bineinteles, ca si eu, ca toti armenii pot da idei si de aceea as propune, oare ce ar fi ca noi, tinerii, cei apropiati mai mult sau mai putin de generatia mea sa ne stringem sa invatam citeva colinde si sa mergem pe la armenii care inca mai tin la aceste traditii (cum ar fi Tanti Ani, Tanti Ulig sau Hayr Surp de exemplu)? Dar haideti sa vedem in continuare cum era masa de Anul Nou la noi, la armeni. Ne povesteste acelasi neobosit H. Dj. Siruni:

„In multe locuri se obisnuieste ca sa se gaseasca pe masa sapte feluri de gustari. In general farmecul mesei il constituie fructele uscate ca alune, caise, nuci, migdale, stafide etc. Sint nelipsite de asemeni sugiukul si pistilul, dulciuri facute din zeama de struguri. Insa este necesar ca masa de Anul Nou sa fie impodobita cu prajitura zilei care se numeste Gata sau Kata. Daca nu e zi de post coca prajiturii este framintata cu lapte, daca e zi de post, cu miere. Pe Gata se deseneaza diferite figuri de animale si pasari, adesea desene de biserici. Forma gatei este rotunda, insa citeodata este in forma de cruce, ovala, triunghiulara sau patrata. Are gropite in care copiii pun graunte si se joaca apoi le pun pe acoperisul casei si asteapta ca sa vie pasarile sa le ciuguleasca. Pe masa de Craciun si de Anul Nou se aprind luminari cumparate si aduse de la biserica dupa numarul membrilor familiei. Ramasitele acestor luminari se pun pe izvoare pentru ca apele lor sa fie tot anul curgatoare si dulci. Luminarea bunicii este intotdeauna colorata, si pentru ca sa o stinga copiii arunca cu boabe de griu pina cind bunica se indura sa le dea darurile. La masa o moneda se pune in piinea de Anul Nou care este impartita de stapinul casei in bucati egale tuturor. Norocos este acela in a carui bucata se gaseste moneda… Bradul de Craciun nu este un obicei vechi la poporul armean, acesta a fost introdus din Europa in ultimul secol in traditia armeneasca si in rindul cerlorlalte datini. Totusi ramura verde ocupa un loc de cinste pe masa de Anul Nou. In multe locuri se pune pe masa o piine mare in care este infipta o ramura de maslin. Ai casei rup cite o bucata din ea si-si impodobesc fiecare ramura cu alune si nuci pentru ca in cursul anului sa fie norocosi. In alte locuri acest pom este adus la biserica si sfintit dupa care se aduce acasa. Stapinul case il fixeaza pe o sfoara si membrii familiei il impletesc cu  cite o suvita din parul lor. In dimineata zilei de Anul Nou stapinul casei loveste cu ramuri peretii casei, peretii staulului, animalele domestice apoi atirna doi covrigi de coarnele boului pe care pune doua luminari aprinse si se indreapta boul spre poarta. Daca trece pragul cu piciorul drept este semn bun, iar daca nu, este semn rau. Se fac prin urmare sfortari ca boul sa treaca pragul cu piciorul drept. De altfel fiecare observa ca atunci cind intra si iese din casa sa intrebuinteze mai intii piciorul drept. Este semn rau cind cineva greseste si intrebuinteaza piciorul sting… Asemeni altor popoare si la armeni este raspindit obiceiul de a stringe danii. Colinda nu numai copiii ci si cei in virsta. Daca la orase ei bat in usa dinspre strada cerind daruri de la stapinii casei, in sate copiii merg pe acoperisurile caselor. Trebuie sa se aiba in vedere ca in satele armenesti acoperisurile caselor sint drepte si legate una de alta, astfel ca e usor sa se treaca pe un acoperis de la o casa la alta. In multe provincii exista obiceiul de a se atirna de cosul casei traiste, briuri sau ciorapi colorati. Copiii striga de pe acoperis «Bunica, pune ceva in traista mea si in ciorapul meu» daca i se raspunde de jos «Draga, n-am nimic copiii» striga de sus «Sa-ti cada un soarece in oala». Tinerii logoditi isi atirna briurile lor scumpe si primesc in ele fel de fel de fructe, fara sa-si vada insa logodnica.“

Sint traditii si obiceiuri uitate, ritualuri care probabil intr-o lume sufocata de Mosi Craciuni made in China, nu vor mai vedea sfinta lumina de Craciun, poate, niciodata. Dar sa fim optimisti, sa ne bucuram de aceste sarbatori si sa reincercam pe cit posibil sa retraim spiritul strabunicilor nostri la sfinta masa de Craciun. Sarbatori fericite tuturor atit cit se poate si sa ne reamintim atmosfera creata in copilarie de catre Metzmayrig. Caci inca mai sintem si ne simtit armeni!

  •  
  •  

One Response to Craciunul si Anul Nou la noi, la armeni!