Mihai Stepan Cazazian

Crăciunul și boboteaza la armenii Bucovinei

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

                        În seara de 5 ianuarie era un cer plumburiu, bătea un pic vântul.

                        Luminile de la biserica Sfânta Cruce din Suceava erau aprinse deja. Rând pe rând, soseau enoriașii, însoțiți de membrii familiei.

                        Aprind lumânări, se roagă, se gândesc atât la cei plecați dintre noi, cât și pentru sănătatea celor trăitori.

                        În biserică miroase a portocale și a tămâie. Copii și adulți gravitează în jurul bradului. Copiii trag cu ochiul la darurile de sub brad.

                        Începe slujba de Ajun. E seara în care Iisus Hristos a venit printre noi și acest miracol trebuie să ne facă să nu ne pierdem speranța. Seara în care Dumnezeu ne amintește cât de mult ne iubește și cât de mult ne va iubi!

                        După slujbă, ne-am bucurat de o surpriză: Robert ne-a colindat din toată inima. Cu vocea sa sinceră de copil, ne-a adus aminte de momentul nașterii Mântuitorului. Mai mult ca oricând, acest moment ne-a descătușat inimile și am primit din toată inima spiritul Crăciunului! Toată audienţa a fost emoţionată de-a dreptul. Nimeni nu se mai dădea dus de la biserică!

                        La un moment dat, a început să ningă… Copiii întindeau mânuțele către cer, pentru a prinde fulgii de zăpadă, care se strecurau către pământ.

                        Privim în curtea bisericii, totul pare amorțit. Doar luminile lăsate aprinse în biserică peste noapte, care se văd de la depărtare, amintesc de Steaua călăuzitoare care i-a dus pe magi și pe păstori către nou-născutul care avea să ne salveze într-o zi de tot ce este rău și să ne arate o nouă cale, către iubire și iertare.

                        Rugăminţile adresate lui Moş Crăciun au început să se îndeplinească!

                        Crăciun fericit, dragi armeni, oriunde v-ați afla!

                        Să vă bucurați de spiritul Crăciunului și să-l păstrați în inimi mereu!

 

De Bobotează

 

                         De mulți ani nu a fost atât de frig de Bobotează! Cerul e plumburiu, ninge și bate un pui de Crivăț.

                        Cu toate acestea, enoriașii se îndreaptă către biserica armenească Sfânta Cruce. Nu doar armeni, ci și cetățeni de altă confesiune cărora le face plăcere să asiste la slujbă și să ia apă sfințită într-o atmosferă prietenească, fără îmbulzeală…

                        Totul este pregătit: cazanul cu apa care va fi sfințită, busuiocul, Crucea străjuiește pe masă. Bradul de Crăciun e la locul lui și încă i se dau târcoale discrete…

                        La armeni, azi, 6 ianuarie, se celebrează Nașterea și Botezul Domnului. Copilul sfânt care a venit pe lume din dragostea lui Dumnezeu pentru noi, Creația sa, a fost consacrat menirii sale.

                        Apa sfințită ne curăță sufletele de gândurile negre, de răutăți, de intenții malefice. Ne aduce bucurie și senzația că ni s-a ridicat de pe umeri o mare povară.

                        Copiii comunității încep să preia din răspunderile bisericești: Robert și Dikran îl asistă pe preotul Mandalian; Robert ține crucea pentru binecuvântarea credincioșilor, Dikran e ministrant. Drumul către Dumnezeu e găsit mai ușor de copii.

                        Umplem sticluțele cu aghiazmă și ne bucurăm că și acei mai suferinzi din comunitate au venit printre noi. Din nou, gândurile zboară către cei care au plecat dintre noi, mai ales la aceia care ne-au părăsit în anul 2016. Poate le promitem în gând că nu o să uităm tot ce au făcut pentru noi, poate ne rugăm pentru odihna lor veșnică… Ne gândim și la vârstnicii comunității care, din motive de sănătate, nu au putut fi alături de noi și le urăm din toată inima să-și recupereze sănătatea, iar preotul îi va vizita, pentru a le aduce binecuvântarea şi o vorbă bună, care sunt mai valoroase decât orice medicament.

                        Privim bradul pentru ultima oară, căci duminica viitoare nu-l vom mai găsi în biserică. Vom găsi însă biserica, care ne așteaptă mereu, răbdătoare ca o mamă, care ne ajută să găsim răspunsurile pe care le căutăm.

                       

Corina DERLA

 

  •  
  •