Redactor

Un Crăciun în familie (Dzănunt la Constanța)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

                                             IMG_0359

            Este un adevăr îndeobște cunoscut că apropierea Sfintelor Sărbători de iarnă ne umple sufletele cu un sentiment de bucurie, de așteptare încordată a unui Bine aproape insesizabil, dar cert. O nerăbdare greu reprimată, împreună cu o dorință de a comprima Timpul și un simțământ dătător de speranță ne însoțește permanent.  Impresia unei înnoiri, a unei primeniri sufletești, chiar ne face mai buni, mai sensibili la durerile lumii, mai altruiști. Nicio altă sărbătoare nu are farmecul luminos al Crăciunului.

Duminică, 5 ianuarie 2014 nu a fost o zi obișnuită pentru armenii din Constanța. Enoriașii s-au adunat  – mai punctuali ca de obicei – la biserică, astfel încât să fie prezenți chiar de la începutul slujbei religioase. Coriștii erau și ei în straie de sărbătoare cu robe albe și pelerine cu cruci. Într-o atmosferă de reculegere și tulburătoare evlavie a început părintele Oshakan serviciul divin. Armine Khachatryan – a intonat – solo – „Զանճառելի լուսոյ մայր”(„Zangiareli luso mayr”).  Un mare număr de credincioși, precum și toți copiii au primit împărtășania în Ajunul Sfântului Crăciun și al Sfintei  Boboteze. Predica părintelui a adus, ca de obicei, date noi, inedite pentru toți, cu privire la cauza, scopul și efectele apariției Fiului lui Dumnezeu pe  acest pământ, precum și cu privire la jertfa și învierea Sa. În încheiere, corul a cântat „Այսօր տոն է սբ. Ծննդյան” („Aysor don e Surp Dzănntyan”)

IMG_0236

            Moș Crăciun, anunțat de clinchetul vesel al clopoțelului, și-a făcut mult așteptata apariție, spre bucuria copiilor, nerăbdători să-și primească darurile, oferite – ca în fiecare an – de Uniunea Armenilor din România, filiala Constanța . Lângă Pomul de Crăciun, limpede simbol al Pomului Vieții Paradisiace, a   împărțit Moșul cadourile – ajutat de o Crăciuniță tinerică – tuturor copiilor cuminți și celor care au promis că vor fi mai cuminți în anul care a început. Carul Televiziunii „Neptun” găsea necontenit ceva de filmat, în timp ce părintele răspundea la întrebările reporterei.

După ceremonie, toți copiii – veseli, dar plini de bună cuviință – cu pachetele ori pungile cu cadouri, ieșeau fericiți din curtea bisericii. Părinții lor, de asemenea, pășeau cu zâmbetul pe buze, iar în mâini cu lumănârile aprinse de la Sfântul Altar – simbol al stelei strălucitoare ce i-a călăuzit pe magi spre ieselea unde se făptuise minunea Nașterii Domnului nostru Hisus Cristos.

În dimineața următoare, pe 6 ianuarie,  peste tot în lume, Biserica Apostolică Armeană celebra sărbătoarea de Surp Dzănunt, a Nașterii și Botezului Lui Hisus Cristos. Asemenea tuturor bisericilor armenești, și în lăcașul nostru de cult s-a oficiat Liturghia, precum și Sfințirea apei – simbol al Botezului lui Hisus în râul Iordanului – . Anul acesta Nașul Crucii – Hacin Kavoră – a fost Victor Ciucă, elev în clasa a II-a, și cel mai tânâr și sârguincios cursant al Scolii armene (în cei doi ani, cât a funcționat la sediul U.A.R. filiala Constanța).

IMG_0209

             După distribuirea apei sfințite, a avut loc o mică serbare într-una din sălile bisericii, amenajate în acest scop, la care au participat toți credincioșii prezenți în biserică. Doamna Armine Khachatryan a interpretat cunoscuta  rugăciune „Ave Maria” de G. Caccini, iar Corul bisericesc, împreună cu câțiva copii  (din care cea mai mică, Mariam, fiica părintelului) a interpretat „Lur kisher”, „Es kisher, lusniak kisher„ și alte cântece.  S-au citit câteva fragmente adecvate din Evangheliile lui Matei și Luca. Au fost explicitate specificul Sărbătorii Crăciunului armenesc, sensul și simbolistica Pomului de Crăciun și al Apei Sfințite. S-a prezentat nuvela „Un Crăciun în familie” de A. Gurău, în lectura autoarei.

La sfârșit, părintele a dăruit recompense dulci și flori tutoror interpreților amatori, care s-au străduit să ne ofere un program distractiv de Crăciun.

Încă nu venise totuși vremea să plecăm: o mică gustare părea că este imperios necesară. U.A.R. – filiala Constanța – avusese grijă de asta, ca și câteva harnice doamne, care au pus pe masă preparate specific armenești. Nici cafeluța n-a reușit să ne ridice de la masă. Mai aveam de povestit, de întrebat, de propus, de sfătuit…

Și nu era o impresie: cu adevărat toți ne simțeam mai ușori, mai calmi, mai iertători, mai împăcați. Cu adevărat a fost un Crăciun în familie, în familia noastră, a armenilor din Constanța. La plecare, toți ne-am salutat, rostind încă o dată: „Cristos dzănav yev haydnețav!” –  „Orhneal e haydnutyunăn Cristosi!”/ „Mez yev țez medz avedis!”

      A.Gurău

  •  
  •