Giuseppe Munarini

CORESPONDENȚĂ DIN PADOVA / Nu este vinovat …! Drama genocidului armean

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

senza titolo (2 di 4)

 

În ziua de 28 martie 2015 la sala de lângă biserica parohială Sfânta Cruce, în centrul orașului Padova, cu  binecuvântarea parohului, pr. Moreno Nalesso, un loc într-adevăr sugestiv, cu pereți cu fresce minunate, s-a ținut o reprezentare teatrală despre Genocidul Armenilor, grație Asociației ”Italiarmenia”, prin eforturile doamnei Nicoletta Prandoni, soțului ei domnul Inginer Fabio Sacarso, doamnei Francesca Cecchinato, doamnei prof. Flavia Randi, domnului procuror Vartan Giacomelli, și domnului dr.Aram Giacomelli, preşedintele Asociației. Evenimentul a fost prezentat  ca să fie sensibilizată opinia publică despre aspectul cel mai tragic al neamului armenesc, alegând o modalitate extrem de antrenantă și plină de patos care a permis publicului să “participe” pe parcursul reprezentaţiei.

Trebuie  subliniată prezența numeroasă a publicului și liniștea care a caracterizat pe participanții la eveniment dar și interesul față de vicisitudinile unui neam, al armenilor.

senza titolo (2 di 2)

Adriano Marcolini

Interpreți au fost profesorul Adriano Marcolini, un excelent autor și actor, care are  experiență și în sectorul televiziunii, cunoscut şi pentru că a scris numeroase opere de teatru, printre care aș dori să amintesc  “Un teatro per Jules” grație căruia a obținut premiul I pentru dramaturgie la Festivalul din Pesaro în anul 2007, și anul următor, la Rovereto (Trento), și ”Riflessi”, prezentat  la Roma și la Paris. Dânsul se interesează în mod particular de tematici istorice, călăuzind  cursuri de formațiune teatrală și laboratoare. Alți interpreți au fost Mara Santacatterina și Manuel Bendoni, amândoi actori promițătorii la ”Nautilus”, o companie teatrală, care are sediul la Vicenza (Veneto), prima  menționată are licența în arhitectură, al doilea alternează activitatea de teatru cu învățământul, dânșii au muncit împreună şi în ”IL SUONO E IL RESPIRO”  (Sunetul și respirația), avându-l ca regizor pe  Adriano Marcolini, o piesă  de teatru despre viața celebrului Director de orchestră Wilhelm Furtwangler, care a fost învinuit de colaboraționism după al II-lea Război Mondial, dar achitat apoi.

Atmosfera a fost sugestivă, deosebită, a evocat meleaguri îndepărtate, parfumuri și evenimente, au fost exprimate trăiri într-un fel minunat grație duduk-ului un instrument tipic armenesc,  cântate de către domnul  Aram Ipekdjian.

Actorii puși într-o excelentă prezență scenică au dat viață sentimentului celor care au fost lipsiți de casele lor, de bunurile lor, trăind cu falsa perspectivă a unei reîntoarceri care nu se putea întâmpla.

Este probabil greu pentru mulți dintre noi astăzi să înțelegem în profunzime aceasta sistematică voință de a distruge un întreg popor, femei, bărbați și copii care au avut ”vina” de a fi armeni.

senza titolo (3 di 4)

Aram Ipekdjan la duduk, Mara Santacatterina, si Adriano Marcolini

 

Două au fost ”experiențele” interesante care au fost folosite în decursul reprezentației: primul a fost folosirea măștilor albe, care au fost puse pe feţele  actorilor ca să sublinieze cuvintele oficiale și de circumstanță pronunțate de către otomani, cuvinte false, absolut false, a căror realitate se revelează atunci când turcii se despart  de ele și apoi firul roșu.

S-a trecut cu acest fir roșu printre spectatori și cu acest fir toți au fost legați și în același timp uniți, acest lucru a făcut să crească conștiința despre cele povestite, mai ales grație culorii roșu-purpuriu a sforii care amintea sângele vărsat de toți acești martiri.

Da, căci este vorba de martiri, de persoane care au fost omorâte în cele mai barbare și sistematice  moduri  pentru  credința lor după cum a subliniat cu eficacitate Arhimandritul Pr. Levon  Zekiyan, acum Arhiepiscop armeano-catolic, într-o omelie  din timpul Liturghiei celebrată, anul trecut, pentru aniversarea Genocidului armean.

La sfârșitul minunatei și, sincer vorbind, pasionantei reprezentaţii, interpretată într-un fel minunat de către actori, nu putem să nu aducem laude şi profesorului Marcolini pentru acest eveniment.

Elena-Hripsime  MUNARINI

FOTO Fabio Scarso

  •  
  •