Giuseppe Munarini

CORESPONDENȚĂ DIN PADOVA /Comemorarea Genocidului împotriva armenilor

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

12

Vineri, 24 aprilie a.c., a avut loc la Padova comemorarea Centenarului Genocidului asupra poporului armean.

Cu această ocazie, orașul Padova a amintit acest tragic eveniment atât printr-o ceremonie religioasă, cât și printr-una civilă, în fața Primăriei. S-a celebrat public acest dureros moment istoric, pentru că tăcerea și uitarea să nu rănească mai mult inimile celor care au văzut pierderi atât de triste pe care le-au trăit în familiile lor în 1915 și în perioada succesivă.

În Biserica „Templul Păcii” – așa de elocventă, căci constituie un veritabil memorial al victimelor primului Război Mondial și păstrează osemintele victimelor civile ale borbandamentelor anglo-americane – a avut loc momentul religios. Sfânta Liturghie în ritul armean, l-a avut ca „protos” pe părintele Hamasasp Kechichian. Au fost prezenți părinții armeni din Congregația Mechitaristă a Sfântului Lazăr (Veneția), pr. Elia Ferro parohul bisericii sus amintite și pr. Luigi Goldin. Necunoscătorilor de limbă armeană li s-a pus la dispoziție o traducere a textului liturghiei în italiană. La duduk, instrumentul de suflat în lemn de cais, specific tradiției armene, a cântat domnul Aram Ipekdjian. Din partea Primăriei era de față cu o eșarfă tricoloră doamna asesor Marina Buffoni. Era de faţă şi domnul profesor Artsruni Sahakyan,  (din Mashtotsi Matenadaran, Erevan).

1

În cuvântul său de învățătură, părintele Hamazasp Kechichian, a subliniat prezența în biserică nu numai a armenilor ci și a multor italieni, uniți în amintirea celor care și-au jertfit viața pentru credință și neam.

A subliniat faptul că dacă omul uită imaginea lui Dumnezeu în străfundul conștinței lui, are tendința de a trăi în mod egoist, dezinteresându-se de aproapele lui, și este în stare chiar să-l urască și să împlinească împotriva lui cele mai îngrozitoare și inimaginabile ticăloșii. Din punct de vedere istoric, slujitorul a evidențiat că Marele Rău sau Genocidul armenilor a lăsat o cicatrice de neșters în aproape toate familiile, mai ales teribila încercare de a distruge sistematic și de a extermina o întreaga națiune, încercare care prin harul și milostivirea lui Dumnezeu nu a reușit întru totul, și din pricina aceasta nu a fost în întregime șters neamul armenesc.7

În acest fel, cultura milenară, tradițiile, spiritualitatea, limba și religiozitatea acestei națiuni s-au putut transmite generațiilor viitoare. Aș adăuga că Părintele Hamazasp a insistat asupra înțelesului cuvântului „libertate” , care a fost indicat drept valoare care nu ne dă voie să-l uităm pe celălalt sau să ne închidem într-un egoism mut și într-o nepăsare, după cum a arătat Sfântul Părinte Papa Francisc, ca să nu repetăm cuvintele pe care Cain le-a adresat fratelui său Abel.

Este bine să subliniem rugăciunea „Binecuvintează, Doamne, poporul armean” care amintește marele număr al părinților bisericii, născuți pe meleagurile acelea, sihaștri, călugări, martiri și sfinți conducători care au trăit și au murit în sfințenie. În această implorare ne-am rugat pentru ca toată lumea să recunoască Genocidul și pentru ca drepturile legitime ale poporului armean să fie respectate.

Ca în alte împrejurări de acest gen, la sfârșitul Liturghiei nu s-a celebrat parastasul („Paston Hanghistean”) căci acești martiri au fost deja canonizați în Etchmiadzin. Datorită faptului că ei au murit pentru credință au fost, într-adevăr, numărați de biserică printre sfinți. A intervenit, după Sfânta Liturghie dr. Vartan Giacomelli, subliniind importanța comemorării de față, și pr. paroh Elia Ferro, care a schițat pe scurt istoria și importanța spirituală a Templului Păcii.

La orele 11,00 în fața Primăriei orașului Padova Genocidul a fost celebrat civil, cu prezența autorităților civile, religioase, politice și militare. După ce s-a expus pe scurt scopul ceremoniei a fost depusă o coroană de flori la basorelieful a lui Movses Guloyan, în timp ce un soldat a dat onorul. Pe podium au fost prezenți: primarul orașului Padova dr. Massimo Bitonci, președintele provinciei Enoch Soranzo, dr. Aram Giacomelli, preacucernicul părinte abate general Elia Kilaghbian, vicarul diecezei pentru orașul Padova și în același timp reprezentantul episcopului din aceeași localitate mons. Daniele Prosdocimo, dr. Gianni Arslan, reprezentant al „Lions Club” și alte autorități politice și militare.

17

Primarul orașului Padova, în discursul său, a amintit Genocidul armenilor, cu care s-a menținut o legătură de caracter comercial și cultural, chiar din timpurile Republicii Veneția (Repubblica Serenissima). Ca evidență a urmelor istorice ale armenilor este și Colegiul „Moorat Raphael” care se găsea în „Prato della Valle”, în clădirea care acum găzduiește „Circolo degli Ufficiali”, sau strada dedicată poetei Vittoria  Aganor (1855-1910), de origine armeană. A fost un discurs care nu a evocat doar durerea poporului armean, ci a vorbit și despre valorizarea relațiilor interculturale, economice și religioase care unesc de veacuri orașul Padova cu poporul armean.

Dr. Massimo Bitonci a arătat faptul că cel al poporului armean a fost un adevărat Genocid, cu toate că „cineva” și astăzi continuă să nege atât existența cât și natura lui. Printre altele, a adăugat că: „Pare incredibil că o țară care cere să între într-o comunitate, cea europeană, care ar trebui să fie a noastră, neagă realitatea. Neagă faptul că în anul 1915, împotriva fraților noștri armeni s-a produs un Genocid. Îmi pare rău, dar cine tăgăduiește realitatea, cine minte și nu știe să își asume responsabilitatea, nu vrea să dea socoteală rămâne afară, se auto-exclude din comunitate. O comunitate trebuie să afirme, astăzi mai mult decât niciodată, trei afirmații: mai întâi faptul că ceea ce s-a întâmplat în anul 1915, împotriva armenilor, a fost un Genocid, în al doilea rând comunitatea internațională – după cum a lămurit clar papa Francisc -, atunci a fost indiferentă și lucrul acesta a fost o vină, în al treilea rând că după prea multă tăcere și prea multă indiferență este datoria comunității europene să aibă grijă de frații săi și să-i împiedice că să devină victime ale extremismului și ale violenței”. Un îndemn pentru Europa, căci așa cum s-a întâmplat acum o sută de ani, să arate că nu este indiferentă și să nu părăsească pe cine suferă și a trecut prin asemenea tragedii.

Președintele provinciei Padova Enoch Soranzo a intervenit spunând că în aprilie anului 1915 debuta exterminarea unui milion și jumătate de armeni de către Imperiul Otoman, într-o climă care atunci, din nefericire, era nepăsătoare și silențioasă. Parlamentul european a cerut ca fiecare țară membră să recunoască legal Genocidul, încurajând să ia parte la difuzarea acestei realități istorice. Nu putem, nici nu trebuie să uităm că acum un veac în urmă, în timpul acelor marșuri forțate, au pierit din cauza foamei bărbați, femei și copii. Cu toate că poporul armean a fost persecutat dar nu a fost distrus, rănit dar nu omorât, încă este în stare să transmită acel patrimoniu istoric, cultural și religios la cărui purtător se face până în zilele noastre. Amintind însemnătatea și bogăția acestui popor, președintele provinciei a și menționat-o și pe scriitoarea de origine armeană prof. Antonia Arslan care, prin numeroasele sale cărți, a reușit să facă cunoscute sentimentele cele mai lăuntrice ale națiunii armene. Iată ce imensă pierdere ar fi fost pricinuită umanității dacă proiectul de exterminare ar fi fost complet înfăptuită. În sfârșit, nu trebuie să uităm importanța problematicii recunoașterii oficiale a Genocidului, drept pildă și pentru generațiile viitoare, pentru respectul drepturilor și demnității ființei umane.

Părintele abate general al Congregației Părinților Mechitariști a oferit contribuția sa pentru o aprofundare a tematicii în cauză menționând și cuvintele Sfântului Părinte Francisc Papa pline de curaj și determinare pentru recunoașterea faptelor petrecute. Părintele Elia și-a exprimat bucuria pentru vecinătatea italienilor față de poporul armean. Se cuvine să amintim că părintele a evidențiat importanța participării și organizării unor astfel de evenimente, lăudând inițiativa Primăriei din Padova, mereu atentă la aceste momente.

După terminarea intervenției sale, a luat cuvântul dr. Aram Giacomelli, Președintele Asociației „Italiarmenia” din Padova, care are ca scop crearea și întreținerea legăturilor dintre Republica Armeană și diaspora, organizând inițiative și evenimente culturale. Dintre membri erau prezenți: doamna Francesca Cecchinato și domnii Nicoletta Prandoni și Fabio Scarso, care au avut grijă de serviciul fotografic atât în biserică cât și în timpul ceremoniei din fața Primăriei. Dr. Giacomelli, după ce a mulțumit asociației, primăriei și autorităților prezente, a evidențiat că și astăzi rănește profund negaționismul evenimentelor din partea liderilor turci care sunt fermi pe poziția lor, cu toate că sunt prezente și glasurile de dezaprobare care provin din sânul societății civile turce, subliniind incapacitatea de a da socoteală cu istoria proprie și voința de a reduce drama Genocidului armenilor la puține evenimente care s-au întâmplat atunci când turcii au intrat în război.

Domnia sa și-a exprimat durerea pentru slaba cunoaștere, și în Italia, a evenimentelor istorice, cu excepția a puține persoane, o parte a unui partid italian[1] care a ales să se numească “giovani turchi”, [”tinerii turci”], nume ce amintește evenimentele triste care s-au terminat prin vărsarea sângelui multor victime nevinovate.

Aceste imagini dureroase nu privesc evenimente abstracte sau extrem de îndepărtate. Amintind cuvintele bunicii sale Hripsime, dr. Aram Giacomelli spune că era silită împreună cu cei dragi să-și părăsească casa ca să se pună pe un drum extrem de dureros de moarte și de privațiuni din care foarte puțini și-au putut salva viața.

Neamul armean a fost printre popoarele cu un alfabet propriu și a fost în stare să-și exprime talentul în artă, literatură și din această cauză chiar și Marco Polo și-a exprimat admirația. Iată că nu numai prin memoria dureroasă care are legătură cu Genocidul, dar prin amintirea faptului că poporul acesta a știut să dea ceva și astăzi occidentului, s-a creat o importantă sinergie culturală și relațională.

A încheiat ceremonia doamna profesoară Marina Pasqui, însoțită pe podium de elevii claselor a III-a A a școlii ”Goffredo Mameli” și a III-a C a școlii „Giovanni Pascoli”, amândouă aparținând Institutului „Ardigo” din Padova. Domnia sa a recitat poezia „Cupa Stelelor” din „Primăvara” lui Costan Zarian.

Și așa singurătatea mea                             

se aprinde la limita tăcerii tale

tăcerea mea plină de tămâie,

într-o unică flacără.

O noapte! O noapte Dumnezeule atinge corzile tale care vibrează

În suavele melodii ale stelelor,

și atunci când cometele tale cu coamă de aur

se aruncă în spațiu

se naște rugăciunea mea.

Piesa de teatru, cu participarea elevilor, a fost reprodusă mulțumită Asociației „Terapia”, înființată în anul 2000 de către Pia Cristante și Teresa Tentori, a cărei bunică a supraviețuit Genocidului armean, și care a realizat decorul utilizat de către actori pe scenă.

Comemorarea s-a terminat prin călduroase aplauze, cu auspiciul că un număr cât mai mare să ia contact cu această realitate și să fie lăsată vocea neamului armenesc să se exprime, ca istoria să nu fie uitată.

Elena-Hripsime Munarini

Padova

Foto:Nicoletta  Prandoni, Fabio Scarso

_____________________

[1] Partidul democrat  din Italia! (n. n)

  •  
  •