Giuseppe Munarini

CORESPONDENȚĂ DIN ITALIA/ O zi specială la Colegiul armean „Moorat Raphael” din Veneția

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

VE_NON_COLPEVOLE_25_04_2015 (9 di 69)

În ziua de 25 aprilie, la Colegiul Armean din Veneția a avut loc reprezentarea piesei de teatru „Non colpevole” [„Nevinovat”], inclusă în inițiativele care au ca scop sensibilizarea în Italia, a tematicii Genocidului (a „Marelui Rău”) dar și istoria și cultura poporului armean. Evenimentul a avut loc prin străduința doctorului Gregorio Zovighian și al soților Vahé și Melinée Moumdjian, fiind primit cu entuziasm de public. De menționat că același spectacol s-a ținut deja la Padova în 28 martie, așa cum am consemnat deja într-un articol anterior pentru reviste noastră.

VE_NON_COLPEVOLE_25_04_2015 (19 di 69)

Adriano Marcolini

A fost apreciată, în special, modalitatea de prezentare aleasă, care s-a dovedit a fi foarte captivantă datorită profesionalismului  interpreților: prof. Adriano Marcolini, excelent autor și actor de teatru cu experiență dovedită în acest domeniu, Mara Santacatterina (realizatoarea elementelor scenografice) și Manuel Bendoni. Au fost folosite „expediente” ca: firul roșu utilizat pentru implicarea publicului, măștile simbolul falsității, cele trei  rodii, aduse la sfârșitul evenimentului în amintirea poveștilor armenești, pentru aprofundarea căruia aș dori să trimit la articolul deja amintit (vezi http://www.araratonline.com).

Asociația „Italiarmenia” și soții Fabio și Nicoletta Scarso s-au ocupat, ca de obicei, de fotografierea acestei piese, soții Riccardo e Francesca Brotto, Paolo și Patrizia Crosta și alți membri ai Asociației de organizarea evenimentului împreună cu conducerea și reprezentanși ai Colegiului Armean, în mod special a domnului Nahabed Nahabedian. Scopul a fost acela de a face cunoscut din nou publicului dramatismul genocidului, povestit prin glasurile celor care au trăit această tragedie. Suntem de părere că ar fi nedrept față de neamul armenesc ca teribilul martiriu să fie lăsat uitării și tăcerii.

Astfel, iese la iveală importanța cuvântului,  limbajul și comunicarea exprimate minunat în această piesă de teatru care a reușit să impresioneze  publicul prezent printr-o atmosferă  evocatoare.

Domnul Aram  Ipekdjian a însoțit reprezentația prin interpretarea dată la duduk, instrumentul de suflat din lemn de cais, caracteristic muzicii armenești.

Locul desfășurării evenimentului l-a făcut și mai sugestiv. Este vorba de minunatul salon al Colegiului Armean „Moorat Raphael”, pus la dispoziție prin bunăvoința părintelui abate general Mons. Elia Kilaghbian.

 

Aș vrea acum să mă opresc succint asupra frumuseții și importanței acestui loc[1]. Palatul a fost locuința nobilei familii venețiene Zenobio. Din 1850 devine sediul Colegiului „Moorat Raphael”. Întemeietorii Colegiului au fost  Samuel Moorat și Edoardo Raphael Laharamanian, socrul și ginerele, bogați negustori armeni din India, care au lăsat prin testament o sumă uriașă de bani Congregației mechitariste, cu scopul înființării unui colegiu pentru studenții de naționalitate armeană de pretutindeni.

Suntem datori să subliniem că primul Colegiu a fost înființat la Padova sub numele de „Moorat”, al doilea, în minunatul palat venețian „Ca Pesaro”, aproape de Canal Grande. Mutarea la „Ca’ Zenobio” s-a făcut întrucât edificiul era mai încăpător, conform cu numărul mare de studenți armeni din acea vreme.

VE_NON_COLPEVOLE_25_04_2015 (52 di 69)

Fără îndoială, palatul este valoros din punct de vedere istoric și constituie un exemplu perfect de stil bogat și fastuos al barocului venețian, cu săli de o minunată măreție, ca și sala  oglinzilor și a „stucurilor”. Sediul Colegiului este în proprietatea Congregației mechitariste armene. Însă, acest spațiu extraordinar nu este doar un loc spre  vizitare, dar și un lăcaș cultural, căci aici s-au format celebri scriitori, poeți, actori, muzicieni, reprezentanți ai armenilor din toată lumea.

VE_NON_COLPEVOLE_25_04_2015 (2 di 69)

Să amintim că acest Colegiu a fost liceu real până în anul 1997.

Printre foștii studenți ai colegiului amintim pe marele poet doresc Daniel Varujan (1884-1915), cunoscut și în Italia grație traducerilor profesoarei Antonia Arslan[2]. Daniel Varujan a studiat  la Veneția, chiar la colegiul „Moorat Raphael” unde a publicat, în1906, prima culegere de poezii intitulată „Սարսուռներ” [„Freamăte”].

Este unul din martirii poporului armean  căci a murit la vârsta de numai 31 ani în luna august 1915,  asasinat de către turci. Așteptăm publicarea antologiei în italiană cu texte de proză și de poezie scrise de către scriitorii victime ca și el ai Marelui Rău.

În amintirea lui, la parterul palatului „Ca’ Zenobio” a fost montată o placă comemorativă, alături de  alte plăci, închinate foștilor studenți care au murit ca martiri în timpul Marelui Rău. Să  amintim că și părinții mechitariști precum și familiile lor au avut martiri iar în capela Colegiului sunt păstrate moaște  ale unor armeni necunoscuți.

La sfârșitul evenimentului Părintele Hamazasp Kechichian a rostit  emoționante  cuvinte de mulțumire  artiștilor care au realizat  acest spectacol, precum și publicului prezent.  O inițiativă interesantă a fost aceea de a trece prin public un caiet unde s-au putut însemna impresii și gânduri despre eveniment.

Elena-Hripsime Munarini

Foto Fabio Scarso  si Nicoletta Prandoni

_____________

[1] Mulțumesc Domnului doctor Gregorio Zovighian pentru notele puse la dispoziție.

[2] Daniel Varujan, Il canto del pane a cura e con introduzione di Antonia Arslan. Traduzione di Antonia Arslan e Chiara Haïganush Megighian, Ed. Angelo Guerini, Milano 1992; Daniel Varujan, Mari di Grano e altre poesie armene, sub îndrumarea și îngrijirea Antoniei Arslan. Traducere de Antonia Arslan și Alfred Hemmat Siraky, comentarii la poeziile lui Siobhan Nash Marshall, Ed. Paoline 1995, Milano.

  •  
  •