Giuseppe Munarini

CORESPONDENȚĂ din ITALIA / „Crăciun-Bobotează” pe insula Sfîntul Lazăr a armenilor din Veneția

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Natale Armeno  2015 018

 

M-am întrebat dacă mai era util, pentru mine și cititorii noștri, rostul unui alt articol despre „Crăciun-Bobotează”, datorită faptului că de câțiva ani scriu despre aceste evenimente. Oare este ceva nou de spus? M-am gândit că era cazul să subliniez faptul că o sărbătoare creștină nu este ca și una laică, cu cineva care vorbește de la un pupitru spunând poate lucruri în care nici el nu crede.

O sărbătoare creștină este un praznic, ceva care se trăiește nu doar cu gândul, adeseori rece, ci și cu inima, cu toată ființa noastră. Și timpul atmosferic, senin, limpede, cu cerul albastru, așa de clar că ne permitea să vedem munții chiar de la Veneția, ne-a ajutat să ne amintim că Epifania este „Sărbătoarea Luminilor”, după cum spun și bizantinii în liturghia lor.

Isus este „Lumina”, așa cum spune Sfântul evanghelist Ioan: „În El era viața și viața era lumina oamenilor” (Ioan 1,3), și Crezul: „Lumină din Lumină”. Din această cauză și cel care primește Botezul este chemat, în tradiția creștină răsăriteană, „nou-luminat”.

Atmosfera liturgică armenească, respectul față de Sfânta Masă a altarului, odăjdiile sclipitoare ajută la uitarea rutinei zilnice și la apropierea de „Mister”, de această dată, de cel al Nașterii Mântuitorului, care a vrut să se întrupeze pentru mântuirea noastră.

Natale Armeno 2015. 016

Scrie Sf. Apostol Pavel în Epistola sa către Filipeni:

„Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,

Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om.

S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe Cruce. Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume; Ca întru numele lui Isus tot genunchiul să se plece, al celor cereşti şi al celor pământeşti şi al celor de dedesubt.

Şi să mărturisească toată limba că Domn este Isus Hristos, întru slava lui Dumnezeu-Tatăl” (Fil. 2,8-11).

 

Sfânta și Dumnezeiască Liturghie a fost celebrată de către Părintele Abate General Elia Kilaghbian. La altar au slujit și Părintele P. Hamazasp Kechichian, diaconii Anton Zakevos Grigoryan, Ghevork (Sarkis) Sargysian și novicii Congregației armene Sfântului Lazăr. Au asistat la strană Pr. Vardapet Vahan Ohanian, Vicar General al Congregației, Pr. Vardapet Aristakes Manukian, Pr. Vartaped Grigoris Siranian și alți preoți. În cor a cântat și doamna Karine Ohanian, cu vocea sa minunată de mezzosoprană.

Impresionantă este frumusețea troparului următor, atribuit Sf. Movsēs Xorenacʻi (Khorenatsi) (circa 410-490), părintele istoriei armenilor:

 

„Pe Sfânta Maică a lui Dumnezeu

O lăudăm cu binecuvântare

Îngerul mesager Îl vestea

pe Mântuitorul născut din Sfânta Fecioară,

spunând: Bucură-te, Tu care ești fericită

căci Domnul Domnilor este cu tine”.

 

Am dat numai un exemplu. Armenii ca și bizantinii și alți orientali creștini sărbătoresc praznice folosind textele cele mai frumoase și elegante și din punct de vedere literar[1].

Natale Armeno 2015 013

La Apostol au fost rostite cuvintele Sfântului Pavel: „Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toți oamenii, a fost arătat și ne învață să lepădăm fărădelegea şi poftele lumeşti şi, în veacul de acum, să trăim cu înţelepciune, cu dreptate şi cu cucernicie; Şi să aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui Dumnezeu şi Mântuitorului nostru Hristos Isus” (Tit 2,11-15).

La Evanghelie s-a proclamat chiar Nașterea lui Isus: „În zilele acelea a ieşit poruncă de la Cezarul August să se înscrie toată lumea. Această înscriere s-a făcut întâi pe când Quirinius ocârmuia Siria. Şi se duceau toţi să se înscrie, fiecare în cetatea sa. Şi s-a suit şi Iosif din Galileea, din cetatea Nazaret, în Iudeea, în cetatea lui David care se numeşte Betleem, pentru că el era din casa şi din neamul lui David. Ca să se înscrie împreună cu Maria, cea logodită cu el, care era însărcinată. Dar pe când erau ei acolo, s-au împlinit zilele ca ea să nască, și a născut pe Fiul său, Cel Unul-Născut şi L-a înfăşat şi L-a culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei. Şi în ţinutul acela erau păstori, stând pe câmp şi făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată îngerul Domnului a stătut lângă ei şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor, şi ei s-au înfricoşat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeţi. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul. Că vi s-a născut azi Mântuitor, Care este Hristos Domnul, în cetatea lui David. Şi acesta va fi semnul: Veţi găsi un prunc înfăşat, culcat în iesle. Şi deodată s-a văzut, împreună cu îngerul, mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! Iar după ce îngerii au plecat de la ei, la cer, păstorii vorbeau unii către alţii: Să mergem dar până la Betleem, să vedem cuvântul acesta ce s-a făcut şi pe care Domnul ni l-a făcut cunoscut. Şi, grăbindu-se, au venit şi au aflat pe Maria şi pe Iosif şi pe Prunc, culcat în iesle. Şi văzându-L, au vestit cuvântul grăit lor despre acest Copil” (Luca 2,1-17).

Mulți credincioși, ajunși nu numai de la Veneția ci de la Padova, Vicența, Treviso și de alte provincii s-au împărtășit. Pătrunzătoare au fost în aceste momente melodiile cântate la duduk de către Maestrul Aram Ipekdjian.

A urmat ritul Sfințirii Apei, în timpul căruia am putut să retrăim Botezul Domnului în apele râului Iordan. S-au citit prorociile, troparele și o epicleză unde se subliniază coborârea Sfântului Spirit și acțiunea săvârșită de către Sf. Ioan Botezătorul, ultimul proroc din Vechiul și primul din Noul Legământ.

Se pot sublinia trei aspecte ale sărbătorii. Mai întâi, celebrarea Botezului ca o manifestare (arătare) a dumnezeirii în chip trinitar: botezul lui Hristos în Iordan arată într-adevăr revelația Cuvântului lui Dumnezeu, dar o include și pe cea a Tatălui și a Spiritului Sfânt; în al doilea rând, celebrarea arată lucrarea mântuitoare a lui Hristos, evidențiată în umilirea sa, adică în întruparea sa și venirea sa la râul Iordanului, privite ca și „kenoză” (din limba greacă „umilire”, coborâre”), iar, la final, sărbătoarea Bobotezei înseamnă și coborârea Spiritului Sfânt asupra credincioșilor prin intermediul apei botezului”[2].

Momentul emoționant a fost imnul cântat după glasul VII: «Lumină din lumină, de la Tatăl ai fost trimis și Te-ai întrupat din Sfânta Fecioară ca să-l reînnoiești din nou pe Adam care era corupt. Tu, Dumnezeu, ai apărut pe pământ, ai umblat împreună cu omul și ai mântuit universul din blestemul lui Adam».

Nașul Botezului, anul acesta a fost domnul Smbat Karapetian, un prieten al Congregației, un bun armean din diaspora.

Au fost vărsate în apă câteva picături din Sfântul Mir, care era conținut într-un porumbel din material prețios. Crucea a fost scufundată iar în timpul acestor gesturi se cânta: «Binecuvântată să fie această apă prin semnul Sfintei Cruci și Sfintei Evanghelii și harul acestei zile, în numele Tatălui și al Fiului și al Spiritului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Alleluia, Alleluia, Alleluia».

După Sf. Liturghie și ritul Sfințirii Apei, părintele abate general și călugării au salutat cu tradiționalul: „Hristos dzănav iev haidnețav” („Cristos s-a născut și arătat”), la care cei prezenți au răspuns: „Orhneal e haidnutiunăn Cristos!” („Binecuvântată să fie Nașterea lui Hristos!”) și Shnoravor Nor Dari” („An Nou Fericit!”).

Natale Armeno  2015. 024

A urmat, ca în fiecare an, o agapă frățească oferită de către membri Congregației, în cursul căruia cei prezenți, după mult timp, au putut să se reîntâlnească și schimbe gânduri de prietenie.

Doamna Karine Ohanian și domnul Aram Ipekdjian au interpretat cântece și melodii care au trezit dorul și întărit dragostea față de țara strămoșească și de nație.

Giuseppe Munarini

Corespondent „Ararat” Padova (Veneto-Italia)

Foto Francesco Marchi
_____________________
[1] Cfr. Manuel Nin, Timpul Domnului, timpul omului, Ed. Surorilor Lauretane, Baia-Mare, 2011, p. 49.
[2] Manuel Nin, Timpul Domnului, timpul omului, op. cit., p. 58.

  •  
  •