Redactor

CORESPONDENŢĂ DIN BRAZILIA – SAO PAULO

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

La rugămintea domnului redactor-şef, Mihai Stepan, am incercat să aştern cîteva rînduri, amintiri despre lumea în care trăiesc. Anume la o distanţă de peste 12.000 km de România, într-o ţară despre care se spune că are o primăvară veşnică. Brazilia este o ţară cît un continent, cu o climă ciudată, uneori are trei anotimpuri în cursul aceleaşi zile, secetă în nord, inundaţii în sud. oraşul în care am emigrat, Sao Paulo, a fost şi este unul dintre motoarele economiei ţării. Cînd am sosit eu, oraşul nu suferise influenţe vizibile, avea străzi largi cu vehicule puţine (astăzi de colecţie). Tramvaie platformă duceau călători pretutindeni. Pe marele bulevarde puteai admira case impunătoare (sau “Palacete”) ale marilor producători de cafea.  Astăzi sînt înlocuite de noile blocuri modern construite în care îşi desfăşoara activitatea lumea financiară.

Natura binecuvîntată de solul roşu fertil este fascinantă. Brazilienii, popor bun, miloşi, sufletişi, simpli, cu admiraţie excesivă faţă de noii veniţi. De la bun început, noi, armenii emigranţi, ne-am simţit bine primiţi. Sînt aici armeni veniţi din Maraş, Alep, Yesgat, Urfa, Ierusalim, Cairo, Bucureşti ori Istanbul. M-am căsătorit la Biserica Armeană contruită în 1948 de către un armean cu dare de mînă, binefăcătorul, Jeorge Tohnanian. Biserica este construită din piatră, în stil armenesc clasic. Armenii din anii ’60 se întîlneau într-un salon lîngă biserică. Cei mai în vîrstă îşi depănau amintirile alţii îşi aduceau copiii şi nepoţii care încă nu reuşiseră să înveţe limba armeană. Mai tîrziu s-a construit un sediu cea a devenit locaţia clubului armean SAMA (Societatea Artistică Melodii Armeneşti). Era un loc primitor, unde se întîlneau şi tinerii, uneori şi cu armeni din ţările vecine, Argentina sau Uruguay, practicau sport, etc. Astăzi numărul armenilor a crescut. Eram 14.000 de armeni în Brazilia, iar actualmente între 25.000-30.000 (dar şi familii mixte). Majoritatea profesează în industrie (textile şi încălţăminte), dar şi finanţe şi medicină. Biserica Armeană (unde mi-am botezat şi copiii) este azi condusă de către Arhiepiscopul Datev Karibian. Avem şi o şcoală, Hay Ascain Turian Varjaran – Internatul Jose Bonifaciu frecventat de 107 elevi, care învaţă în limbile armeană şi portugheză, repartizaţi în clase preşcolare, primare şi liceale.

În capitală există şi Biserica Armeană Sf. Grigore Luminătorul, unde slujeşte şi IPS Vartan Bohosian, Arhiepiscop al Armenilor din America de Sud (cu sediul la Buenos Aires). Avem şi o Biserică Armeană Evanghelică slujită de tînărul pastor (şi medic) Roy Aprahamian, care are harul de a combina în predicile sale religia cu ştiinţa.

Armenii, indiferent de religie, trăim în armonie şi ne demonstrăm acest lucru, de fiecare dată cînd primim vizite, în special de la Ecimiadzin, cum au fost vizitele S.S.Vasken I în anii 1960, 1968 şi 1994,  S .S.Karekin I în 1996. Ultima vizită a unui Catolicos a fost in  2004 a S.S.Karekin al II lea. În timpul vizitei s-a inaugurat expoziţia  17 Secole de Creştinism Armean, organizată la Pinocoteca Statului din Sao Paulo. Tot atunci a fost prezentat şi filmul ARARAT.

În fiecare an, pe 24 aprilie, se comemorează Genocidul Armean. Este impresionant să vezi cum pîlpîe flacăra lumînărilor în mîinile tinerilor armeni (enoriaşi ai celor trei biserici armeneşti), care se îndreaptă cu paşi lenţi către Monumentul Martirilor Armeni. Atunci circulaţia este oprită, iar şirul de luminiţe concurează cu luminile oraşului. Oraşul Sao Paulo s-a schimbat mult. Există chiar şi o staţie de metrou numită Armenia. De cîtiva ani, urmăresc cu satisfacţie metamorfoza copiilor ce mai ieri, se jucau în incinta clubului nostru. Astăzi ei au devenit istorici, medici cu specializări diferite , economisti, avocaţi etc. La club de 8 martie, Ziua Femeii şi a Mamei se omagiază armencele (personalităţi marcante ale societăţii). La fel şi în a doua duminică a lunii august cînd este sărbătorită Ziua Tatălui. Deseori susţin concerte grupuri artistice, muzice din Armenia, Los Angeles, Uruguay, Liban sau Argentina. Tot în Sao Paulo activează şi Societatea de Binefacere a Doamnelor Brazilia-Armenia, cît şi Uniunea Generala Armeană de Binefacere – UGAB. Recent Biserica Armeană de pe Avenida Santos Dumond a fost restaurată pentru a treia oară. Au fost restaurate picturile, vitraliile noi au căpătat o altă lumină, iar turlele bisericii au fost acoperite cu cupru. În luna mai ne pregătim de vizita S.S. Karekim II, Catolicos al Tuturor Armenilor.

În încheiere aş vrea să mulţumesc în numele tuturor armenilor Braziliei şi oraşului Sao Paulo (cu o populaţie de 18 milioane de locuitori), căminul nostru unde trăim şi care recent  a împlinit 457 de ani de la atestare.

Ossana Alice DOKUZIAN

Sao Paolo

  •  
  •