Simona Paula Dobrescu

Corespondenţă din Bari – Recenzie / “Armenia, Armenii după 100 de ani”

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

copertaNoi românii avem un proverb: “dar din dar se face…”. Când am primit cadou de la autoare, cartea pe care o prezint în rândurile care urmează, m-am gândit imediat la faptul că, făcând-o cunoscută şi altora, dăruiesc la rândul meu ceva: informaţii, noi cunoştinţe, răspunsuri la multe întrebări etc.

Cartea în chestiune se intitulează: L’Armenia, gli Armeni. Cento anni dopo [Armenia, Armenii, după 100 de ani] este scrisă de Maria Immacolata Macioti, tipărită de Guida Editori srl Via Bisignano, 11 – 80121 Napoli (www.guidaeditori.it), iar fotografia de pe copertă a fost furnizată de Agenţia de Dezvoltare a Armeniei.

Autoarea s-a ocupat mai bine de treizeci de ani de cercetare şi a predat Sociologia generală şi Sociologia religiilor la Universitatea din Roma-Sapienza. S-a ocupat de importata tematică a migraţiilor şi a cererilor de azil politic şi în general de viaţa refugiaţilor. De ani de zile dedică o atenţie particulară cazului Armenilor, publicând în 2012 Il genocidio armeno nella Storia e nella memoria [Genocidul armean în Istorie şi în memorie].

Cartea este scrisă cu pasiune civică şi intelectuală, este foarte documentată şi analizează o 100 de ani de istorie armeana. A fost prezentată şi în cadrul a XXIIa ediţie a International Summer School on Religions 2015 la Siena-Italia, care a adus un omagiu armenilor ucişi în 1915 (www.araratonline.com/siena-it din 27 august 2015 = în Ararat (1-31 august 2015) 29. Multe informaţii au fost culese personal de Maria Immacolata Macioti, atunci când a vizitat Armenia.

Iată pe scurt punctele introducerii 1) O descriere morfologică 2) Creştinismul 3) Cultura, alfabetul şi memoria 4) Armenia şi migraţiile 5) Armenia şi Nagorno Karabakh 6) Date istorice 7) Armenii în lume 8) A se apăra mereu, nu a ataca niciodată 9) O istorie apropiată şi îndepărtată.

Textul este împărţit în 10 capitole, iar fiecare capitol în parte este subdivizat şi are la sfârşit o notă cronologică a evenimentelor.

Primul capitol se ocupă de Armeni şi de Turcia. Atunci şi azi 1) Armenii în Turcia, după 1915  2) Armenii azi în Turcia 3) Refuzul turcesc de a scoate la iveală cauza armeană 4) Tentative de a depăşi o situaţie de zăbavă: căile dipolomaţiei. Capitolul II se intitulează Republica armeană 1) O Republică prezidenţială  2) Precedentele: Republica Armenia 1918-1920  3) Armenia sovietică  4) a Treia tînără Republică 5) Două tematici importante. Capitolul III se numeşte: Armenii în  Persia (Iran) şi cuprinde: 1) Meşteşugarii armeni în antica Persia (Iran) 2) Armenii în revoluţia iraniană. Capitolul IV este dedicat Armenilor din Siria şi din Liban 1) Prezenţa lor în Siria 2) Prezenţa lor în Liban. Capitolul V scrie despre Armenii din Rusia 1) Antice speranţe în Rusia creştină 2) Armenia în Uniunea Sovietică 3) Raporturile Rusia-Armenia după URSS. Capitolul VI se interesează de Armenii din România 1) O istorie şoptită, este citat V. VOSGFANIAN, Il libro dei sussurri [Cartea şoaptelor] Keller editor, Rovereto, 2011 (ediţie originală 2009) p. 186; 2) Condiţia dificilă a femeilor 3) Emigraţia. Capitolul VII tratează argumentul Armenii şi Nagorno Karabakh 1) În trecutul îndepărtat  2) La începutul secolului XX  3) Perioada sovietică (1920-1991)  4) Chestiunea Karabakh între URSS, Azerbaigian şi Armenia  5) Tentative de autodeterminare  6) Ani de război 7) Un pământ în suferinţă  8) O situaţie rischioasă. Capitolul VIII povesteşte de Armenii din U.S.A.    1) Mitul U.S.A. 2) Povestiri şi aduceri aminte 3) O cercetare importantă 4) O relectură discutată: masacru sau genocid? 5) Limba şi cultura armeană în U.S.A. 6) Consistenţa Armenilor în U.S.A. Capitolul IX ţine în consideraţie Armenii din Franţa 1) Migraţiile înainte de genocid 2) Genocidul armean şi rolul Franţei 3) Viaţa la Paris şi în altă parte 4) Din anul 1960. Capitolul X ţine cont de Armenii din Italia 1) Pe parcursul istoriei 2) Azi în Italia. De la San Lazzaro la Nardò 3) Studioşi italieni 4) Italia şi Azerbaigian.

Deosebit de interesante sunt observaţiile finale ale cărţii.

Cartea merită să fie citită, aminteşte evenimentele genocidului după o 100 de ani de la întâmplarea lor, dar în acelaşi timp prezintă prezentul, “privind” spre viitorul Armenilor.

Destinul armean vorbeşte de învingerea poporului său, dar şi de rezistenţa sa de a dura, de a persevera: Ne-au înfrânt de mult, dar

Armenii au trăit, trăiesc şi vor trăi din nou.

[…]

Am fost loviţi de genocid, dar

armenii au trait, trăiesc, şi vor trăi din nou…

[…]

Fericite zăpezile moarte, care în urma lor

Lasă primăvara verde (L’Armenia cantata dai suoi poeti) [Armenia cântată de poeţii săi], traducere în limba italiană de K. Mirzoian, 2012, p. 59; la rândul meu, am tradus versurile în limba română.

Simona Paula Dobrescu

  • 3
  •