Simona Paula Dobrescu

CORESPONDENȚĂ DIN BARI/ A ÎNVĂȚA, A AMINTI, A PREVENI

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
 

Ziua Amintirii [Giorno del Ricordo]

 
Regiunea Puglia datorită poziției geografice, a climei favorabile şi a teritoriului în care predomină ca formă de relief, câmpia,a fost dintotdeauna o regiune ideală pentru dezvoltarea relațiilor dintre oameni, care a înlesnit schimburile culturale, economice şi religioase. Frumusețile naturale se îmbină cu cele realizate de mâna pricepută a localnicilor a căror cultură a intrat în contact în cursul timpului, cu etnii şi tradiții diverse. Populația atentă, sensibilă şi tolerantă, are o adevărată cultură de  a primi, de a întâmpina şi de a accepta străinii, dialogând cu cei care sunt în trecere dar mai ales cu cei pentru care această “bucată”de pământ a devenit o “casă”, reprezintă un refugiu şi un adăpost sigur. Aproape de Balcani dar şi de Orientului Mijlociu, Puglia nu a ezitat să primească pe cei care au supraviețuit tragicelor evenimente petrecute la începutul secolului trecut: Genocidul Armenilor, Shoah şi Foibe (grote verticale naturale din regiunea Giulia în podişul Carsic, unde mii de italienii  au fost aruncați de vii de către partizanii comunişti iugoslavi, într-o campanie de epurare etnică, pentru că nu s-au lăsat asimilaţi de slavi şi au refuzat să-şi lepede propriile origini).
 

La Bari, începând din anul 1913 se înregistrează sosirea primilor armeni proveniți din Turcia, printre care amintim pe poetul Hrand Nazariantz, născut la Üsküdar, cartierul oriental din Istanbul, pe 8 ianuarie 1886. Reuşind să fugă – fusese condamnat la moarte – a ajuns în Italia, legându-se în mod profund de oraşul Bari, unde a instituit la începutul anului 1926 Satul [Villaggio] Nor Arax, dând posibilitatea multor armeni să trăiască în pace şi în demnitate. Străin,cu sufletul plin de o durere rătăcitoare, Nazariantz, om,exilat şi apărător al drepturilor umane şi civile a mediat din punct de vedere cultural între Puglia, Europa şi Orient, prin intermediul poeziei sale. A descris Infinitul, Stelele, Marea Adriatică, pe Sfântul Nicolae şi Bazilica care-i poartă numele şi oraşul Bari. Prezența lui în Puglia şi a armenilor reprezintă una dintre cele mai interesante mărturii de cum dialogul între culturi diverse poate să consolideze pacea şi ecumenismul.

 
 
 
 
 
 
 
 
După armeni sosesc în Puglia evreii. Suferințele şi lacrimele lor, nu trebuie să fie uitate iar trecutul trebuie să servească de lecție pentru prezent şi viitor.
 
 
În 1956 ajung la Bari 1000 de exilați. Este vorba de cetățeni italieni proveniți din România, Grecia, Turcia, Albania,Tunisia, Libia dar mai ales din Dalmația, Fiume, Istria( în această ultimă regiune în 1936 se înregistrau 290.000 de italieni, printre ei şi comunitatea istorică de istro-români iar în 1961 mai rămăseseră abia 14.000 de vorbitori de limbă italiană) pentru care autoritățile naționale construiesc il Villaggio [Satul] Trieste.
 

Exilați italieni după cel de al II lea Război Mondial

 
 

Şi în acest an, ca şi anul trecut în această perioadă am luat parte la Ziua Amintirii [Giorno del Ricordo] organizată de elevii Şcolii Secundare de Gradul I “Tommaso Fiore”din Bari,sub îndrumarea atentă a profesorilor. Ziua Amintirii [Giorno del Ricordo] este o solemnitate civilă națională italiană ce se celebrează pe 10 februarie ,cu scopul de a

Directoarea Şcolii Secundare de Gradul I”Tommaso Fiore”din Bari, prof.Giovanna De Giglio,autoarea articolului ( în mână cu cartea “Il libro dei sussurri”de Varujan Vosganian) şi prof. Marika Mincuzzi

păstra şi a reânnoi  memoria tragediei italienilor, a foibelor. Întreaga manifestaţie a fost condusă de doamna directoare profesoara Giovanna De Giglio care emoționată a citit mărturia bunicei sale în vârstă de 91 de ani care a supraviețuit tragediei istriane.A luat cuvântul şi profesorul Ottavio Fabris care a povestit de tragedia familiei sale în special cea a tatălui său.Toți elevii au fost la înălțime, au citit,au recitat;au prezentat video improvizându-se ziarişti şi au fost foarte atenți şi atunci când eu am vorbit.Vă spun numai acum la sfârşitul corespondenţei,că  am fost invitata de onoarea a acestei manifestații.Adresându-mă elevilor şi elevelor le-am amintit că memoria este sacră ,că răspunderea este personală şi colectivă şi să nu se lase niciodată condiționați de prejudicii vechi şi noi şi să acționeze ca nişte persoane care gândesc, dar mai ales care sunt umane.I-am salutat îndemnându-i să fie MESAGERII MEMORIEI!

 
Simona Paula Dobrescu
 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *