CORESPONDENȚĂ DIN BARI/ A ÎNVĂȚA, A AMINTI, A PREVENI
La Bari, începând din anul 1913 se înregistrează sosirea primilor armeni proveniți din Turcia, printre care amintim pe poetul Hrand Nazariantz, născut la Üsküdar, cartierul oriental din Istanbul, pe 8 ianuarie 1886. Reuşind să fugă – fusese condamnat la moarte – a ajuns în Italia, legându-se în mod profund de oraşul Bari, unde a instituit la începutul anului 1926 Satul [Villaggio] Nor Arax, dând posibilitatea multor armeni să trăiască în pace şi în demnitate. Străin,cu sufletul plin de o durere rătăcitoare, Nazariantz, om,exilat şi apărător al drepturilor umane şi civile a mediat din punct de vedere cultural între Puglia, Europa şi Orient, prin intermediul poeziei sale. A descris Infinitul, Stelele, Marea Adriatică, pe Sfântul Nicolae şi Bazilica care-i poartă numele şi oraşul Bari. Prezența lui în Puglia şi a armenilor reprezintă una dintre cele mai interesante mărturii de cum dialogul între culturi diverse poate să consolideze pacea şi ecumenismul.
Şi în acest an, ca şi anul trecut în această perioadă am luat parte la Ziua Amintirii [Giorno del Ricordo] organizată de elevii Şcolii Secundare de Gradul I “Tommaso Fiore”din Bari,sub îndrumarea atentă a profesorilor. Ziua Amintirii [Giorno del Ricordo] este o solemnitate civilă națională italiană ce se celebrează pe 10 februarie ,cu scopul de a

Directoarea Şcolii Secundare de Gradul I”Tommaso Fiore”din Bari, prof.Giovanna De Giglio,autoarea articolului ( în mână cu cartea “Il libro dei sussurri”de Varujan Vosganian) şi prof. Marika Mincuzzi
păstra şi a reânnoi memoria tragediei italienilor, a foibelor. Întreaga manifestaţie a fost condusă de doamna directoare profesoara Giovanna De Giglio care emoționată a citit mărturia bunicei sale în vârstă de 91 de ani care a supraviețuit tragediei istriane.A luat cuvântul şi profesorul Ottavio Fabris care a povestit de tragedia familiei sale în special cea a tatălui său.Toți elevii au fost la înălțime, au citit,au recitat;au prezentat video improvizându-se ziarişti şi au fost foarte atenți şi atunci când eu am vorbit.Vă spun numai acum la sfârşitul corespondenţei,că am fost invitata de onoarea a acestei manifestații.Adresându-mă elevilor şi elevelor le-am amintit că memoria este sacră ,că răspunderea este personală şi colectivă şi să nu se lase niciodată condiționați de prejudicii vechi şi noi şi să acționeze ca nişte persoane care gândesc, dar mai ales care sunt umane.I-am salutat îndemnându-i să fie MESAGERII MEMORIEI!