Mihai Stepan Cazazian

Constantin Albinetz – Identităţi în dialog: Armenia şi armenii din Transilvania, București, Editura Ararat, 2012

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 

Istoricul Constantin Albinetz, directorul Muzeului Municipal din Dej, afirmat deja în dubla sa calitate de autor preocupat de cercetarea şi promovarea istoriei locale și regionale şi de organizator de expoziţii şi manifestări muzeale de o remarcabilă varietate, ne oferă o lucrare de excepţie dedicată studierii comunității armene, remarcabilă prin maniera de tratare şi prin tematica aleasă. Cartea Identităţi în dialog: Armenia şi armenii din Transilvania, publicată de editura Ararat, se prezintă ca un model de abordare exemplară şi integrativă a istoriei și moștenirii culturale a unei națiuni cu un destin de excepţie şi, totodată, ca un exemplu de asumare conştientă a menirii omului de cultură de a îşi extinde în permanenţă orizontul de cunoaştere, de a păși, cu siguranța specialistului pentru care filtrele receptării istoriei şi culturii sunt deja bine articulate, pe un nou câmp de cercetare, pe cât de ofertant pe atât de pretenţios.

Constantin Albinetz a reuşit prin această carte să ofere cititorilor săi, pe parcursul a 422 de pagini, o imagine de ansamblu a istoriei şi culturii unui popor care s-a remarcat în mod constant prin ingeniozitate, spirit comercial, un grad înalt de civilitate şi un apetit constant pentru educaţie şi cultură. Vom ilustra aceste afirmații cu câteva exemple grăitoare. La sfârşitul secolului al XIX-lea, potrivit statisticilor epocii, comunitatea armeană din Transilvania era alfabetizată în proporţie de 90%, aceasta în condițiile în care, în vechea Românie, în preajma anului 1900, procentajul știutorilor de carte abia dacă trecea de 20 de procente. În aceeași perioadă, la începutul secolului al XX-lea, în închisorile din Transilvania nu se afla nici un armean în calitate de deținut de drept comun, iar acest paradox este, poate, cu atât mai mare, cu cât principala marcă de identificare a Gherlei (Armenopolis), capitala armenilor din Transilvania, este închisoarea sa de maximă siguranță. Armenii din Gherla au înființat, în anul 1907, cel dintâi muzeu armenesc din lume, care a avut, în primul său an de funcționare, peste 17.000 de vizitatori plătitori, aceasta în condițiile în care întreg orașul Gherla avea, la acea dată, o populație de cca 8.000 de locuitori. Aceasta înseamnă că, în medie, fiecare locuitor al Gherlei a vizitat acest muzeu de cel puțin două ori în cursul anului 1907, ceea ce, din punct de vedere al statisticilor referitoare la consumul cultural de atunci și dintotdeauna, este, pur și simplu, o performanță remarcabilă. Nu mai puțin interesante sunt datele pe care autorul le oferă despre istoria comunităților armene din Transilvania, cu detalii semnificative despre viața cotidiană și organizarea internă a acestora, dar și despre toponimie, onomastică, ocupații tradiționale, instituții și asociații, toate acestea fiind completate de un remarcabil capitol al IV-lea, în care cultura armenească din Transilvania beneficiază de foarte interesantă și temeinică analiză etno-antropologică.

Cele trei capitole pe care autorul le consacră istoriei, culturii și onomasticii armenilor din Transilvania sunt însă completate cu succes de două capitole inițiale în care Constantin Albinetz prezintă moștenirea culturală universală a armenilor și constituirea diasporei armene, cu o atenție specială asupra aceleia din spațiul românesc, și de alte două capitole finale, în care cititorului îi sunt descrise, cu documente și detalii, ororile Primului Război Mondial și ale genocidului armean, precum și conflictele generate de dezbaterea acestui genocid în viața diplomatică contemporană.

În ansamblul său, cartea lui Constantin Albinetz este o operă a unui istoric matur, deschis către înțelegerea tuturor palierele culturale, de la textele folclorice la elementele de cultură materială, care își valorifică plenar și competențele de cercetător al relațiilor internaționale. Un istoric capabil să asimileze și să prelucreze o suită de istorii locale, să le transforme într-o sinteză, dar și să le plaseze într-un context internațional fără a cărui înțelegere aventura armenilor prin istorie, cu momentele sale atât de cumplite, dar și cu cele cu adevărat înălțătoare, ar fi fost cu mult mai greu de reconstituit. Un istoric care s-a arătat capabil să ne ofere o viziune unitară asupra trecutului și prezentului unei comunități și a unei întregi națiuni, într-o carte care nu trebuie ocolită de cititorii care și-au propus să cunoască istoria armenilor, dar și să înțeleagă istoria noastră în întreaga sa complexitate.

Tudor Sălăgean

 

 

  •  
  •