Mihai Stepan Cazazian

CONSTANȚA / DEARÂNÂNTARACI (Întâmpinarea Domnului)

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Ca în fiecare an, sărbătoarea DEARÂNÂNTARACI a fost un prilej de bucurie și comuniune spirituală pentru întreaga comunitate armeană din Constanța.

Întotdeauna  Dearânântaraci este prăznuită la 40 de zile de la nașterea lui Hristos, când Fecioara Maria, împreună cu Iosif cel drept au adus pruncul sfânt la Templu, întru respectarea Legii străvechi; aceasta consta în înfățișarea primului născut de parte bărbătească, lui Dumnezeu, spre afierosire (dedicare), în cea de-a 40-a zi de la venirea pe lume; totodată această prezentare la Templu însemna și curățarea sau purificarea lăuzei.

De asemenea, semnificația acestei zile se întregește și cu dezlegarea legământului lui Simeon, care – fericit -, luând pruncul în brațe, exclamă: „Acum slobozește, Doamne pe robul tău, căci văzură ochii mei mântuirea Ta . . .” Împlinit în această lume, Simeon se duce, în sfârșit, să vestească și morților că Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat. Ca și el, noi îl primim pe Hristos în ființa noastră, spre a-l purta în noi toată viața și veșnicia.

După încheierea Sfintei Liturghii, conform ritualului din străvechime, părintele Oshakan, urmat de cor, precum și de toți credincioșii din biserică, s-a îndreptat către locul unde stiva de surcele, deja pregătită, urma să fie aprinsă de părintele însuși cu lumina luată de pe Sfântul Altar. În tot acest timp doamna preoteasă, Armine Khachatryan, a intonat Քրիստոս Փառաց – (Hristos paradz).

Focul, conform învățăturii Bibliei, are menirea de a curăța, purifica, sfinți și învârtoșa (a da putere), Călcatul, săritul și dansul focului sugerează că acesta nu mai este un idol, ci un instrument al lui Hristos, de purificare creștinescă, simbolică, evident.

Tineri, copii, vârstnici și-au împreunat mâinile și au dansat tradiționala horă în jurul focului, cântând mai vechi și mai noi cântece armenești, la care s-au adăugat, desigur, și mijloacele mai moderne de audio. După ce focul s-a mai potolit, cei care s-au încumetat au sărit peste el, l-au călcat, răzând și bucurându-se.

Pe lângă incontestabila semnificație religioasă, aceste rituri moștenite din vremuri imemoriale cumulează și o însemnătate laică de neneglijat, fiind tot atâtea prilejuri de întâlnire, apropiere și coeziune a tuturor membrilor comunității, îndeosebi, a tineretului, ce are ocazia să se vadă, să se cunoască mai bine și să-și exerseze limba maternă.

Arșaluis  Gurău

Fotografii: Areknaz Tatosian

  • 51
  •