Mihai Stepan Cazazian

CONSTANȚA / Conferință despre Regii Armeniei Mari : ARTAVASD al II-lea

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

 Când ecourile luptei dintre Viteazul Hayk, întemeietorul, și Bal, titanul Mesopotamiei, despre care ne vorbise Haik Cazazian în conferința anterioară, se stingeau treptat în amintirea noastră, au început să se audă, inițial timid, apoi tot mai aprig, conflictele dintre regii Armeniei abia înfiripate.

                        Povestea lui ARTAVASD al II-lea, rege al Armeniei între anii 55 î.H. și 34 î.H. este una dintre cele mai interesante. Misiunea expunerii cu privire la domnia sa aventuroasă a revenit lui Hasmig Ananian. Cu un ușor tremur în glas, Hasmig a sporit intensitatea emoției auditoriului: nu e un fapt banal să fii în preajma unor descoperiri despre neamurile tale, oricât de depărtate în spațiu și timp, oricât de mult ar fi slăbit legăturile de rudenie tocite de vreme și uitare; căci, pentru a ști de unde venim și din cine ne tragem, căci pentru a ne cunoaște identitatea, trebuie să aflăm din ce stirpe coborâm, cum au fost predecesorii noștri, cum au trăit, ce fapte au făcut, în ce mod au fost percepuți de contemporanii lor din țară și din afara ei. Cine nu-și cunoaște originile rămâne un „nimeni” toată viața, un anonim dintr-un șir de anonimi, în fapt, nu există.

            Artavasd al II – lea, fiul lui  Tigran cel Mare, născut într-una din capitalele din perioada domniei acestuia – Artașat, Tigranakert ori, poate, Antiohia – a avut de înfruntat de-a lungul întregii sale vieți, pe lângă dușmănia străinilor, invidia și ura propriilor săi frați: Artașes, Zareh și Tigran, care au și complotat și s-au răsculat împotriva sa. Aversiunea acestora față de fratele mai mare, moștenitor și urmaș al regelui Tigran cel Mare, a mers atât de departe, încât l-au trădat și i-au ajutat pe expanșioniștii romani. Ce păcat și ce trist! Așa se și explică (doar una dintre cauze!) cum de Armenia, a IV – a mare putere a Antichității a decăzut atât, pierzându-și mare parte din teritorii. În crestomația PARADOXUL ARMENESC, Sergiu Selian, analizând scrierile unor gânditori mai vechi și mai noi, elucidează aceste aspecte.

            La înscăunarea sa (anul 55 î.H.), Armenia avea toate premisele să se dezvolte, progresând din toate punctele de vedere, căci era un stat puternic, cu o armată înzestrată și numeroasă, cu un sistem administrativ bine organizat

            Artavazd moștenește și are în stăpânirea sa  15 regiuni ale Podișului Armean (Medz Hayk), precum și teritoriie nordice ale Mesopotamiei.

            Din păcate. „Gloria strămoșească pe strămoș cinstește/ În zadar nepotul cu ea se fălește . . .”(v.Gr.Alexandrescu). Noi, având norocul să trăim în niște vremuri mai puțin crude, nu atât de războinice, când marile conflicte ar putea fi soluționate diplomatic, prin tratate și cu înțelepciune, noi ce facem? Mai mulți , îndeosebi dintre cei al căror cuvânt înseamnă ceva în lumea aceasta, ar trebui să ridice glasul  în favoarea patriei noastre dragi.

            După expunerea d-rei  Hasmig Ananian, a urmat Momentul poetic, susținut de d-na Madeleine Simion ( Madi, născută Măgârdician), prin lecturarea a trei poezii patriotice atât în limba armeană, cât și în lilmba română (traducerea: A.Gurău), care au completat și întregit armonios tema:

            Hayasdan (Armenia)  ( din text: „Aceasta este țara mea/ (… ) pe harta lumii/ Abia cât o picătură de lacrimă”) de Hovannes Krikoryan;  Im surp Hayrenik (Patria mea sfântă) de Hovannes Șiraz (din text: „Tu ești inima mea(. . .)/Dinăuntrul ei, de-mi despici inima/ Flacăra steagului tău va izbucni vâlvătaie!”)și Hayasdan aselis (Când spuns Armenia)  de Hamo Sahian (din text: „Cînd spun  „Armenia” buza îmi arde;/Când spun „Armenia” trupul îmi înflorește”).

            În continuare, Hasmig Ananian a vorbit despre însemnătatea zilei de Vartavar (Schimbarea la față), care se sărbătorește  în cea de-a 14 –a duminică după Paști, adică la 98 de zile după Învierea Domnului. Transformând, la nunta din Cana Galileii apa în vin, Cristos și-a dovedit puterea divină, iar prin Schimbarea la față pe muntele Tabor, și-a dovedit gloria și lumina. Această transfigurare al lui Cristos sugerează că, urmându-l, omenirea muritoare  va fi demnă să-și recapete acele vestminte luminoase, pierdute în urma păcatului lui Adam.

            Ca și alte sărbători creștine, și aceasta își are originile în vremea păgănității, grefându-se ulterior pe ritualurile creștine și confundându-se cu acestea. Odinioară sărbătoarea Vartavarului era legată de Astghih, zeița apei, iubirii, feritlității și frumuseții din mitologia armeană, corespunzând cu Afrodita din mitologia greacă.De ziua lui Astghic, i se aduceau ofrandă trandafiri, se eliberau porumbei și se practica stropitul cu apă, obicei ce s-a păstrat până în zilele noastre. Din anul 2014, din inițiativa Federației Cluburilor de Tineret din Armenia, la  Garni și Gheghart se organizează Festivalul Internațional al Vartavarului.

            (În predica sa din proxima  duminică, chiar de Sărbătoarea Vartavarului, părintele Yeznig Torcomian a vorbit pe larg despre acest ritual, așteptat cu bucurie de toți credincioșii, îndeosebi de tineri.)

                                                            *  *  *

            Toate lucrurile bune se termină. Așa s-a încheiat și tema noastră din istoria și datinile Armeniei, dar Întâlnirea tematică a mai durat . . ., căci, conform obiceiului intrat de-acum în tradiție, nimeni nu venise cu mâna goală. Discuțiile – întotdeauna sunt discuții pe marginea temei – , întrebările, opiniile, ipotezele, propunerile, au continuat, poate și fiindcă mergeau bine cu cafeluța. S-au făcut fotografii spre amintirea acestei zile.

            Tema întâlnirii viitoare despre mari artiști ai condeiului și penelului (Saroyan, Aivazovski) va fi susținută de d-ra Anaid Tavitian.

Arșaluis Sarchisian Gurău

fotografii de Alisa Avachian

  •  
  •  

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *