Mihai Stepan Cazazian

CONSTANȚA : A DOUA SĂRBĂTOARE DE FLORII

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

IMG_1047

 

Joi, 9 iunie a.c., la patruzeci de zile de la ÎNVIERE, biserica SFÂNTA MARIA  din Constanța a sărbătorit ÎNĂLȚAREA DOMNULUI nostru Iisus Hristos.

După ce timp de 40 de zile Iisus a colindat lumea, arătându-se maicii Sale, precum și celor ce L-au urmat, spre a-i consolida în chemarea lor apostolică întru credință, Iisus s-a înălțat la cer, chiar de pe Muntele Măslinilor – unde își petrecuse ultima Lui noapte pământească – și s-a așezat de-a dreapta Tatălui Său.

Preluând natura umană și împlinindu-și chemarea terestră de a purifica și binecuvânta prin VENIREA Lui creaturile condamnate prin blestem, pământul și apa, El și-a desăvârșit menirea, prin ÎNVIERE, de a purifica aerul și focul.

În cadrul predicii de după Liturghia de duminică, 12 iunie, părintele paroh Oshakan Khachatryan, mânuitor iscusit al cuvântului, care găsește mereu ceva nou, inedit să ne comunice și să ne atragă prin predicile sale, ne-a explicat de ce a patra zi după  Înălțare este supranumită și a doua sărbătoare de Florii: este denumirea pe care i-a dat-o Sfântul Grigorie Luminătorul pe când se afla încă în „Hor Virab” – temnița subterană în care-l aruncase furia oarbă a regelui necredincios, Dărtad al III-lea, cel care, ulterior a primit, smerit, botezul și a legiferat creștinismul, făcând din Armenia primul stat creștin din lume.

Vizitat zilnic de un înger, care-l consola și-l întărea , dându-i sprijin și speranță, Grigore a fost uimit când – într-una din zile – îngerul n-a venit. A aflat ulterior că acesta lipsise, fiindcă prăznuise împreună cu ceata sa de îngeri, Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos la cer, căci fiecare dintre cele nouă cete de îngeri consacraseră câte o zi sărbătoririi Mântuitorului nostru; venind deci, rândul celei de-a patra cete (în a patra zi după Înălțare), ceată căreia îi aparținea și îngerul consolator al Luminătorului, participase și acesta la praznic. Astfel, după ieșirea din închisoare și creștinarea poporului armean, Grigorie Luminătorul statornicește și această sărbătoare din  a patra zi după Înălțare, denumind-o și Sărbătoarea a II-a a Floriilor. (Așa cum Iisus fusese întâmpinat cu flori de către oameni la venirea Lui în Ierusalim, tot astfel este întâmpinat de îngeri la venirea Lui în cer)

Părintele Oshakan își continuă predica, accentuând ideea că viața Sfântului Grigore Luminătorul poate fi considerată simbolic – efectuând o comparație cu întreaga istorie a poporului armean – o imagine concentrată, miniaturală,  a destinului nostru atât de vitreg și crud lovit de atrocitățile felurite, dar vegheat pururi și ocrotit de Dumnezeu, tot astfel cum îngerul, trimis al Domnului, nu l-a părăsit în nenorocire pe sfântul însuși.

Ca una din cele mai îndrăgite sărbători, ÎNĂLȚAREA (denumită în vechime și „Ziua Vigeagului” – vigeag = situație, destin, noroc, ursită) a generat o multitudine de legende, obiceiuri și festivități populare,  cele mai multe intrate în tradiție și păstrându-se până azi.

IMG_1054

Una dintre ele este tradiția numită chiar a „Vigeagului” și bazată pe cifra magică 7(șapte): fetele în grupuri de câte șapte adună 7 elemente într-un ulcior (apă din 7 izvoare, 7 flori din 7 câmpuri, 7 frunze din 7 copaci diferiți, 7 pietre din 7 râuri), păzesc ulciorul peste noapte de băieții care se străduiesc să-l „fure”, apoi recită „Gian ghiulum, gian” – vers cu care trebuie să se încheie fiecare catren – ; se extrag gajurile personale, ce fuseseră aruncate în ulcior și fiecare fată își află destinul din catrenul recitat de precedenta.

La masa de duminică – după oficierea Sfintei Liturghii –  pe care se aflau preparate tradiționale, dar nu numai (aduse de gospodinele noastre),  am săvârșit, cu veselie și plăcere,  această datină multiseculară. Desigur părintele pregătise anticipat bilețele cu citate din Scriptură sau din colecția de proverbe și zicători populare armenești. Am înlocuit ulciorul cu un frumos vas armenesc, peste care am pus un ștergar brodat, iar Mariamig Khachatryan, mezina noastră, a făcut cărare pe lângă fiecare, alergând să scoată gajurile și să ne servească bilețelele. Toată masa a cântat  Hamparțum Yayla  și Ambi daghin. A fost frumos și bine, iar mereu e frumos și bine când ne întâlnim cu orice prilej sau așa – pur și simplu – la o cafeluță, totdeauna după Liturghie, ca să mai schimbăm o vorbă, să mai stabilim o relație sau –de ce nu? – să înfiripăm o prietenie între tineri.

Arșaluis Gurău

Foto: Areknaz Tatosian

  •  
  •