Mihai Stepan Cazazian

Consecinţele genocidului pentru comunitatea armeană din Botoşani

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share
Trimiterea sumei de 3000 lei pentru refugiatii in urma genocidului, 1930

Trimiterea sumei de 3000 lei pentru refugiatii in urma genocidului-1930

Cunoscut ca primul genocid din istoria umanităţii, genocidul împotriva armenilor între anii 1915-1922 a provocat întregii naţiuni armene de pe mapamond pierderi pe care aceasta nu le-a recuperat niciodată.
În Turcia anului 1915 trăia cea mai numeroasă populaţie armeană, de 3 milioane de oameni. Era şi cea mai înfloritoare comunitate armeană a timpului, cu o vechime în acel spaţiu de aproape 3 milenii. Pentru armenii stabiliţi în România, la fel pentru diaspora armeană din multe alte locuri, comunitatea armeană din Turcia era atunci metropola care exporta cultura şi spiritualitatea armeană dar şi placa turnantă pentru promovarea şi dezvoltarea relaţiilor economice ale armenilor de aici.
În timpul genocidului au fost ucişi peste un milion şi jumătate de armeni. În acelaşi timp, cea mai mare parte dintre cei rămaşi au fost deportaţi, mulţi în Siria, alţii au fugit în Europa sau în alte locuri. A fost distrus un întreg sistem economic, care susţinea cultura şi credinţa naţiunii armene. Atunci au fost ucişi cei mai mulţi dintre intelectualii armeni, între ei 7000 de preoţi şi diaconi. Dacă facem o comparaţie cu cei 1000 de preoţi pe care îi are astăzi întreaga comunitate armeană ne dăm seama de amploarea şi grozăvia genocidului, în urma căruia comunitatea armeană în întregul ei nu şi-a mai revenit niciodată.
Înainte de genocid, Constantinopolul era pentru armenii din România, între care cei din Botoşani, cel mai solid punct de sprijin al naţiei lor. Economic, spiritual, cultural. După genocid comunitatea armeană din Botoşani a suferit  un declin ireversibil. La fel ca pentru multe dintre comunităţile armene din diasporă, între consecinţele genocidului a fost decăderea rapidă a comunităţii armene  locale.

Solicitare de ajutor pentru 5 refugiati armeni scapati dupa genocid, ajunsi la Constanta, 1921

Solicitare de ajutor pentru 5 refugiati armeni scapati dupa genocid, ajunsi la Constanta, 1921

Trimiterea sumei de 3000 lei pentru refugiatii in urma genocidului, 1930

Trimiterea sumei de 3000 lei pentru refugiatii in urma genocidului, 1930

Ce aveau armenii din Botoşani de la comunitatea armeană din Turcia, înainte de genocidul armean? Aproape totul! Tipografiile armene din Bolos (Constantinopol), cum erau „Bohos Arabian”, „Ioan şi Petru”, „Ohannesian”, „Haltarenţ Hocianuli”, „Ohannes şi Agop”, furnizau celor 3 biserici armene din Botoşani cea mai mare parte a cărţilor religioase. Manualele şcolare în limba armeană pentru Şcoala armeană din Botoşani veneau tot de la armenii din Turcia, librăria „Korassandjian Han Sirkedji” fiind ani la rând principalul furnizor de carte şcolară armeană în oraş. Intelectualii armeni din Botoşani comandau cărţi în limba armeană la editurile şi librăriile armene din Constantinopol. Multe obiecte de cult aflate şi astăzi în biserica armeană din Botoşani: sfeşnice, „porumbi”, potire, candele din argint sau cruci de altar, multe dintre ele de patrimoniu, au fost realizate în ateliere armene din Constantinopol. Senzaţionalele plăci tombale din marmură din cimitirele armene din Botoşani, cu minunate ornamente religioase şi lungi texte sculptate caligrafic, erau comandate la ateliere armeneşti din Constantinopol. Preoţi, diaconi şi unii profesori pentru Şcoala armeană din Botoşani au fost trimişi de Patriarhia armeană din Constantinopol. Dioceza din România fiind subordonată Patriarhiei Constantinopolului, corespondenţa epitropiei armene din Botoşani cu aceasta (atâta cât s-a mai păstrat la arhiva comunităţii locale) era vastă.
Practic comunitatea armeană de la Botoşani a rezistat la un nivel înalt atât economic cât şi spiritual până în anii genocidului datorită acelor excelente relaţii economice, spirituale şi culturale cu armenii din Turcia. După genocid, între anii 1920-1930, într-o  perioadă de numai 10 ani, numărul armenilor din Botoşani a scăzut de la  2000 la mai puţin de 500 şi în continuare comunitatea armeană decade şi dispare treptat din viaţa economică şi socială a oraşului. Desigur că mulţi alţi factori au determinat această scădere, dar ruperea brutală de cultura şi spiritualitatea armeană, ruperea legăturilor atât de strânse cu armenii din Turcia, cauzată de genocid, a fost un factor agravant.
În acelaşi timp este important un remember despre ce au făcut armenii din Botoşani pentru fraţii lor alungaţi din Turcia, cărora le datorau atât şi care deveniseră victime ale genocidului.

1.05.2013. Preotul Kricor oficiaz_ o slujb_ religioas_ pentru martirii armeni în biserica Sfânta Maria din Boto_ani

Preotul Kricor oficiază o slujbă religioasă pentru martirii armeni în biserica Sfânta Maria din Botoșani

Potrivit datelor oficiale, 3000 de refugiaţi au sosit şi în România, cu paşapoartele de călătorie Nansen, documente emise de Liga Naţiunilor. În arhivele comunităţii armene din Botoşani sunt păstrate documente despre achitarea de armenii botoşăneni a taxelor către stat, la prelungirea şederii în ţară a unora dintre aceştia, a unor slujitori ai bisericii veniţi din Constantinopol şi care au fost primiţi în comunitatea armeană locală.
Un caz special l-a reprezentat ajutarea celor 198 de orfani de pe urma genocidului, ajunşi în portul Constanţa în aprilie 1923 şi trimişi la Orfelinatul de la  Strunga, unde un armean bogat, sensibil la soarta lor, a construit pentru ei acel aşezământ, asigurându-le toate condiţiile. În data de 12 iunie 1924 Orfelinatul armean din România trimite o adresă Epitropiei Comunităţii Armene din Botoşani solicitând sprijin pentru a colecta fonduri cu prilejul slujbei Sfintelor Sărbători ale Naşterii Domnului, banii fiind destinaţi orfanilor armeni din genocid. Documentul original se află în biblioteca comunităţii armene din Botoşani. Comunitatea din Botoşani donase deja 1200 lei în 17 mai 1924 şi tot 1200 lei a donat  în anul 1925. În data de 20 august a aceluiaşi an Epitropia Comunităţii Armene din Botoşani  mai cumpără şi 25 bilete la bal, o formă de donaţie pentru orfani des întâlnită. În anul 1926, pe 18 aprilie, Comunitatea armenilor din Botoşani donează alţi 1200 lei pentru Orfelinatul armean de la Strunga. În timp, unii copii au fost adoptaţi de armenii botoşăneni. Haig Gotchian a ajuns la Botoşani, în familia fruntaşului armean local Senecherim Zarughean. Alţi copii de la orfelinat au fost adoptaţi de familii înstărite din oraş, doi dintre ei lucrând până după al II-lea Război Mondial în cafenelele armenilor din zona Pieţei Mari a Botoşanilor.
Comunitatea armeană din Botoşani a sprijinit masiv armenii ajunşi în România după ce au scăpat de genocid. În anul 1921 Epitropia armeană din Botoşani acordă un ajutor pentru 5 armeni evacuaţi în Constanţa. Scrisoarea de ajutor este impresionantă prin căldura şi sinceritatea solicitărilor: „deoarece ei sunt lipsiţi de cele mai necesare din îmbrăcăminte şi n-au nici bani pentru a-şi cumpăra puţin tutun”. Rezoluţia preşedintelui comunităţii locale, Vasile Ciomac: „S-a aprobat a se trimite individual câte 100 de lei de fiecare”. Astfel, comunitatea armenilor din Botoşani acordă 22 ajutoare celor 5 refugiaţi. În anul 1926 armenii botoşăneni acordă o altă donaţie de 2000 de lei pentru refugiaţii armeni, victime ale genocidului. Pentru Crucea Roşie Armeană din Bucureşti, comunitatea armenilor botoşăneni participă cu donaţii importante la ajutarea refugiaţilor armeni.
În anul 1930 Comunitatea armeană din Botoşani donează suma de 3160 lei pentru refugiaţii armeni din Turcia şi Siria. Banii au fost trimişi prin Hagop Djololian Siruni. Printre donatori: V. Ciomac, preşedintele nou înfiinţatei Comunităţi armene din Botoşani, apoi G. Buicliu, E. Frunzescu, E. Ciomac, Ana Manea, Diran Avedis, Bolfosu, Aritonovici, Iacobeanu, Ianovici, Basil Ciomac, Gr. Tăbăcar, Flora Goilav, Bogdanovici, Cojocar, Cristea Ciomac, Cristian Goilav, I. Manea, Costeschi, şi alţii. Epitropia a dat atunci suma de 500 de lei. Tot în acele vremuri fiecare dintre cele 560 de familii de armeni din judeţul Botoşani au donat câte 100 de lei pentru armenii refugiaţi, obligate şi de hotărârea imperativă a Comunităţii armene din Botoşani.
La 98 de ani de la comemorarea genocidului, comunitatea armeană din  Botoşani a organizat două manifestări, la care au fost invitate şi oficialităţi locale. Prima, în duminica dinainte de 24 aprilie,  a fost organizată de Viorica Popa, preşedintele Filialei Botoşani a Uniunii Armenilor din România. Cea de-a doua a fost organizată în prima zi a lunii mai de preotul comunităţii, Radu Kricor Holca, când a fost ţinută şi slujba religioasă de pomenire a victimelor. Comemorările au avut loc în biserica armeană „Sfânta Maria”, un simbol al armenilor din ţară şi din diasporă, considerată cea mai veche biserică armeană din piatră din România şi cea mai veche biserică din diaspora armeană cu desfăşurarea continuă a actului religios. În curtea bisericii Sfânta Maria, cu prilejul comemorării, au fost plantaţi crini roşii din munţii Armeniei, simboluri ale jertfei poporului armean.
Manifestările au continuat şi în municipiu.  La sediul Bibliotecii Judeţene Mihai Eminescu Botoşani, a fost deschisă o expoziţie de carte şi fotografii şi  un centru de documentare cu extrase din publicaţii despre genocidul împotriva armenilor din anul 1915.

Florin Simion Egner – Viorica Popa

  •  
  •