Redactor

Comunitatea armeană din Constanţa a suferit o altă pierdere importantă

Decrease Font Size Increase Font Size Text Size Print This Page
Share

Comunitatea armeană din Constanţa a suferit o altă pierdere importantă prin trecerea în nefiinţă a celui ce a fost Cornel Agop, bariton al Teatrului de Operă şi Balet “Oleg Danovschi”, membru a Corului Bisericii Armene din Constanţa. La numai 42 de ani, Cornel Agop ne-a părăsit în mod fulgerător, lasând în urmă un copil de vârstă şcolară mica şi o soţie, fireşte, ambii  foarte îndureraţi. La fel am fost şi suntem şi noi, armenii din Constanţa, care îi simţim deja, foarte mult lipsa.

Cornel a fost un om deosebit de modest, inimos, dornic de a urma orice sfat benefic lui. În fiecare duminică, ne obişnuisem să-l vedem şi să-l   auzim în corul bisericii până într-o zi sâmbătă, 2 aprilie când s-a stins subit, într-o staţie de autobuz. Nu ne-a venit să credem că nu mai este printre noi.

M-a impresionat dispariţia lui mult, şi poate tot atât de mult m-a impresionat înmormântarea lui care a fost încărcată de mult respect, de absolut toată lumea. Presa locală a scris mult despre acest eveniment trist.  Cortegiul funerar, înaite de a ajunge la cimitir, s-a oprit şi la Teatru de Opera si Balet, acolo unde el îşi desfaşurase activitatea timp de 25 de ani şi unde a fost întâmpinat în acordurile Marşului funebru.  Corul de baritoni ai teatrului au interpretat fragmente de arii din opere, care înainte fusesera interpretate şi de el. Directoarea teatrului, Dna Daniela Vlădescu, cu lacrimi în ochi, a ţinut un mesaj de adio impresinant, referindu-se la generozitatea lui, modestia lui, la prestaţia lui profesională, valoroasă.   Apoi la dorinţa familiei a fost dus şi la biserica Sf. Gheorghe din Constanţa, unde slujba de înmormântare a fost ţinuta  de preotul nostru secondat de alti cinci.  Pe tot parcursul înmormântarii am avut sentimentul că ne transmite un ultim mesaj, parcă spunându-ne »Vedeţi cine am fost eu ».  Am avut sentimentul că, datorită modestiei lui, nu l-am cunoscut îndeajuns.

Ieri, duminică, după o săptămână de la dispariţia lui, i-am intâlnit pe fiul şi soţia lui, la biserică. Veniseră la slujbă şi am înţeles de la părintele Mandalian că cel mic, care se numeste Damian Agop, ar dori să cânte în corul bisericesc, în amintirea tatălui său, gest care m-a impresionat din nou.

Fie ca prietenul nostru, Cornel Agop, să se odihnească în pace !

Carmen Dropol

 

  •  
  •